Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror:
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -T- Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție T - Biroul Teritorial Galați împotriva încheierii din data de 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-
La apelul nominal au răspuns: intimatul inculpat Petro și intimata inculpată în stare de arest, asistați de avocat - apărător ales, intimatul inculpat în stare de arest, asistat de avocat - - apărător ales, intimatul inculpat în stare de arest asistat de avocat - apărător ales, intimatul inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Conform prevederilor art. 294 alin. 3 Cod procedură penală s-a acordat dreptul intimaților inculpați de a lua legătura cu apărătorii aleși.
Apărătorii aleși ai intimaților inculpațiavând pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea,constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Publicsusține că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție T - Biroul Teritorial Galați împotriva încheierii din data de 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea încheierii recurate, instanța de fond a avut în vedere că scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați este cel de a se da posibilitatea efectuării actelor de urmărire penală.
Se critică încheierea recurată, întrucât în mod eronat s-a apreciat de către instanța de fond că prin menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților s-ar fi menținut termenul rezonabil pentru care poate subzista această măsură, apreciere ce nu se poate face în mod aprioric, la împlinirea automată a unei anume perioade de timp determinate, ci ținându-se seama de complexitatea fiecărei cauze.
În acest sens, se invocă o speță similară, în care, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, s-a pronunțat cu privire la recursul inculpaților, declarat pe considerentul, printre altele, că ar fi expirat durata rezonabilă a arestării preventive, respectiv decizia penală nr. 2782/din data de 26.04.2005, în care se arată că în raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiunii, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice.
Totodată, se invocă prevederile art. 148 lit. h Cod procedură penală și se arată că una dintre condițiile arestării este aceea că lăsarea în libertate a inculpaților prezi9ntă pericol pentru ordinea publică, sens în care, nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunea de săvârșire a faptei pentru care este învinuit, de pericolul social al acesteia; în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă acestea ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale, de accentuat pericol social, cerința prevăzută în textul de lege menționat este îndeplinită măsura arestării preventive fiind justificată.
Analizând situația de fapt, solicită să se constate că de la data de 3.11.2008 când s-a dispus măsura arestării preventive pentru o parte dintre inculpați și ulterior a celorlalți inculpați, atât probele, cât și temeiurile avute în vedere la acel moment de către instanță, nu s-au modificat și subzistă și în prezent.
Solicită a se avea în vedere că prezenta cauză a fost analizată sistematic de mai multe instanțe, fie prin prisma acestor solicită dar și prin prisma cererilor formulate de inculpați instanțelor, referitoare la revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
Consideră că până la acest moment nu au intervenit împrejurări noi care să determine instanțele să schimbe măsura preventivă a inculpaților și că măsura arestării preventive raportat la situația de fapt și probele dosarului este pe deplin justificată.
Referitor la persoana inculpaților, solicită să se constate că trei din cei cinci inculpați au antecedente penale și că trebuie avută în vedere împreună cu celelalte condiții prev. de lege la analizarea concretă și a termenului rezonabil al duratei arestării preventive și a situației reale de fapt care se reține în sarcina acestora, materializată în actele încheiate de procuror cu privire la reținerea în sarcina lor a unor infracțiuni care prezintă un pericol social crescut.
Solicită a fi avută în vedere natura infracțiunilor reținute în cauză în sarcina inculpaților, infracțiuni pe care legiuitorul le-a statuat ca fiind foarte grave cu pedeapsa foarte mari.
Pericolul concret pentru ordinea publică, deși nu are o definiție foarte clară, este relativ simplu de analizat, sens în care invocă socio-economic care asimilează săvârșirea unor astfel de fapte și care este cel ce suportă prima consecință.
Solicită să se constate că participația celor cinci inculpați este diferită, iar în totalitate, actele lor s-au completat una pe alta și a rezultat infracțional la care a făcut referire.
Se arată că prezentarea materialului de urmărire penală se face prin citirea actelor de urmărire penală în original, conform art. 250 și următoarele Cod procedură penală și nu pe baza copiilor păstrate la parchet în baza art. 205 al. 2 Cod procedură penală.
