Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 17.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
Ministerul Public
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații:, - și împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales cu delegație la dosar, fiind prezenți și recurenții inculpați și în stare de arest, asistați de avocat - apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, recurenții inculpați, și având pe rând cuvântul, își însușesc recursul declarat în numele lor de apărător și insistă în soluționarea acestuia, neavând alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorii aleși ai recurenților inculpați, cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și susține că aceștia au declarat prezentul recurs, fiind nemulțumiți de măsura arestării preventive, pe care o consideră ilegală.
Se solicită să se constate că măsura arestării preventive a inculpaților a încetat de drept, la data de 16.11.2009 ora 24,00 și așa cum rezultă din actele dosarului, măsura arestării preventive a fost dispusă pe o perioadă de 29 de zile, și expira la data de 16.11.2009 ora 24,00.
Se invocă prevederile art. 158 alin. 8 Cod procedură penală și recursul în interesul legii - decizia nr. 25 ce au fost încălcate, în condițiile în care recursul se soluționează după împlinirea termenului după care a fost dispusă măsura preventivă.
Consideră că soluția legală care se impune a se pronunța în cauză este aceea de a se constata încetată de drept măsura arestării preventive față de inculpați începând cu data de 16.11.2009 ora 24,00.
Pe fond, consideră că încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților este total nemotivată, în condițiile în care instanța de fond nu a avut în vedere din ceea ce impunea legea.
Invocă prevederile art. 155 Cod procedură penală, în sensul că instanța de fond are obligația de a analiza două aspecte și anume, motivarea pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, să se constate dacă temeiurile care au determinat arestarea subzistă, sau există temeiuri noi.
Solicită să fie avute în vedere motivele pentru care parchetul a solicitat prelungirea și în acest sens, depune două procese verbale din 12.11.2009 de percheziție, care au fost efectuate în interiorul mandatului de arestare preventivă, astfel încât, consideră că acest motiv nu poate să mai subziste, activitatea fiind efectuată.
Totodată, s-a invocat necesitatea reaudierii numitului l, care nu implică cu nimic prezența inculpaților în stare de arest, acesta fiind martor - fiul părții vătămate și audierea altei martore care nu are legătură cu inculpații, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere și depune la dosar două procese verbale pentru a fi avute în vedere.
Consideră că nu există necesitatea ca inculpații să fie cercetați în continuare în stare de arest, întrucât activitățile ce urmează a fi efectuate de organele de urmărire penală nu au legătură cu inculpații și atașarea unui dosar de la Judecătorie.
Invocă nulitatea convorbirilor telefonice atașate la dosar și prevederile art. 911privind interceptarea convorbirilor telefonice, fiind necesar a exista anumite fapte ce urmează a fi cercetate și vizate, infracțiuni grave.
În speță, în perioada în care era interceptat, fiind citat inițial ca martor în dosar, motiv pentru care consideră că legea a fost încălcată din acest punct de vedere și că din cuprinsul interceptărilor nu rezultă nimic care să fie reținut în cauză.
Mai arată că inculpatul s-a adresat instanței civile pentru a-și cere drepturile în baza acelui contract - act sub semnătură privată; solicită să se aprecieze dacă partea renunță la acțiune sau își modifică obiectul acțiunii, învinuirea cade.
În concluzie, solicită să se constate că a încetat măsura arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului inculpat achiesează la concluzile puse de colegul său, în sensul admiterii recursului, casării încheierii recurate și în rejudecare să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Reprezentantul Ministerului Public față de motivele invocate de apărare, pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, sens în care invocă următoarele aspecte:
Pentru primul motiv invocat de apărare, referitor la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, apreciază că textul art. 155 Cod procedură penală trebuie interpretat avându-se în vedere și prevederile art. 155 alin. 9 Cod procedură penală, respectiv faptul că recursul iar în condițiile în care măsura arestării preventive declarat împotriva acestei încheieri de prelungire, nu este suspensiv de executare, măsura arestării preventive a fost menținută de Tribunalul Galați, iar în prezent a fost pusă în discuție pentru a fi analizată măsura prelungirii măsurii arestării preventive.
