Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 03 aprilie 1968, aflată în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, privind prelungirea măsura arestării preventive a inculpatei, pentru o durată de 30 de zile, de la 10.04.2008 până la data de 09.05.2008, inclusiv.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest preventiv la Arestul. P, asistată de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.7/14.04.2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat ales a luat legătura cu recurenta inculpată, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea pune în vedere recurentei inculpate că potrivit dispozițiilor art.1403alin.3 C.P.P. are dreptul ca în fața instanței să dea o declarație cu privire la faptele pentru care este cercetată, precizându-se de aceasta că nu mai dorește să fie audiată, menținând declarațiile date anterior în cauză.
Luând act că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită instanței a se avea în vedere că aceasta, la momentul de față, se află la cea de a treia prelungire a duratei arestării preventive, în condițiile în care are probleme grave de sănătate, fiind suferindă de diabet și alte afecțiuni confirmate de înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei.
De asemenea, trebuie avut în vedere întregul ansamblul probator de la dosar, din care reiese că recurenta se află la primul conflict cu legea, că are o situație familială deosebită - doi copii minori în întreținere și un al treilea major, soțul este arestat, aceștia neavând nici un fel de sprijin material sau moral și că aceasta nu a realizat gravitatea faptei reținute în sarcina sa, înțelegând să-și ajute fiul, deși inițial s-a opus.
Mai solicită avocatul recurentei a se constata că urmărirea penală s-a finalizat în cauză, că au fost stabilite faptele pentru care inculpata urmează să răspundă, că referatul parchetului în urma căruia s-a dispus această din urmă prelungire a duratei arestării preventive nu invocă motive noi față de celelalte două, motive care sunt "puțin forțate" prin aceea că se dă un caracter internațional faptelor reținute în sarcina inculpatei, în ipoteza în care la dosar nu există nici o probă în acest sens.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 10.04.2008, iar pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate, motivat și de faptul că față de terminarea anchetei penale, inculpata nu are cum anume să influențeze aflarea adevărului în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea de ședință din 10.04.2008 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-- Serviciul Teritorial Ploiești și s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatei, pentru încă 30 de zile, reținându-se că inculpata este cercetată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoană, în formă agravantă.
Solicită a se constata că în ceea ce o privește pe recurentă, în cauză a intervenit o schimbare totală de atitudine, în condițiile în care aceasta la momentul arestării preventive a negat total comiterea faptelor, pentru ca în prezent să recunoască săvârșirea acestora.
Așa cum s-a susținut și la celelalte două prelungirii ale arestării preventive, din înscrisurile de la dosar reiese că victima minoră în cauză a fost influențată de fii inculpatei, rămași în libertate, cu privire la declarațiile ce urmează să le dea în cauză.
Se susține că într-adevăr recurenta are o sănătate precară, fapte necontestat, însă aceasta nu a împiedicat-o să săvârșească faptele reținute, cu atât mai mult cu cât starea sănătății nu mai constituie motiv de judecare în stare de libertate.
În ceea ce privește solicitarea parchetului de prelungire a durata arestării preventive, solicită a se avea în vedere că în cuprinsul referatul întocmit cu această ocazie se menționează exact ce anume s-a efectuat în cauză și ce mai trebuie efectuat.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului declarat de inculpată împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive și menținerea acestei încheieri.
Recurenta inculpată, având cuvântul personal, solicită punerea în libertate, arătând că regretă comiterea faptelor, că nu a cunoscut ce se poate întâmpla dacă săvârșește aceste infracțiuni, urmând a se avea în vedere că are trei copii de întreținut, că soțul său este arestat și el, precum și că suferă de mai multe afecțiuni.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele.
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 10 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și în baza art.155 Cp.p. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de câte 30 de zile față de inculpații G, fiul lui G și, fiul lui G și și, fiica lui și, de la data de 10 aprilie 2008, până la 09 mai 2008, inclusiv pentru fiecare inculpat.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că împotriva inculpaților s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 și art.13 alin.1 și 2 din aceeași lege cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În sarcina inculpatului G s-a reținut că împreună cu, și au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, sens în care începând cu anul 2004 au recrutat mai multe tinere, inclusiv minore, prin înșelăciune pe care l-ea exploatat sexual în mai multe cluburi de noapte din orașele, din Spania.
În sarcina inculpaților și s-a reținut că în perioada 2005-2007 împreună cu au inițiat un grup infracțional organizat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și au recrutat mai multe tinere, inclusiv minore pe care l-ea exploatat sexual după ce în prealabil l-ea făcut propuneri mincinoase de căsătorie și au exercitat acte de amenințare și violență fizică asupra lor.