S-a mai arătat că, deși finalizarea verificării financiar contabile la SC SRL a fost efectuată în cursul lunii februarie 2009, concluziile au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, la data de 4.03.2009 și s-a format dosarul nr. 1664/P/2009.
Ulterior, cauza a fost declinată la DIICOT la data de 24.03.2009, înregistrându-se dosarul nr. 45/DP/2009 și conexată la prezenta cauză prin rezoluția din data de 25.03.2009, urmând a se face aplicarea prevederilor ar. 250 Cod procedură penală.
Consideră că se impune a se avea în vedere împrejurarea că materialul de urmărire penală este deosebit de amplu, fapt ce necesită o perioadă mai mare de timp pentru prezentarea acestuia inculpaților și sintetizarea în cadrul unui rechizitoriu.
Se invocă pericolul social concret care s-ar crea prin lăsarea în libertate a inculpaților, prejudiciile importante create bugetului de stat și faptul că inculpații au acționat pe o perioadă lungă de timp, în mod organizat.
În acest sens, solicită să se aibă în vedere cauza "Letellier contra Franței" din data de 26.06.1991 în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice detenția preventivă.
Solicită în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii din data de 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare, admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați pe o durată de încă 30 de zile.
Apărătorul ales al intimaților inculpați Petro șisolicită să se constate că în recursul declarat de parchet nu se fac referiri la motivarea și la argumentele instanței care au determinat respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, invocând necesitatea și oportunitatea efectuării anumitor acte de urmărire penală, solicitări ce mai fuseseră formulate și cu o lună în urmă cu ocazia solicitării prelungirii măsurii preventive. Consideră că în mod corect instanța a constata că acel control financiar contabil fusese efectuat în luna februarie și că în martie când instanța a fost sesizată cu o nouă cerere de prelungire a constatat că nici una dintre activitățile invocate nu s-a realizat și parchetul nu a mai invocat necesitatea renunțării la acest probe și nici dacă mai este sau nu necesară desfășurarea lor.
În legătură cu reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia, consideră că aceste activități puteau fi desfășurate în intervalul de o lună de zile ce fusese acordat.
Solicită să se constate că de la începutul lunii februarie în cauză nu a mai fost efectuat nici un act de urmărire penală, în condițiile în care instanța prelungise arestarea preventivă pentru acest motiv.
Totodată, se invocă prevederile art. 205 al. 2 Cod procedură penală în cazul în care procurorul înaintează dosarul instanței în vederea soluționării propunerii de prelungire ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta păstrează copii de pe actele de urmărire penală, în vederea continuării urmăririi penale.
Se invocă și prevederile art. 202 Cod procedură penală privind rolul activ al organului de urmărire penală, de a strânge probe pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.
Solicită să se constate că în cauză organul de urmărire penală nu numai că nu a adunat probe și în favoarea inculpaților dar nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de aceștia în apărare.
S-a solicitat în apărarea efectuarea unei expertize financiar contabile și tehnice cerere asupra căreia organul de urmărire penală nu s-a pronunțat, încălcând disp. art. 205 și 202 Cod procedură penală.
Consideră că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar un memoriu formulat de inculpatul Petro pentru a fi avut în vedere la pronunțare.
Apărătorul ales al intimatului inculpatsolicită respingerea cererii de recurs formulată de parchet, întrucât încheierea instanței de fond este legală și temeinică.
Solicită să se aibă în vedere că organul de urmărire penală este obligat în baza art. 205 al. 2 Cod procedură penală în cazul în care înaintează dosarul instanței în vederea soluționării propunerii de prelungire ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, să păstreze copii de pe actele de urmărire penală, în vederea continuării urmăririi penale.
În ce privește motivul invocat cu privire la particularitatea și complexitatea dosarului, consideră că nu se poate aprecia că acesta este de o complexitate extraordinară.
