Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
T-Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr- la data de 20.02.2009.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați în stare de arest, fiind asistați de avocat ales, recurentul inculpat fiind asistat și de avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că acesta este primul termen de judecată, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii aleși ai recurenților inculpați arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului conform dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Avocat apreciază recursul promovat de inculpați, fondat, solicitând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților motivat de faptul că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia a încetat de drept la data de 21.02.2009.
Precizează că prin încheierea de ședință din data de 20.02.2009 Tribunalul Galația dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați,iar aceștia din urmă au promovat calea de atac a recursului în termenul legal de 24 ore, prin poștă.
În cauza de față sunt incidente dispozițiile Deciziei nr.25/2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Arată că judecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive dispusă față de un inculpat precum și recursul promovat împotriva unei încheieri prin care s-a admis sau s-a respins cererea de prelungire, trebuie soluționat înainte de termenul de expirare a măsurii arestării preventive,în cauza de față, până la 21.02.2009.
Raportat la dispozițiile deciziei susmenționate precum și la dispozițiile art.4142alin.2,3 Cod procedură penală apreciază că inculpații au promovat recursul în termenul legal.
De altfel, discuțiile privind prelungirea măsurii arestării preventive
s-au purtat la data de 20.02.009 ca urmare unei rejudecări, pentru că inițial discuțiile cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză s-au purtat la instanța de fond, la data de 16.02.2009.
Învederează că dispozițiile legale mai sus invocate se coroborează și cu art.23 alin.9 din Constituție și art.5 paragraful 3 din CEDO.
Arată că instanța învestită cu soluționarea cererii de recurs trebuie să respecte cu strictețe termenul de soluționare al acestei căi de atac, verificând totodată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Încălcarea acestei dispoziții atrage sancțiunea nulității devenind incidente dispozițiile art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală; astfel, recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
Curtea pune în vedere av. să argumenteze afirmația "instanța învestită cu soluționarea cererii de recurs trebuie să respecte cu strictețe termenul de soluționare al acestei căi de atac".
Avocat arată că cererea de prelungire se propune în fața judecătorului cu cel puțin 8 zile înainte de termenul la care ar expira arestarea iar în cauza de față propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a solicitat mai târziu fără a se avea în vedere de către organul de urmărire penală că s-ar putea ajunge și la situația unei casări cu trimitere spre rejudecare.
După pronunțarea hotărârii, la data de 20.02.2009, a luat legătura cu inculpații, aceștia arătând că doresc să declare recurs.
Dacă instanța va trece peste incidența dispozițiilor.nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează a se avea în vedere că aceste dispoziții sunt obligatorii și aplicabile pentru instanțe chiar înainte de publicarea în Monitorul Oficial.
Depune la dosar și copie a încheierii de ședință din data de 19.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosar nr--.
Pe fond, arată că în mod greșit Tribunalul Galația admis propunerea DIICOT de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați, întrucât aceștia nu au nicio legătură cu infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt două volume de urmărire penală, unul cuprinzând interceptări telefonice și procesele-verbale aferente și celălalt declarații ale inculpaților și ale martorilor. Din toate aceste acte nu există decât o singură probă incriminatorie, respectiv declarația martorului cu identitate protejată, care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
Organele de urmărire penală au încheiat procese-verbale în sensul că inculpatul ar fi cel care dădea sumele de bani pentru a fi aduse țigările în țară.
Nu sunt dovedite activitățile infracționale reținute în sarcina inculpaților; s- arătat despre existența unui prejudiciu în cuantum de 120.000 euro creat în perioada dec.-ian.2008 și unul de 10.000 euro, creat în perioada 22/23.01.2009, fără a se preciza însă cum s-a ajuns la acest prejudiciu. De altfel, Administrația Națională de Accize și Taxe Vamale a stabilit existența unui prejudiciu de 3000 euro.
Calculul prejudiciului s-a făcut după declarația martorului sub acoperire, și solicită instanței a avea în vedere că ulterior aceasta declarație nu va putea fi combătută în mod public întrucât nu există siguranța că acest martor va putea fi audiat și în fața instanței.