Referitor la motivarea încheierii instanței de fond, iar critica adusă de apărare în ceea ce privește indiciile care au impus menținerea măsurii arestării preventive, consideră că în cauză au fost respectate prevederile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, verificate în temeiul art. 155 Cod procedură penală, cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește indiciile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, consideră că analiza acestuia a fost realizată pe larg, cu ocazia luării măsurii arestării preventive față de inculpați, cât și cu ocazia analizării căii de atac promovate la Curtea de APEL GALAȚI, având în vedere aceeași motivare pe care instanța a înțeles să o aducă cu această ocazie, susține că inculpații continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, condiția vizând cuantumul pedepsei, fiind îndeplinit, aceasta depășind 4 ani închisoare, indiciile temeinice care există pentru comiterea infracțiunilor ce au fost reținute, pedeapsa prevăzută de legiuitor de la 10 la 20 de ani, prejudiciile însemnate pe care le-ar fi generat activitățile infracționale sunt de natură a confirma pericolul pentru ordinea publică.
Apreciază că în susținerea și în probațiunea faptelor comise nu trebuie avute în vedere doar declarațiile inculpaților, acestea trebuind coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză de către organul de urmărire penală în această fază procesuală, în special cu sesizarea lui l, declarațiile părții vătămate G, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, în special l, și.
Mai are în vedere faptul că s-au întocmit procese verbale de amprentare și fotografierea părții vătămate, procese verbale de recunoaștere, precum și convorbirile despre care s-a făcut vorbire în concluziile apărării.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cod procedură penală, instanța constatând subzistența temeiurilor care au fost avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive, precum și faptul că din adresa prin care s-a solicitat prelungirea rezultă care sunt activitățile ce urmează a fi efectuate în vederea finalizării activității de urmărire penală, ce au justificat și determinat instanța de fond să dispună prelungirea acestei măsuri preventive, în condițiile în care se poate verifica, dosarul a ajuns la organele de urmărire penală cu puțin timp înainte de a putea fi cerută o nouă prelungire a măsurii arestării preventive, astfel încât nici nu a fost posibilă, practic, efectuarea unui volum mare de acte de urmărire penală care să permită finalizarea acesteia până la acest moment.
În aceste condiții se solicită respingerea recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicitând cuvântul în replică, arată că propunerea înaintată în fața tribunalului pentru prelungirea măsurii arestării preventive descrie anumite activități care au fost efectuate în cele 30 de zile, în care inculpații au stat arestați.
Singura dovadă care ajunge la dosar este transcrierea convorbirilor și solicită să se observe acel volum de 300 - 400 pagini sunt efectuate înainte de luarea măsurii arestării preventive, au stat 30 de zile în care instanței nu i s-a făcut o justificare pentru a verifica modalitate în care este justificată lipsirea inculpaților de libertate.
Consideră că vor trece încă 30 de zile și se va constata că nu a fost identificat, martora este plecată în străinătate, alte motive pentru care se va solicita o nouă prelungire și că activitățile ce urmează a se efectua pentru următoarele 30 de zile nu implică decât minimal prezența inculpaților.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și are același punct de vedere și solicită a se ține seama de prevederile deciziei nr. 25 și că recursul de față nu este soluționat în condiții de legalitate așa cum solicită procurorul și consideră că soluția care se impune a fi dată este acea de a se constata încetată măsura arestării preventive.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați, și, care, având pe rând cuvântul susține că sunt nevinovați, solicită admiterea recursului, conform concluziilor puse de apărători.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Inculpații -, și au declarat recurs împotriva încheierii din data de 10.11.2009, pronunțată în Camera de consiliu de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 10.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în conformitate cu art.155 proc.penală raportat la art.159 al.6 proc.penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.11.2009 până la 16 decembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Cu adresa nr. 878/P/2009, în baza căreia a fost înregistrată prezenta cauză penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația solicitat în conformitate cu disp.art. 156.pen.Cod Penal prelungirea arestării preventive inculpaților și pe o durată de 30 zile începând cu 17.11.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În privința inculpaților mai sus menționați s-a dispus prin încheierea de ședință din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați ( dosar nr-) arestarea preventivă pe o durată de 29 zile până la data de 16 noiembrie 2009 inclusiv.
