Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată în temeiul art. 155-156 Cod procedură penală de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI, privind pe inculpatul, în prezent reținut în Arestul
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de reținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5570/24.11.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că s-a emis adresă către Baroul București, care a fost înaintată prin fax, pentru a fi anunțați cu privire la acest termen de judecată apărătorii aleși ai inculpatului, av. și av..
CURTEA aduce la cunoștință inculpatului faptul că instanța de judecată a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
I se aduce la cunoștință inculpatului faptul că s-au luat măsuri pentru a fi anunțați apărătorii săi aleși, av. și av., să se prezinte la acest termen de judecată pentru a-i apăra interesele în prezenta cauză, precum și faptul că s-a fixat termen la data de 25.11.2009, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Totodată, aduce la cunoștință inculpatului faptul că i s-a desemnat un apărător din oficiu în persoana d-nei av..
Întrebat fiind, inculpatul precizează că nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Consideră că procedura înștiințării avocaților săi aleși este viciată, în sensul că adresa a fost trimisă prin fax la sediul Baroului Baroul București are peste 13.000 de avocați, iar aceștia nu au obligația de a se prezenta la sediu zilnic.
Solicită să se observe că adresa a fost înaintată prin fax în jurul orelor 16,30. Arată că după ce a primit citația a luat legătura telefonic cu unul dintre avocații săi și le-a solicitat să se prezinte astăzi în instanță. Avocatul i-a adus la cunoștință că au aflat de existența acestui dosar pe rol astăzi în jurul orelor 11,00, fiind sunați de la Barou că a venit un fax de la La acel moment avocații săi erau prezenți la alte instanțe, având încheiate angajamente în alte cauze, astfel că nu au fost în măsură să se prezinte la ora 14,00 la sediul Curții de APEL GALAȚI.
Pentru aceste motive, solicită acordarea unui termen de o zi pentru ca avocații săi aleși să se poată prezenta în instanță.
CURTEA aduce la cunoștință inculpatului faptul că avocații săi aleși nu au depus delegații la dosar pentru a se vedea unde au sediile cabinetele individuale, pentru a le fi trimise fax-urile.
Inculpatul susține că exista posibilitatea accesării internetului pentru a se afla sediile cabinetelor avocaților aleși.
CURTEA aduce la cunoștință inculpatul faptul că este obligatorie asigurarea apărării și că avocații săi aleși aveau posibilitatea să ajungă la sediul Curții de APEL GALAȚI în intervalul cuprins între ora 1100, când au aflat de proces, și ora 1400, stabilită pentru judecarea cauzei.
Inculpatul arată că traficul este intens în B și este necesar foarte mult timp doar pentru a ieși din oraș. Învederează că la barou există un tablou al avocaților în care sunt trecuți majoritatea avocaților, cu adresele cabinetelor și numerele de telefon.
Pentru acest motiv, solicită amânarea cauzei.
Totodată, înțelege să critice și faptul că dosarul înaintat odată cu referatul privind propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este în copie. Dacă dosarul era în original, instanța avea posibilitatea să verifice delegațiile apărătorilor și exista posibilitatea să regăsească pe verso numerele de telefon ale avocaților.
Punându-se în discuție împrejurarea că sunt copii certificate ale actelor dosarului de urmărire penală, inculpatul solicită să se observe că actele nu sunt fotocopiate față-verso.
CURTEA aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 205 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora în cazul în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în același timp de instanțe diferite, procurorul înaintează originalul dosarului instanței mai întâi sesizate, iar celorlalte instanțe copii de pe actele dosarului, semnate de procuror și purtând ștampila parchetului.
Inculpatul precizează că nu a contestat acest lucru, ci a contestat faptul că aceste copii nu sunt copii față-verso; dacă se copiau actele și pe verso instanța ar fi avut numerele de telefon ale avocaților săi.
Susține că acest viciu de procedură nu este imputabil avocaților săi.
Ca o cerere prealabilă, solicită comunicarea unei copii de pe referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
CURTEA pune în vedere inculpatului faptul că poate dispune suspendarea judecării cauzei pentru o J de oră pentru a- da posibilitatea să studieze referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Inculpatul învederează că și-a precizat punctul de vedere.
Apărătorul inculpatului precizează că, în principiu, are același punct de vedere, în sensul că fax-ul a fost trimis după ce programul de lucru al Baroului Baf ost epuizat, respectiv la orele 16,30, și ținând cont de faptul că profesia de avocat este profesie liberală, nu exista obligația avocaților să se prezinte dimineața, la prima oră, la sediul Baroului B, pentru a fi înștiințați în mod corespunzător de acest dosar.
Având în vedere că măsura arestării preventive expiră pe data de 03.12.2009, consideră că instanța de judecată ar putea acorda un termen de 24 de ore pentru da posibilitatea avocaților aleși ai inculpatului să se prezinte în instanță. Mai mult, instanța ar putea acorda avocatului din oficiu un termen de 3 zile pentru a studia dosarul și a-și pregăti apărarea.
Arată că într-adevăr, avocații aleși ai inculpatului ar fi trebuit să indice un sediu, un număr de telefon și, probabil, pe delegațiile originale există această identificare.
