Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIE RE
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 9 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu în baza delegației nr.1228/9.03.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că apărătorul ales al inculpatului, avocat, prin cererea depusă la dosar, solicită acordarea unui nou termen de judecată, posibil la data de 11 martie 2009, întrucât are de susținut mai multe cauze penale, nu se poate prezenta și nu a avut posibilitatea de asigura substituirea; de asemenea se mai arată că recursul este nemotivat și declarat de avocat, după care;
Curtea pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului arătând totodată că astfel de cauze, având ca obiect recursuri la măsurile preventive se judecă în termen de 3 zile. Mai mult de atât recursul fiind declarat de avocatul ales, acesta trebuia să fie pregătit pentru a se prezenta și a asigura asistența juridică. În care cauza se amână, termenul legal va fi depășit.
Inculpatul susține că apărătorul său a fost anunțat, vineri, în jurul orelor 1530, și nu a mai avut timpul material necesar pentru a asigura substituirea. Termenul legal pentru judecarea cauzei este oricum depășit, nu s-a putut fixa un termen înăuntru termenului de 30 zile. După ce s-a consultat cu avocatul desemnat din oficiu, a acceptat ca asistența juridică să-i fie asigurată de acesta.
Procurorul, față de cererea apărătorului ales al inculpatului și poziția adoptată de inculpatul-recurent, susține că cererea formulată de apărătorul inculpatului este legală însă în opinia sa personală, consideră că a fost făcută cu o anumită intenție, avea posibilitatea să intre în legalitate, cu atât mai mult cu cât este ultimul din cei cinci inculpați, căruia i se judecă recursul. Consideră că nu se impune amânarea cauzei, având în vedere și poziția inculpatul, care a fost de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Curtea, privitor la cererea formulată de avocatul ales al inculpatului, avocat, având în vedere dispozițiile legale care obligă la judecarea recursului privind măsuri preventive, în termen de 3 zile, față și de poziția inculpatului, care acceptă să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu, respinge cererea formulată, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, considerând că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală. Solicită să fie pus în libertate și să se stabilească condițiile de înlocuire a acestei măsuri, în sensul de a nu părăsi țara sau localitatea. Față de atitudinea inculpatului, a faptelor reținute și a modalității în care au fost mediatizate acestea, se impune admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorulsusține că încheierea de ședință din 25.02.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive este legală și temeinică. Rezultatul urmăririi penale și participația inculpatului raportat la situația de fapt este conformă cu această măsură preventivă. Urmărirea penală este aproape de finalizare pentru a se întocmi rechizitoriul, cauza este complexă cu trei infracțiuni foarte grave și pentru care legiuitorul a stabilit pedepse foarte mari. De asemenea, nu este de neglijat faptul că, în toată această perioadă de 4 luni, inculpații au formulat pe rând, cereri de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, care au fost respinse, motivat de faptul că măsura a fost luată temeinic și legal pe baza unui probatoriu, stabilit în timpul urmăririi penale. Pentru a se înlocui această măsură prevenită cu o altă măsură preventivă sau să fie revocată, ar trebui să se constate că, în perioada cât inculpatul a fost arestat, au intervenit situații noi sau a intervenit o situație care a schimbat cursul situație de fapt reținute până în prezent. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt aceleași, nu a intervenit nicio situație care să-i fie favorabilă inculpatului. Din contră s-au făcut verificări, s-a conturat un prejudiciu și participația fiecăruia la săvârșirea faptelor.
În concluzie, dat fiind faptul că încheierea este temeinică și legală în deplină concordanță cu situația de fapt și persoana inculpaților, cu modalitatea concretă în care a fost comisă și cu prejudiciul produs, coroborat cu celelalte aspecte rezultate, rezultă un pericol concret pe care îl prezintă, prin lăsarea în libertate, pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat. În subsidiar să se respingă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pentru că într-un alt dosar pe care l-a avut, s-a luat această măsură și a fost pus în libertate. Nu a încălcat obligațiile stabilite, s-a prezentat la organele de poliție, de anchetă, s-a preocupat de acoperirea prejudiciului, s-a angajat în muncă. În dosarul de față, s-a majorat prejudiciul, nu i s-a explicat de ce, s-au făcut o serie de abuzuri, s-a dat către mass-media o serie de informații din dosar, cu nume și date, fără ca ancheta să fie finalizată.