În fapt, s-a reținut că în perioada august-octombrie 2009 inculpații au întocmit procuri notariale în fals, prin substituire de persoană, și, ulterior, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru a obține în mod injust proprietatea asupra imobilului din G,-, în valoare de 155.000 EURO. O parte din documentele contrafăcute au fost efectuate prin scanare și, ulterior, aplicarea de colaj în privința semnăturilor și ștampilelor, fiind utilizate sisteme informatice, documente ce au fost prezentate instanței de judecată pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să țină loc de act autentic.
S-a reținut că situația faptică mai sus prezentată, reținută în sarcina inculpaților este grefată în privința inculpatului pe conținutul juridic al tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal în referire la art. 215 alin 1,2,3,5 Cod penal, instigare la fals privind identitatea în formă continuată prev. de art 25 Cod penal, raportat la art. 293 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291.penal cu aplicarea art. 41 al. 2.penal.
În privința inculpatului - pe infracțiunile de tentativă la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art 20.penal în referire la art 215 alin 1,2,3,5 Cod penal și art.290 al 1.penal iar în privința inculpatului pe infracțiunile prev. de art. 26.penal cu referire la art 20.penal raportat la art 215 al 1,2,3 și 5 penal și art 290 al.1 penal.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, întocmit la 6 noiembrie 2009 s-a solicitat prelungirea măsurii de arest preventiv a celor trei inculpați pe o durată de 30 zile, începând cu 17.11.2009, motivat de faptul că temeiurile avute în vedere la momentul adoptării măsurii nu au încetat să subziste - iar urmărirea penală se impune a fi finalizată prin efectuarea unor percheziții informatice, audierea și reaudiere unor martori, reaudierea inculpaților, identificarea și audierea altor învinuiți și începerea urmăririi penale față de numitul.
temeiurile care au stat la baza luării măsurilor preventive în prezenta cauză, instanța a constatat ca fiind, în continuare, întrunite condițiile generale prevăzute de disp. art. 143.pen.Cod Penal și art. 148 lit. f pen.
Cod PenalAstfel, s-a apreciat că materialul probator administrat în cauză, prefigurează indicii temeinice în sensul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, sens în care s-a avut în vedere plângerea părții vătămate prin intermediul fiului acesteia - deținători ai imobilului din G-, declarațiile martorilor l, G, declarațiile inculpaților, procesele verbale de fotografiere a părții vătămate G, procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice, procesele verbale de verificare, antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între partea vătămată și inculpatul, procura nr 2064/1.09.2008; procura cu nr. 2129/5.09.2008, procura de revocare și declarația notarială 2128/5.09.2008;raportul de expertiză criminalistică nr. -/15.05.2009 relevând faptul că semnătura și impresiunea papilară de pe declarația părții vătămate au fost transferate digital prin mijloace de copiere și prelucrarea computerizată pe antecontractul de vânzare-cumpărare datat 28.08.2008.
S-a avut în vedere infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, în diverse forme de participație,pentru legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Analizând condițiile mai sus amintite, coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică pe care- reprezintă cercetarea în libertate a inculpaților s-a apreciat ca fiind fondată sesizarea penală de față.
S-a reținut că în cauză s-au comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social avându-se în vedere modalitatea de comitere, lezând valori sociale deosebit de importante și prezentând conotații de ordin economic, ținându-se seama de impactul social negativ al unor astfel de activități și proliferarea acestora în ultima perioadă, în cauză fiind incidente disp. art 148 lit. f pr.pen.
S-a apreciat că nu au relevanță din acest punct de vedere și la acest moment procesual elementele care circumstanțiază persoana inculpaților, întrucât măsura arestului preventiv este eficientă și din perspectiva elementelor complementare prev. de aliniatul ultim al art.136 pr.pen.
Impotriva încheierii Tribunalului Galați din data de 10.11.2009, au declarat recurs inculpații -, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Ca prim motiv de recurs, inculpații solicită să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 16.11.2009 orele 24.00, deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului, măsura arestării preventive a fost dispusă pe o perioadă de 29 de zile, iar această perioadă a încetat la momentul susmenționat.