Referitor la crearea unei stări de nesiguranță și insecuritate socială în rândul comunității în care în care cei cinci inculpați ar fi puși în libertate, se arată că pericolul social invocat de parchet nu se justifică.
În acest sens, apărarea arată că inculpatul a dat o declarație în 2006 în baza căreia s-a început urmărirea penală "in rem" și până în anul 2008 nu a prezentat pericol social, fiind lăsat în libertate.
Consideră că instanța de fond a analizat în mod corect cauza și a dispus lăsarea în libertate a inculpaților.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii de fond ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al intimatului inculpatsolicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, întrucât în mod corect s-a pronunțat instanța de fond.
S-a constatat că în cauză nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală, nu sunt probe care să impună prelungirea arestării preventive, nu există certitudine cu privire la prejudiciul cauzat, nu s-a efectuat o expertiză de specialitate care să lămurească acest lucru și nu se poate consideră că a existat o activitate în grupul inculpaților care nici nu se cunoșteau între ei. Consideră că după 4 ani de zile nici nu mai este posibil să se administreze probe, având în vedere că nici nu mai există firmele respective.
Apărătorul ales al intimatului inculpatpune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet în cauză, întrucât încheierea instanței de fond este legală și temeinică.
Solicită să se constate că prelungirea arestării preventive a dispusă în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală și față de acest aspect s-ar fi impus ca cererea de prelungire formulată la instanța de fond să fie motivată conform art. 155 - 156 Cod procedură penală și dovedită.
Solicită să se constate că la data de 24.03.2009 a apărut la dosar un act administrativ emis de către Direcția Generală a Finanțelor publice prin care s-a stabilit la SC un anumita prejudiciul care, raportat la situația inculpatului pe care îl apără este stabilit în mod arbitral la suma de 22 miliarde lei, deși în mod corect ar fi trebuit ca probă să fie administrată o expertiză de specialitate.
În ce privește pericolul social, acesta este susținut de simple alegații, în sensul că se referă la o hotărâre CEDO din anul 1991.
Solicită să se aibă în vedere că apărarea a formulat cereri în apărare cărora nu li s-a dat curs și împotriva inculpatului stă o declarație, fără a exista alte probe, în baza căreia instanța trebuie să judece, în măsura existenței temeiurilor și a dovezilor pe care trebuie să le facă parchetul.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimaților inculpați:
- Petro solicită să fie cercetat în stare de libertate și că în cauză este vorba despre o faptă de natură economică și solicită respingerea recuruslui.
- solicită respingerea recursului, întrucât are probleme de sănătate și dorește să se judece în libertate
- nu se consideră vinovat de evaziune fiscală, nefiind probe în acest sens și nu-l cunoaște pe inculpatul.
- consideră că participația sa la acest grup este "forțată și impusă", nu se consideră vinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social.
- solicită respingerea recursului pentru a fi judecată în stare de libertate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de din data de 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați privind prelungirea arestării preventive a inculpaților Petro, și, reținându-se că în speță, scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive a celor cinci inculpați a fost acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul de a se da posibilitatea procurorului de a efectua anumite acte de urmărire penală, că de la prelungirea precedentă nu s-au mai efectuat nici un act de urmărire penală, cu excepția unei conexări a unei cauze privind SC SRL
S-a mai reținut că nu se poate invoca faptul că aceste activități nu au fost efectuate pentru că dosarul de urmărire penală a fost înaintat instanțelor de judecată pentru soluționarea diferitelor cereri referitoare la măsurile preventive, întrucât procurorul este obligat să păstreze copii de pe toate actele dosarului în vederea continuării urmăririi penale, că prin timpul scurs s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii dispuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și terorism - Biroul Teritorial Galați, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât în mod eronat instanța de judecată a considerat că prin menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților pentru o perioadă de aproape cinci luni s-ar fi împlinit termenul rezonabil pentru care poate subzista această măsură, că se puteau efectua în decursul ultimei luni acte de procedură, precum reaudierea inculpaților sau prezentarea mat de urmărire penală, ignorându-se faptul că efectuarea acestor acte de procedură necesită o perioadă mare de timp, ca de altfel și sintetizarea acestuia în cadrul unui rechizitoriu.