Cum nici pe fondul cererii, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este fondată, iar actele de urmărire penală invocate de Parchet pot fi efectuate și cu inculpații în stare de libertate, solicită admiterea recursului și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Avocat arată că nu prezintă relevanță dacă decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este motivată sau nu, pentru că prin dispozițiile art.4142alin.2 și 3 Cod procedură penală, legiuitorul nu a înțeles să instituie obligativitatea acesteia doar după data publicării.
Recursul în cauza de față a fost declarat în termenul legal de 24 ore.
La instanța de fond, în derâdere față de dreptul la apărare al inculpaților, nu au fost anunțați apărătorii aleși. Pentru încălcarea dreptului la apărare Curtea a trimis cauza spre rejudecare. Astfel, întreaga vină aparține instanței de fond.
La acest moment însă, instanța de recurs trebuie să respecte decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, și este evident că starea de arest a inculpaților a încetat de drept.
Cum recursul a fost declarat în termenul legal de 24 ore, nu se poate invoca reaua-credință a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauza de față nu este vorba de încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpaților nefiind incidente dispozițiile art.140 Cod procedură penală.
În cauza de față măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea de ședință din 20.02.2009 și nu poate fi vorba de o încetare a acestei măsuri raportat și la faptul decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere situația când nu s-a prelungit măsura arestării preventive, prin această decizie s-a urmărit netergiversarea urmăririi penale și nicidecum punerea în libertate a inculpaților după ce li s-a prelungit măsura arestării preventive.
Urmează deasemeni, ca instanța să aibă în vedere că măsura arestării preventive a inculpaților expira la data de 21.02.2009 iar propunerea de prelungire a fost înaintată instanței la data de 13.02.2009, deci în termenul legal de 8 zile.
Modul în care au acționat inculpații, prin apărători, în sensul că aceștia, deși prezenți la pronunțare nu au înțeles să declare recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, oral, în fața instanței, ci au urmărit încetarea măsurii luată inițial, dovedește reaua-credință raportat și la situațiile anterioare în sensul că inculpații promovează recurs împotriva fiecărei încheieri prin care se dispune prelungirea măsurii arestării preventive, dar nu toți odată.
Apreciază că încheierea din 20.02.2009 prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, în cauză au fost efectuate mai multe activități care vin să întărească probatoriul existent și dovedesc existența indiciilor în sensul art.143 Cod procedură penală.
Astfel, din întregul material probator, rezultă că inculpații și sunt organizatorii și inițiatorii grupului infracțional.
În cauză subzistă temeiurile avute în vedere inițial, cercetarea penală nu a putut fi finalizată datorită complexității cauzei, a cererilor formulate de inculpați succesiv.
Măsura arestării preventive a fost corect prelungită de către instanța de fond pentru efectuarea de verificări și administrarea de probatorii în raport cu ceilalți membri ai grupării infracționale,finalizarea întocmirii proceselor verbale de redare a tuturor convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate în cauză, reaudierea inculpaților și a învinuitului după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia, întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
Solicită respingerea recursurilor promovate de inculpații, și ca nefondate, conform dispozițiilor art.38515Cod procedură penală.
Avocat precizează că în această cauză reaua-credință nu aparține inculpaților sau apărătorilor acestora ci judecătorului de la instanța de fond care nu a așteptat 30 minute pentru a putea fi asistați inculpații de avocatul ales; s-a respectat de către inculpați termenul legal de declarare a recursului.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 20.02.2009 a Tribunalului Galațis -a dispus, în baza dispozițiilor art. 155 și art. 159 Cod pr. penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pentru o durată de 23 de zile, de la data de 22.02.2009 și până la data de 16.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin referatul nr.63/D/P/2008 din 13.02.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-- Biroul Teritorial Galația propus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de încă 30 zile față de inculpații, și.