Instanța a reținut că subzistă în continuare temeiurile prev. de art.148 lit.b și, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor în mod direct sau indirect, de către membrii familiei inculpatei, așa cum rezultă din declarația martorei, că pedepsele prevăzute pentru faptele pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică concretizat în gravitatea infracțiunilor,existând, totodată, riscul și posibilitatea îngreunării aflării adevărului, creându-se un impact negativ în rândul membrilor comunității că organele judiciare nu iau măsuri ferme împotriva acelora cărora săvârșesc fapte grave.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând prin apărătorul ales că motivele invocate de parchet în cererea de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatei sunt aceleași cu cele menționate și în cererile anterioare, că nu s-a ținut seama de problemele grave de sănătate ale inculpatei, aceasta fiind bolnavă de diabet și de alte afecțiuni conform actelor medicale aflate la dosar și de faptul că are doi copii minori în întreținere care au rămas fără sprijin material și moral, întrucât, tatăl acestora și respectiv soțul inculpatei se află în executarea unei pedepse privative de libertate.
De asemenea se mai susține că cercetarea penală a fost finalizată și că inculpata nu ar putea să influențeze desfășurarea anchetei.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatei.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conf.art.385/6 alin.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art.155 alin.1 p Cod Penal, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, Curtea consideră că în mod corect tribunalul a admis propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive a inculpatei, întrucât temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri -disp. art.148 lit.b și f C.P.P.nu s-au schimbat.
Din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art. 68/1 p Cod Penal și presupunerea rezonabilă că inculpata recurentă împotriva căruia s-a pus în mișcare acțiunea penală a comis fapte care intră sub incidența legii penale. În acest sens sunt declarațiile martorilor părții vătămate audiați în cauză care confirmă că recurenta împreună cu fiul său, arestat în prezenta cauză și cu alți inculpați au recrutat mai multe tinere, inclusiv minore pe care le-au exploatat sexual prin acte de amenințare și violență iar banii obținuți au fost însușiți de inculpați.
Martora a arătat în declarația de la data de 18 ianuarie 2008 că a fost amenințată de membrii familiei inculpatei cu săvârșirea de acte de violență dacă nu își retrage plângerea formulată împotriva recurentei și a fiului acesteia, ceea ce demonstrează că în mod indirect s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin intimidarea și amenințarea martorilor să-și retragă plângerile formulate.
De asemenea, Curtea, constată că în continuare, sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art.148 lit.f p Cod Penal, întrucât inculpata este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece s-ar crea temerea în rândul colectivității că împotriva persoanelor care aduc atingere relațiilor sociale privind libertatea și demnitatea persoanei nu se iau măsuri ferme de izolare a acestora de societate, creându-se astfel un impact negativ asupra colectivității și aparența nepedepsirii acestor persoane pentru faptele comise.
Referirea la starea precară de sănătate a inculpatei, Curtea ținând seama de dispozițiile prev. de art.139/1 C.P.P. consideră că și în regim privativ de libertate inculpata are posibilitatea să fie tratată corespunzător în rețeaua sanitară a penitenciarelor și chiar în unitățile spitalicești din subordinea Ministerului Sănătății, sub pază permanentă, dacă se constată pe baza actelor medicale că aceasta suferă de o boală care nu poate fi tratată în penitenciar, astfel că acest motiv nu poate condiționa prelungirea sau nu a măsurii arestării preventive.
Din conținutul referatului parchetului rezultă că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru administrarea de noi probatorii, respectiv audierea unor părți vătămate și martori pentru lămurirea și stabilirea întregii activității infracționale a inculpatei, a gradului de participare a acesteia și a beneficiilor obținute ca urmare a traficării și exploatării sexuale a părților vătămate minore.
Susținerea recurentei că parchetul de fiecare dată invocat aceleași motive pentru prelungirea arestării preventive nu este reală, de la ultima prelungire și până în prezent, respectiv în perioada 16 martie - 10 aprilie 2008, au fost audiați 3 martori și s-au solicitat relații privind antecedentele penale ale celorlalți inculpați arestați în prezenta cauză, procurorul de caz efectuând așadar actele de urmările penală necesare stabilirii situației reale de fapt.
Infracțiunile pentru care inculpata este cercetată sunt infracțiuni complexe la care au participat un număr mare de persoane și pentru aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate este necesar efectuarea a numeroase acte de urmărire penală, nefiind suficient audierea numai a părților vătămate, astfel că în acest moment urmărirea penală nu a fost finalizată, cum greșit a susținut recurenta, urmează să fie audiate și alte persoane, fie în calitate de părți vătămate, fie în calitate de martori pentru a se stabili cu certitudine gradul de participare a inculpaților la comiterea infracțiunilor.
În raport de cele ce preced, Curtea, constată că temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a inculpatei se mențin în continuare și în mod justificat instanța de fond a admis propunerea parchetului de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatei.
În consecință, încheierea recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpată va fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b p Cod Penal, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 23 iunie 1976, aflată în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din Camera de consiliu din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored
4ex./15.04.08.
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