Totodată, s-a criticat hotărârea și pentru că nu s-au luat în considerare pericolul social concret care s-ar crea pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților intimați.
Solicită în baza art. 385 pct. 2 lit. b Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 27.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați pe o durată de încă 30 de zile, începând cu data de 2.04.2009.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate, se constată că aceasta este netemeinică sub aspectul modului de apreciere a gradului de pericol social concret pe care inculpații l-ar prezenta prin lăsarea lor în libertate, precum și al rezonabilității duratei arestului preventiv.
Ținând seama de natura infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, de gravitatea acestora - constituire în grup infracțional organizat, evaziune fiscală, spălare de bani - infracțiuni pedepsite de legiuitor cu pedepse care ajung până la 20 de ani închisoare ( în cazul infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003) dar și de faptul că la dosar există probe din care rezultă că inculpații au desfășurat o bogată activitate infracțională pe o perioadă lungă de timp, pe baza unui plan infracțional minuțios pus la punct, se apreciază că starea de pericol social concret pentru ordinea publică subzistă, astfel încât aspectele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate nu au suport temeinic.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar crea o stare de neliniște în rândul opiniei publice, temere care s-ar concretiza în impresia justificată că organele investite cu aplicarea legii nu acționează în mod eficient. a statuat în cauza "Letellier contra Frantei" din 26.06.1991 că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice detenția preventivă.
Totodată, aprecierea instanței de fond potrivit căreia în cauză s-ar fi împlinit termenul rezonabil al arestării preventive in cursul urmăririi penale prin curgerea perioadei de cinci luni de zile, nu a fost raportată la particularitățile concrete ale cauzei, ignorându-se faptul că aprecierea rezonabilității unui termen, nu se poate face la împlinirea automată a unei anumite perioade determinate, ci având în vedere toate aspectele cauzei respective. În acest sens, este și opinia jurisprudenței europene) cauza "Labita contra Italiei" din 6.04.2000 - ) potrivit căreia aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public, real, care fără a fi adus atingere prezumției de nevinovăție are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate.
Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați, raportat la momentul reaudierii inculpaților, precum și la cel privind prezentarea materialului de urmărire penală sunt justificate în sensul că aceste acte de procedură necesită o perioadă mai mare de timp, având în vedere complexitatea și importanța acestora.
Pe de altă parte, prezentarea materialului de urmărire penală către inculpați se poate doar prin citirea actelor originale din dosar, așa cum prevăd dispozițiile art. 250 și următoarele Cod procedură penală.
Prin prisma acestor aspecte, Curtea constată că recursul declarat de parchet este întemeiat, urmând ca în baza dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să-l admită, să dispună casarea hotărârii recurate și în rejudecare, admiterea propunerii de prelungire a măsurii preventive a inculpaților pentru o perioadă de încă 30 de zile.
Văzând și prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție T - Biroul Teritorial Galați împotriva încheierii din data de 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință:
Casează încheierea din 27.03.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- și în rejudecare:
Admite propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive inculpaților (fiul lui și, născut la data de 10.08.1956 în comuna, județul T, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -, bloc 19, scara B,.4,.20, județ T,CNP -), (fiul lui Petro și, născut la data de 15.01.1980 în oraș M, județul T, cu domiciliul în comuna, sat, județ T, CNP -),(fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în municipiul G, județ G, domiciliat în G, str.-.- nr.4, județ G, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 în B, județ B, domiciliat în B,-, -.4,.1,.66, județ B, CNP -) și (fiica lui și, născută la data de 19.06.1987 în municipiul B, județul B, cu domiciliul în oraș M, str.1 -, bloc 19,.B,.4,.20, județ T, CNP -) pe o durată de 30 de zile, de la 02.04.2009 până la data de 01.05.2009.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. / 21.04.2009
Tehn. /24 Aprilie 2009 Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