Într-adevăr, și instanța de judecată a depus eforturi pentru a a-i încunoștința pe avocați conform codului d e procedură penală. Dar, pentru a se respecta dispozițiile legale și pentru a li se da posibilitatea avocaților aleși să se prezinte în instanță pentru a-și exercita profesia trebuie un anumit timp. În prezenta cauză, consideră că timpul acordat este insuficient, având în vedere distanța dintre cele două orașe, deplasarea în condiții de ceață, ora târzie la care avocații aleși au aflat de existența dosarului pe rol. Consideră că instanța ar putea acorda un termen de 24 de ore.
Solicită să se consemneze poziția sa, urmând să se aprecieze asupra cererii formulate. Precizează că în condițiile în care se va respinge cererea de amânare va pune concluzii pe fond.
CURTEA pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat, personal și prin avocatul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de judecată a depus diligențe pentru a se comunica inculpatului și apărătorilor săi, care de altfel au prezentat delegații în faza de urmărire penală, termenul stabilit pentru judecarea prezentei cauze. Urmare referatului cu propunerea de prelungire a arestării preventive, s-a format dosarul aflat astăzi pe rolul instanței de judecată, despre a cărui existență inculpatul avea cunoștință. Se constată că la dosar nu este o altă delegație a unui apărător ales și apreciază că nu există certitudinea că apărătorii care au reprezentat și au asistat inculpatul în faza de urmărire penală ar putea să fie aceeași în această fază procedurală.
Având în vedere că a fost emis fax la Baroul București, locul de identificare a celor doi avocați, în lipsa altor date de identificare pe delegațiile depuse în faza de urmărire penală, că instanța de judecată a făcut demersuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, întrucât textul de lege impune cu necesitate prezența unui apărător în soluționarea unei asemenea cereri, apreciază că în cauză este garantat și respectat dreptul la apărare al inculpatului. De asemenea, așa cum a făcut mențiune și instanța de judecată, s-au prezentat de către parchet copii certificate de pe actele aflate în dosarul de urmărire penală, în deplină concordanță cu prevederile art. 205 Cod procedură penală, astfel încât apreciază că dosarul se află în stare de judecată.
Inculpatul susține că dosarul este tot în faza de urmărire penală, nu s-a prezentat materialul de urmărire, nu s-a sesizat instanța de judecată conform art. 3001Cod procedură penală.
CURTEA, deliberând, respinge cererile formulate de inculpat și apărătorul său, desemnat din oficiu, pentru amânarea judecării cauzei, motivat de faptul că la dosarul cauzei există dovada încunoștințării prin fax, la Baroul București, a d-nei av. și a d-lui av., în lipsa unor delegații care să ateste un alt sediu profesional sau un alt loc unde aceștia pot fi contactați, având în vedere și disp. art. 205 alin. 3 Cod procedură penală, și constatând că procurorul care supraveghează urmărirea penală a depus copii certificate de pe dosarul cauzei, având în vedere că pe data de 26.11.2009 inculpatul urmează să fie prezentat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, procedează la judecarea pe fond a cererii de prelungire a arestării preventive.
Întrebat fiind, dacă dorește să dea o declarație suplimentară, inculpatul arată că dorește să facă niște precizări însă, anterior, solicită să i se permită să lectureze referatul cu propunerea de arestare preventivă.
CURTEA încuviințează cererea și dispune suspendarea judecării cauzei pentru o J de oră pentru a-i da posibilitatea inculpatului să ia cunoștință de conținutul referatului cu propunerea de arestare preventivă, împreună cu avocatul desemnat din oficiu.
După reluarea judecății a fost ascultat inculpatul, încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea propunerii de prelungire.
Reprezentantul Ministerului Public, prezentând succint situația de fapt, arată că în dosarul 82/P/2009, inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, infracțiune reglementată de art. 257 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 6 din Legea 78/2000, reținându-se, în concret, în sarcina acestuia că în perioada mai- 2009 pretins de la martora denunțătoare diverse sume de bani relatând o pretinsă influență pe care ar putea-o exercita asupra magistraților investiți cu soluționarea cauzei penale - al Curții de APEL GALAȚI, în sensul că această martoră denunțătoare, inculpată în respectiva cauză să fie ulterior pusă în libertate.
În mod concret, inculpatul a primit suma de 1000 lei RON și respectiv suma de 500 RON de la investigatorul sub acoperire, ulterior, pretinzând prin intermediul învinuitei în prezent, suma de 30.000 de euro în același scop. De asemenea, în mod direct, de la martora denunțătoare suma de 5000 de euro, cu mențiunea remiterii ulterior a sumei de 10.000 de euro în momentul în care aceasta ar fi fost pusă în libertate.