S-a reținut printre altele că cercetarea penală nu a putut fi finalizată, iar prelungirea măsurii arestării preventive este necesară întrucât mai sunt de efectuat unele activități specifice fazei de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2009 a Curții de APEL GALAȚI, dosar -, s-a admis recursul inculpaților, și, s-a casat încheierea de ședință din data de 16.02.2009 dată în dosarul nr.- de Tribunalul Galați (prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a celor patru inculpați pe 29 zile de la 16.02.2009 la 16.03.2009 inclusiv) și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2009, dosar -, Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.02.2009 a Tribunalului Galați, dosar -.
În consecință, în rejudecare, ținând cont și de disp.art.38518al.2 pr.pen. Tribunalul va analiza doar propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpații, și, întrucât față de inculpatul încheierea de ședință din 16.02.2009 a Tribunalului Galați, dosar - a rămas definitivă.
În rejudecare,
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Din probele adminJ. în faza de urmărire penală, rezultă presupunerea că inculpații:
1) a comis infracțiunile prev. de:
- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;
- art. 25 Cod penal rap. la art. 270 rap. la art. 274 din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,
- cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
2) a comis infracțiunile prev. de:
- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;
- art. 270 rap. la art. 274 din lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,
- cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
3) a comis infracțiunile prev. de:
- art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003;
- art. 270 rap. la art. 274 din Lg. 86/2006 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal,
- cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina:
- inculpatului că, la sfârșitul anului 2008, constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat alte persoane să introducă ilegal în România din Republica M, prin alte puncte decât cele de frontieră și prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantități de țigări;
- inculpatului că, la sfârșitul anului 2008, constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a introdus ori a determinat alte persoane să introducă în mod ilegal în România din Republica M, prin alte puncte decât cele de frontieră și prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantități de țigări;
- inculpatului că, la sfârșitul anului 2008, constituit un grup infracționalorganizat împreună cu alte persoane în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a introdus ilegal în România din Republica M, prin alte puncte decât cele de frontieră și prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantități de țigări.
Mijloacele de probă care pun în evidență existența indiciilor temeinice sunt următoarele:
-proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 23.01.2009în care se consemnează prinderea inculpaților și în timp ce încărcau baxuri cu țigări marca "" cu timbru de accizare de Republica M întru-un autoturism marca pick-up de culoare albastră, după ce fuseseră transportate pe Dunăre cu o barcă de culoare cu motor;
-proces-verbal de cercetare la fața locului din 23.01.2009în care sunt prezentate
detalii legate de locul prinderii inculpaților și, fiind făcută și o numărare a țigărilor, în sensul că au rezultat un număr de 19 colete cu țigări marca "", cu un număr total de 12.499 pachete țigări;
-proces-verbal din 22.12.2008 de consemnare a declarației orale a martorului, audiată conform art. 86 ind. 1 al. 1, 3, 6 Cod procedură penală, din care rezultă că inculpații, și fac parte dintr-o grupare ce acționează pe raza municipiului G și care se ocupă cu contrabanda de țigări ce sunt preluate de pe malul moldovenesc al râului cu bărcile și transportate pe Dunăre până în România. Ulterior sunt descărcate în zona plajei Dunărea de unde sunt preluate cu mijloace auto, după care sunt transportate în diferite localități, de unde apoi sunt distribuite către diferite persoane ce se ocupă cu vânzarea en-detail a țigărilor. Gruparea este compusă din 7-8 membri și acționează în mod organizat, beneficiind de sume mari de bani, de mijloace de transport pe apă și de spații de depozitare. Inculpatul este liderul grupului, iar un alt palier care se ocupă cu preluarea țigărilor de pe malul moldovenesc sau ucrainean, este format din, precum și dintr-un alt individ pe nume "". De curând a mai fost cooptat un tânăr din județul T care cunoaște foarte bine malul și malurile, fiind. Gruparea acționează din vara anului 2008, realizând numeroase transporturi de țigări. Inculpatul se ocupă și el cu contrabanda de țigări, conducând la rândul său o grupare constituită cu același scop. Membrii grupării realizează câte două-trei transporturi pe noapte, încărcând diferite cantități de țigări în bărci;
-declarațiile inculpatuluicare arată că inculpații și au organizat o rețea în care fiecare membru avea rolul său bine stabilit în vederea introducerii în România în mod ilicit țigări. În cadrul acestei grupări acționau și care avea ca principal rol efectuarea de transporturi de țigări cu bărcile puse la dispoziție de, de, ori de alți membri ai grupării. i-a propus lui să participe la activitățile de contrabandă, iar acesta a acceptat întrucât avea mari dificultăți materiale. În cursul lunii decembrie 2008 efectuat două transporturi de țigări din republica M în România împreună cu.
-procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonicecare pun în lumină existența grupării infracționale și a activităților de contrabandă;
-declarațiile martorilor, - și ale învinuituluicare prezintă anumite aspecte legate de comiterea infracțiunilor.
În consecință, se conturează existența grupării infracționale cu caracter organizat care se ocupă cu contrabanda de țigări din Republica M, nefiind fondate susținerile apărătorului inculpaților referitoare la inexistența acestor indicii temeinice.
Sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.148 lit.f C.P.P. față de inculpații, si, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, numărul mare de persoane implicate, caracterul organizat al operațiunilor ilicite și forma continuată a faptei de contrabandă, precum și starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
Inculpații și nu sunt la primul impact cu legea penală așa cum rezultă din fișele de cazier, fiind conturată o anumită perseverență infracțională a acestora.
În concluzie, Tribunalul apreciază că se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, si.
Prelungirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați este necesară întrucât mai sunt de efectuate unele activități arătate de Parchet:
-efectuarea de verificări și administrarea de probatorii în raport cu ceilalți membri ai grupării infracționale;
-finalizarea întocmirii proceselor-verbale de redare a tuturor convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate în cauză;
-reaudierea inculpaților și a învinuitului după finalizarea cercetărilor si prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;
-întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
S-a invocat de către apărătorul inculpaților că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu e motivată, însă instanța consideră că referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive este întocmit în mod corespunzător și cuprinde elementele esențiale prin care se argumentează solicitarea.
Cererile inculpaților formulate prin apărător prin care solicită înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru fiecare dintre cei trei inculpați (, si ) sunt nefondate.
La acest moment procesual nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept de la luarea arestării preventive, această măsură privativă de libertate fiind necesară față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor și al inculpaților, organele judiciare fiind obligate să manifeste fermitate în stoparea acestor acțiuni ilicite.
Față de cele arătate și de disp.art.155-159.C.P.P. instanța a considerat fondată propunerea, a admis-o și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 23 zile, începând cu data de 22.02.2009 și până la 16.03.2009 inclusiv, a inculpaților, si, pentru fiecare în parte (instanța are în vedere principiul neagravării situației juridice a celor trei inculpați în propriul recurs, față de durata prelungirii arestării preventive din încheierea de ședință din 16.02.2009 a Tribunalului Galați, dosar -).
Instanța a respins ca nefondate cererile celor trei inculpați formulate prin apărător privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și solicitând în principal a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 21.02.2009 iar în subsidiar să se revoce măsura preventivă luată față de ei întrucât la dosar nu există probe care să susțină acuzațiile ce li s-au adus de organele de anchetă.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză prelungirea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților întrucât la dosar există dovezi în susținerea acuzațiilor ce li se aduc, probe ce au fost indicate pe larg de prima instanță, iar măsura arestării este necesară pentru definitivarea activității de urmărire penală.
Astfel inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni extrem de grave iar amploarea activității infracționale, numărul mare de persoane implicate și valoarea ridicată a prejudiciului sunt motive care impun ținerea în continuare a inculpaților în stare de detenție preventivă.
Totodată se constată că prelungirea măsurii arestării preventive este oportună și pentru continuarea cercetărilor în bune condiții întrucât în cauză urmează a se efectua numeroase acte de cercetare penală față de inculpații recurenți dar și față de alte persoane implicate în activitatea infracțională a grupului constituit de inculpați.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la încetarea de drept a măsurii arestării preventive Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Astfel potrivit art. 140 al. 1 Cod pr. penală măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen;
b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.
