Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1976, aflat în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova privind prelungirea măsura arestării preventive a inculpatului, pentru o durată de 30 de zile, de la 10.04.2008 până la data de 09.05.2008, inclusiv.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.1403alin.3 C.P.P. se procedează la audierea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că prin recursul de față se critică încheierea de ședință pronunțată la data de 10.04.2008 de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pentru încă 30 de zile.
Arată că motivele pentru care a declarat recurs împotriva încheierii sunt acelea că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este cercetat și nu s-a dovedit că acesta s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 10.04.2008 iar pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, menționează că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, constând în aceea că a aplicat multiple lovituri cu un topor victimei, pe întregul corp al acesteia, provocând o serie de leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Mai arată că s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive pentru efectuarea raportului de expertiză medico legală, probă absolut necesară în astfel de cazuri pentru stabilirea discernământului inculpatului.
Astfel, față de infracțiunea comisă și modalitatea de săvârșire a faptei, ce relevă un pericolul concret pentru ordinea publică, solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu dată la 10 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa admis propunerea formulată de parchetul de pe lângă această instanță și în baza disp. art. 155 și următoarele a C.P.P. dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1976, în comuna,județul P, cu același domiciliu, în prezent aflat în Arestul P, CNP - pentru o durată de 30 de zile, de la 10 aprilie 2008 până la data de 09 mai 2008 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
La data de 10 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 aprilie 2008 și până la 16 mai 2008 inclusiv.
În motivarea propunerii, s-a susținut că inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 176 alin. 1 lit. a cod penal, constând în aceea că la data de 21 februarie 2008, în timp ce se afla în locuința comună din satul a aplicat victimei, în mod repetat, multiple lovituri cu un topor, ce au vizat tot corpul și care au produs un politraumatism cu fracturi costale și de membre precum și rupturi de organe interne, leziuni care au condus la decesul acesteia.
Împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, iar prin încheierea din 22 februarie 2008 dispusă de Tribunalul Prahova, a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 17 martie 2008 aceleași instanțe până la data de 15 aprilie 2008 inclusiv.
În vederea soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, prima instanță a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Examinând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului, s-au reținut următoarele:
Inculpatul fost pus sub învinuire de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 174-176 alin. 1 lit. a cod penal, constând în aceea că la data de 21 februarie 2008, în timp ce se afla în locuința comună din satul a aplicat în mod repetat multiple lovituri cu un topor victimei, lovituri ce au vizat întreg corpul acesteia și care au produs un politraumatism cu fracturi costale și de membre precum și rupturi de organe interne, leziuni care au condus la decesul victimei.
Se reține că prin încheierea din 22 februarie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 30 de zile iar apoi, prelungirea acestei măsuri până la data de 15 aprilie 2008 inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive instanța a reținut că sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunii, gradul de pericol social deosebit al faptei, frecvența infracțiunilor de acest gen, rezonanța socială a faptei comise precum și din impactul negativ pe care l-ar putea avea societății neluarea măsurilor ce se impun de către organele abilitate față de astfel de persoane.
Totodată s-a reținut că măsura arestării preventive se justifică și din punct de vedere al disp. art. 136.C.P.P. în scopul împiedicării inculpatului de a se sustrage urmăririi penale și de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reține tribunalul că potrivit disp. art. 155 alin. 1 arestarea C.P.P. inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, prima instanță a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea, respectiv cele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f întrucât C.P.P. fapta pentru care inculpatul este cercetat se sancționează cu închisoarea mai mare de 4 ani, în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică și că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
concretă pentru ordinea publică s-a reținut că rezultă atât din natura și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, respectiv asupra persoanei cu care întreținea relații de concubinaj, dovedind o violență excesivă cât și din posibilitatea ca inculpatul, cunoscut ca având un comportament violent, să mai comită fapte de același gen precum și din sentimentul de insecuritate pe care asemenea fapte îl creează în comunitate.
Totodată s-a constatat că urmărirea penală nu este terminată întrucât în cauza de față s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către INML Minovici B, ce nu a fost finalizată, așa încât, reținând incidența disp. art. 155.C.P.P. prima instanță a admis propunerea formulată și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile, de la 10 aprilie 2008 până la data de 09 mai 2008 inclusiv.
Împotriva încheierii din 10 aprilie 2008 declarat recurs în termen inculpatul care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie fără a indica motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2.
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea recurată susținând că în mod greșit s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Totodată s-a susținut că în cauză nu s-a dovedit că acesta s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin ordonanța nr. 141/P/2008 din 21 februarie 2008 fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1976 în comuna, județul P, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 din Codul penal, iar ulterior, prin încheierea din 06 martie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 rap.la art.176 alin.1 lit. a din Codul penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 21 februarie 2008, la domiciliul comun din localitatea, județul P, cu un topor a lovit de mai multe ori pe concubina sa - victima provocându-i moartea.
Inculpatul a fost reținut la 21 februarie 2008 orele 17,30 iar prin încheierea nr. 5 din 22 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la data de 22 februarie 2008 și până la 21 martie 2008 inclusiv, măsură prelungită ulterior de aceeași instanță prin încheierea din 17 martie 2008, până la data de 15 aprilie 2008 inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea în legătură cu care este cercetat, cu privire la care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, frecvența comiterii unor astfel de fapte și riscul ca lăsat în libertate să comită fapte de același gen.
În raport de probele și mijloacele de probă administrate până în prezent, respectiv, procesul verbal de cercetate a locului faptei însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de autopsie nr. 96 M/22 februarie 2008 al Serviciului Medico -Legal P și planșele foto, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, în mod corect, prima instanță a reținut că în cauză există indicii temeinice, verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav cu privire la care este cercetat, astfel încât în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 146 rap. la art. 143.C.P.P.
De asemenea în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 148 alin. 1 lit. C.P.P., în sensul că infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, deci mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică, aceste rezultă, fără îndoială din gradul de pericol social deosebit al faptei săvârșite, ce aduce atingere celei mai importante valori sociale, respectiv viața omului, mijloacele și modalitatea de comitere a infracțiunii, prin lovirea cu un topor a persoanei cu care se afla în uniune consensuală, în mod repetat și pe tot corpul victimei și nu în ultimul rând, având în vedere persoana inculpatului, condamnată în mai multe rânduri la pedepse cu închisoarea, ce au fost executate în regim privativ de libertate, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 43 dosar urmărire penală.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, așa cum rezultă din declarațiile date de acesta, inclusiv în fața instanței de recurs, nu constituie temei suficient, pentru a se aprecia că s-au schimbat condițiile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive așa cum a susținut inculpatul, ci dimpotrivă, temeiurile inițiale se mențin și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatului de a comite fapte de același gen având în vedere comportamentul violent al acestuia.
Prin urmare, concluzia instanței de fond în sensul menținerii temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive este justă și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, iar criticile invocate de inculpat sunt nefondate.
De asemenea, în mod temeinic și legal s-a reținut că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată, având în vedere că în cauză s-a dispus și efectuat expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, obligatorie față de natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia, raport ce nu a fost încă finalizat, așa încât fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 155.C.P.P. în mod corect s-a dispus admiterea cererii și prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile respectiv de la 10 aprilie 2008 până la data de 09 mai 2008, inclusiv.
În raport de considerentele expuse, Curtea constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv pentru onorariul apărătorului din oficiu, conform disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1976, aflat în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, privind prelungirea măsura arestării preventive a inculpatului, pentru o durată de 30 de zile, de la 10.04.2008 până la data de 09.05.2008, inclusiv.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored GM
4 ex./15.04.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