Nu s-a luat în considerare participația sa, s-a susținut că a influențat două persoane să emită facturi, fără a se reține că și aceste persoane sunt vinovate. De asemenea, a făcut mai multe cereri de recuzare, fiind nemulțumit de felul cum este conducă ancheta, inculpații nu au drepturi, nu pot cere probe, nu li s-a lat în considerare cererile pentru reaudierea unor martori sau de efectuarea a unei expertize contabile.
Măsura arestării preventive s-a luat numai pe aprecieri, fără probe concrete. Este arestat de 4 luni. Nu este administrator la nicio societate implicată în dosar, nu are cum să influențeze pe cineva. Și-a recunoscut o parte din vină.
Pentru aceste motive, solicită să fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații Petro, și, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3.03.2009 și până la data de 1.04.2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive rezultă indicii temeinice, în sensul art.681cpp, de natură a crea presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura faptelor presupus a fi comise (constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializarea ilicită de uleiuri minerale neaccizabile în diferite participații), perioada îndelungată de timp în care se reține a fi fost desfășurată activitatea infracțională ( 2006-2008 ) existând indicii că aceasta continua și la momentul luării măsurii arestării preventive inculpaților, numărul mare de persoane implicate ( persoane fizice și societăți comerciale ), prejudiciul însemnat cauzat bugetului de stat, dar și persoana inculpaților, o parte din aceștia ( Petro, și ) având antecedente penale pentru săvârșirea tot de infracțiuni economice-astfel cum rezultă din fișele de cazier ale acestora (f 321-323 vol. XI dosar ), tribunalul a apreciat că în cauză sunt probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză evidențiază că faptele presupus a fi comise de cei cinci inculpați relevă un pericol social sporit - de natură a produce o reacție particulară la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Susținerile inculpaților cum că ar fi propus probe în apărare (expertiză contabilă, reaudierea lor), însă nu au fost luate în considerare de către procuror, nu sunt de natură a conduce la concluzia că ar fi dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
De asemenea prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și efectuarea actelor arătate de procuror și anume: verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional; audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți; finalizarea controalelor fiscale solicitate în cauză; reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia; întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând prin apărător cât și personal, motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat. la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, apreciind că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate întrucât acesta este cercetat pentru săvârșirea următoarelor fapte:
Începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții Petro și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și i-a racolat pe numiții și -, în calitate de de administratori ai SC e SRL G și respectiv SC SRL G pentru ca aceștia să evidențieze operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societăților și să omită evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.244.141 lei, ajutându-l astfel pe la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
Aceste fapte constituie infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat art.9 alin.1 lit. din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit.c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. Cod penal și pedepsite cu închisoarea de la:
- 5 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
- 2 la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
- 2 la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
- 3 la 12 ani.
Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni deosebit de grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prelungirea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată, Tribunalul reținând în mod corect existența indiciilor temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul le-ar fi comis.
Datele care circumstanțiază faptele pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate atât pentru raporturile dintre stat și contribuabil, cât și pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat preventiv nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii, conduita bună manifestată ulterior punerii în libertate de sub puterea unui alt mandat de arestare preventivă, precum și recunoașterea în parte a acuzațiilor aduse, nefiind în măsură să înlăture bănuiala plauzibilă că acesta ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat și nici că ar fi incidente dispozițiile art.139 cpp, privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost reținute de prima instanță) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, nefiind întrunite condițiile art.139 Cod procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în mun. G, jud. G, domiciliat în G, str. -. - nr. 4, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 12.02.3009
Tehnored. - 12.03.2009
2 ex
Fond:Fl.
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