Se invocă Decizia nr.25/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive se soluționează înainte de expirarea duratei acestei măsuri.
Pe fondul cauzei, inculpații invocă nemotivarea hotărârii instanței de fond, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, în sensul că nu au fost analizate motivele invocate de parchet ce ar justifica necesitatea acestei prelungiri.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de inculpați, prin care solicită să se dispună încetarea de drept a măsurii arestării preventive prin nerespectarea termenului imperativ de judecare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea acestei măsuri.
Este adevărat că prin recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționat prin decizia nr.25/2009 a statuat că termenul de judecare a recursului este un termen imperativ și nu un termen de recomandare, dar instanța supremă s-a pronunțat doar cu privire la acest aspect, nici un moment, nici chiar în conținutul motivării deciziei, Înalta Curte nu a precizat că nerespectarea acestui termen imperativ duce la încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
In acest context, în practică se pot ivi două situații distincte:
1) Cazul în care se solicită de către Parchet prelungirea măsurii arestării duratei arestării preventive dispusă anterior. Dacă recursul se judecă în interiorul acestui termen, instanța de recurs se pronunță pe fondul cauzei cu privire la propunerea de arestare preventivă a Parchetului, urmând fie să o admită și să dispună iarăși prelungirea arestării preventive, fie să o respingă.
În cazul în care recursul se judecă după expirarea termenului de arestare preventivă, instanța de recurs, deoarece instanța de fond nu a mai prelungit măsura arestării preventive, nu poate să constate decât că această măsură a încetat de drept la expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior. Este o soluție logică și firească, deoarece nu se poate prelungi o măsură care deja a încetat de drept.
2) În cazul în care instanța de fond admite cererea Parchetului și prelungește măsura arestării preventive, în cazul în care judecata recursului are loc după expirarea duratei arestării preventive anterioare nu se poate constata că măsura arestării preventive a încetat de drept chiar dacă termenul de judecare a recursului este un termen imperativ deoarece:
a) potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 9 din Codul d e procedură penală, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare; prin urmare, o astfel de încheiere este executorie și produce efecte imediat după ce durata arestării dispuse anterior a expirat.
b) fiind un termen imperativ, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, ar însemna că judecarea recursului la hotărârea de prelungire a arestării preventive, după depășirea termenului prevăzut de lege, atrage automat decăderea din posibilitatea judecării pe fond a recursului. Este exact aceeași situație în care se uzitează de o cale de atac după termenul imperativ prevăzut de lege. Astfel, judecarea unui apel sau recurs după termenul legal prevăzut de lege atrage respingerea ca tardiv a apelului sau recursului, situație în care nu se mai poate intra pe fondul cauzei.
Deci, s-ar ajunge în situația ca, fiind sesizată cu judecarea recursului inculpaților după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, respectiv după data când expiră măsura arestării preventive dispusă anterior, instanța să constate că recursul este inadmisibil, deoarece nu a fost sesizată în termenul imperativ prevăzut de lege și, pe cale de consecință, nemaiputând intra pe fondul recursului, hotărârea de prelungire dispusă de instanța de fond ar rămâne definitivă.
Acest lucru ar crea în schimb inculpaților recurenți o situație mai grea în exercitarea propriei căi de atac și, având în vedere dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO, în sensul că în cazul arestării preventive au dreptul la un recurs efectiv, instanța trebuie să judece pe fond recursul cu care a fost sesizată, chiar dacă s-a depășit termenul imperativ prevăzut de lege.
Nerespectarea termenului imperativ de judecare a recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate poate fi, eventual, considerată o abatere a completului de judecată, în cazul în care s-ar dovedi că, deși avea asigurate toate condițiile de judecare a recursului în termenul prevăzut de lege, s-a fixat un termen de judecată după expirarea acestuia.
În concluzie, Curtea a apreciat, având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, că judecarea recursului după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, respectiv după trecerea termenului imperativ prevăzut de lege, nu duce automat la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
B)În continuare s-a analizat cererea inculpaților de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive în raport de probele existente la dosarul cauzei, constatându-se următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus prelungirea măsurii arestării inculpaților -, și, pe o perioadă de 30 de zile, începînd cu data de 17.11.2009 până la data de 16 decembrie 2009.