Din cele mai sus arătate rezultă că în cursul urmăririi penale măsura arestării preventiveîncetează de dreptla expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori în caz de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale.
Cum în speță nu s-a dispus scoaterea sau încetarea urmăririi penale rămâne de stabilitdacă la momentul judecării prezentului recurs termenele prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare au expirat sau nupentru a se clarifica chestiunea invocată de inculpați.
În acest sens se reține că inculpații au fost arestați preventiv la data de 21.01.2009 pe o durată de 30 de zile, până la data de 21.02.2009 și că în cauză prin încheierea recurată s-a dispus prelungirea stării de arest de la data de 22.02.2009 până la data de 16.03.2009.
Așa fiind și având în vedere că potrivit art. 159 al. 9 Cod pr. penală recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare rezultă că la data soluționării prezentului recurs, 25.02.2009,termenul stabilit de organele judiciare pentru măsura arestării nu expirasepentru a se considera că a această măsură a încetat de drept astfel cum au solicitat inculpații.
Este adevărat că potrivit art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, iar prin decizia nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit căsintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare și că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacateînsă este de remarcat că textul mai sus arătat nu vine să stabileascăun termen prevăzut de legepentru măsurile preventive, în sensul art. 140 al. 1 Cod pr. penală, ciun termen imperativ de soluționare a recursuluideclarat împotriva încheierilor privind prelungirea arestării preventive.
Cu alte cuvinte art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală, în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție,nu dispune că măsura arestării încetează de drept în situația în care recursul nu se soluționează în interiorul duratei arestării anterior stabiliteci instituie o obligativitate de soluționare cu celeritate a unei astfel de căi de atac. Această obligație îndreptățește instanța de recurs de a lua toate măsurile pentru soluționarea cauzei în termenul stabilit, inclusiv prin desemnarea unui apărător din oficiu în situația în care avocatul ales lipsește, chiar justificat, și poate atrage răspunderea disciplinară în situația în care nerespectarea termenului este imputabilă organelor judiciare, dar nu poate constitui în niciun caz un motiv de punerea în libertate a inculpaților care tergiversează declararea unei căi de atac în vederea depășirii termenului arestării anterior stabilit.
În speță Curtea reține că inculpații prezenți la pronunțarea încheierii din 20.02.2009, ora 17.45 au declarat că se mai gândesc dacă declară sau nu recurs iar declarațiile de recurs au fost formulate prin apărătorul ales la data de 21.02.2009 însă nu există nicio dovadă că acesta în încercat să le depună la sediul instanței ( chiar dacă ziua respectivă era nelucrătoare arhiva instanțelor are desemnate persoane de permanență pentru astfel de cazuri urgente) avocatul alegând să trimită declarațiile prin poștă, acestea fiind înregJ. pe rolul Tribunalului Galați abia la data de 23.02.2009 când termenul arestării anterioare era deja depășit cu două zile.
Procedând în acest mod inculpații au pus instanțe de control judiciar în imposibilitatea respectării dispozițiilor art. art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală, considerând că astfel măsura arestării preventive va încetat de drept.
Cum această situație nu este imputabilă organelor judiciare, ci exclusiv inculpaților, și cum nesoluționarea recursului declarat împotriva încheierii de prelungire înainte de expirarea duratei arestării anterior dispuse nu atrage, în opinia Curții, încetarea de drept a măsurii arestării preventive, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și cele ale art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 19.05.1965 în municipiul G, județ G, domiciliat în G,-, -.21, județ G, CNP -, deținut în Arestul J G), ( fiul lui și, născut la data de 14.06.1984 în G, județ G, domiciliat în G,-, -B,.34, județ G, CNP -, în prezent deținut în Arestul J G) și (fiul lui și, născut la data de 01.10.1982 în G, județ G, domiciliat în G,-, județ G, CNP -, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 20.02.2009 a Tribunalului Galați ( dosar nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/3.03.2009
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