Ulterior, avocațul ales a inculpatilor a formulat în scris declarații de recurs în numele inculpaților care, conform datei poștei, se aflau în termenul de declarare a recursului, respectiv în termenul de 24 de ore de la comunicare, dar datorită faptului că recursul a fost trimis prin poștă, normal că instanța a fost sesizată cu judecarea acestor recursuri nu înăuntrul termenului primei arestări preventive, ci după această dată.
A rezultat cu claritate intenția apărătorilor aleși, care au folosit aceste mijloace legale, respectiv, declararea căii de atac în numele clientului lor și trimiterea declarației de recurs prin poștă, ca să tergiverseze soluționarea recursului după data expirării arestării preventive anterioare, respectiv 17.11.2009, pentru ca apoi să uziteze de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și să ceară încetarea de drept a măsurii arestării preventive, deoarece recursul nu s-a judecat în termenul imperativ prevăzut de lege.
A admite un asemenea procedeu, ar duce la situația în care, fiind conștienți că recursul soluționat după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege duce la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, toți inculpații pentru care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, uzitând de această modalitate de exercitare a căii de atac (a se gândi timp de 24 de ore dacă exercită sau nu calea de atac, apoi în interiorul acestui termen să exercite calea de atac printr-un mijloc prin care instanța de recurs să poată fi sesizată cât mai târziu, spre exemplu prin poștă) să poată fi puși în libertate, constatându-se automat că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Această idee, sau mai precis această situație de fapt, în niciun caz nu a fost avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia de îndrumare, a stabilit că termenul de judecare a recursului în interiorul duratei arestării preventive anterioare este un termen imperativ.
Inalta C de Casație și Justiție, prin recursul în interesul legii a avut în vedere soluționarea cu celeritate a recursului declarat de părți, pentru a nu se aduce vătămare intereselor acestora, prin menținerea inculpaților în stare de arest preventiv peste termenul menționat în precedenta hotărâre.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpați, nu poate fi reținută apărarea acestora privind nemotivarea hotărârii instanței de fond, întrucât, din lecturarea acesteia reiese faptul că Tribunalul Galația motivat pe larg faptul că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de disp.art.143 proc.penală, în sensul că în cauză sunt indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit fapte de natură penală, arătând faptele din care se desprind acestea, respectiv, plângerea și sesizarea părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procesele verbale de verificare, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între partea vătămată și inculpatul, procurile nr.2064/01.09.2008, nr.2129/05.09.2008, raportul de expertiză criminalistică
Coroborat cu aceste probe ce se constituie indicii temeinice ce conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, s-a arătat și existența pericolului social al acestor fapte, ce constau în nesiguranța cetățenilor cu privire la încheierea actelor juridice și a circuitul civil al bunurilor imobile, constatând, astfel, îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
De asemenea, nu poate fi reținută apărarea inculpaților potrivit căreia nu este necesară prelungirea măsurii arestării preventive pentru motivele indicate de parchet, acestea putând fi îndeplinite și după punerea lor în libertate, întrucât, în cauză, prelungirea acestei măsuri nu se face doar în considerarea efectuării activităților invocate de organul de urmărire penală, ci, așa cum prevăd dispozițiile art.155 proc.penală, prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, situație analizată pe larg de către instanța de fond.
Nu pot fi analizate, la momentul procesual actual, gradul de contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, încadrarea juridică, precum și orice elemente ce implică analizarea cauzei pe fond, întrucât această analiză se va face la judecarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.141 proc.penală, să respingă recursurile inculpaților -, și formulate împotriva încheierii din data de 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate și să-i oblige pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp.art.192 al.2 proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (fiul lui - și, născut la data de 01.03.1966 în G, județul G, CNP:-, domiciliat în G,-, -.5.C,. 2,. 30, județul G, în prezent deținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 21.03.1987 în G, județul G, CNP:-, domiciliat în G,-, -.1,. 39, județul G, în prezent deținut în Arestul J G), și (fiul lui și, născut la data de 23.05.1974 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, județul G, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. / 20.11.2009
Tehn. /23.11.2009
Fond: A:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Ion Avram, Mița Mârza