Pentru această infracțiune, la data de 6.11.2009, după ce la data de 5.11.2009, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce primea de la investigatorul sub acoperire suma de 5000 de euro, instanța de fond a dispus luarea măsurii arestării preventive, urmare propunerii făcute de organul de urmărire penală, recursul formulat în cauză de către inculpat fiind respins la data de 09.11.2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru motivele învederate în mare și cu prilejul audierii astăzi de către instanță, inculpatul a formulat și a susținut și o cerere de liberare sub control judiciar, respinsă de către instanța de fond, cauza aflată în prezent în calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susține prezenta cerere de prelungire a măsurii arestării preventive întemeiată pe prevederile art. 155-156 Cod procedură penală și consideră că instanța de judecată trebuie să o analizeze cel puțin sub trei aspecte.
În primul rând instanța de judecată trebuie să analizeze în baza actelor existente la dosarul de urmărire penală, constând în probatoriul administrat până la această fază procesuală, dacă temeiurile ce au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive se mențin în prezent, pentru că solicitarea prelungirii unei măsuri privative de libertate presupune existența unei măsuri privative de libertate luată în condiții de legalitate și temeinicie.
De asemenea, instanța trebuie să analizeze modalitatea în care s-a efectuat până în prezent urmărirea penală, în sensul efectuării în mod constant a unor acte de urmărire penală, atât probatoriul administrat pentru susținerea acuzării, cât și probatoriul administrat în lumina probelor solicitate în apărare prin cererea formulată de către inculpat în faza de urmărire penală.
Acestea sunt două aspecte care se completează reciproc și nu așa cum a susținut inculpatul că cererea de prelungire se susține doar pe necesitatea administrării probelor solicitate în apărare și, de asemenea, prin prisma necesității finalizării urmăririi penale.
În primul rând, așa cum s-a învederat și în referatul întocmit de către organul de urmărire penală, prelungirea acestei măsuri este necesară pentru lămurirea pe deplin a situației de fapt, în condițiile în care în cauză la data de 11.11.2009 cercetările s-au extins și față de o altă persoană - - pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență.
De asemenea, așa cum se poate observa, la dosarul cauzei, în intervalul de timp de la data luării măsurii arestării preventive, au fost întocmite procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, la propunere existând mai mult note de redare a acestor interceptări, astfel încât, conform normelor de procedură penală, au fost întocmite și procesele-verbale de redare, activitate care necesită prin complexitatea ei un anumit interval de timp.
Totodată, învederează instanței de judecată că la data de 11.11.2009 a fost audiat ca martor, iar la data de 10.11.2009, dată precedată de demersul organelor de urmărire penală de extindere a cercetărilor, de începere a urmăririi penale și de aducere la cunoștință acesteia a învinuirii.
Având în vedere conținutul cererii de probatorii, au fost audiați ca martori av. și denunțătoarea, la data de 09.11.2009 și 17.11.2009, urmând ca ulterior să se realizeze o confruntare cu martora denunțătoare și o confruntare cu investigatorul sub acoperire, cerere formulată de către inculpatul.
Prin aceste aspecte a învederat instanței de judecată că actele de urmărire penală s-au efectuat în mod constant până la această dată, și totodată, necesitatea finalizării urmăririi penale, cel puțin prin prisma reaudierii inculpatului, audierii învinuitei, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia.
Aspectele susținute de către inculpat, că cererea parchetului se bazează doar pe necesitatea administrării probelor cerute în apărare, este evident neîntemeiată în condițiile în care s-a procedat la audierea unora dintre persoanele menționate în cerere, acte de urmărire penală care la rândul lor au necesitat timp, dându-se astfel curs unui drept exercitat în condiții legale de către inculpat.
Apreciază ca legală și temeinică o cerere de prelungire în acest context, în situația în care, așa cum a menționat, arestarea preventivă a fost luată în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au apreciat că în cauză este probată condiția alternativă a textului de lege, în sensul că în opinia parchetului, cât și în opinia instanțelor de judecată, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol concret care în accepțiunea sa are o altă conotație, și nu în sensul celor precizate de către inculpat, în sensul că lăsarea în libertate ar putea influența într-un sens sau altul mersul anchetei.
Precizează că nu acesta a fost considerentul pentru care parchetul a formulat propunerea de arestare preventivă. Considerentele care sunt reliefate pe deplin și de conținutul hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul că pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului este dată de alte aspecte, și anume, de natura infracțiunii care va fi dedusă judecății, de calitatea inculpatului, de scopul urmărit de acesta și de natura relațiilor sociale lezate, cu atât mai mult cu cât conduita procesuală a inculpatului, în sensul negării faptei, care de altfel se înscrie în dreptul consacrat de lege acestuia, dar sub aspectele reliefate în fața instanței de recurs care au fost preluate în mijloacele mass-media, o apreciază ca un impact deosebit asupra opiniei publice, în sensul necesității unei intervenții prompte a autorității judiciare pentru cercetarea și întocmirea actelor de sesizare cu investirea instanței de judecată cu soluționarea unor fapte de acest gen.
Pentru motivele învederate, apreciază că sunt întrunite pe deplin prevederile art. 156 și 156 Cod procedură penală, sens în care solicită admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive luată de către Curtea de APEL GALAȚI față de inculpatul.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a acestuia pentru următoarele considerente:
Raportat la pericolul social concret, solicită să se observe că nu există un pericol social concret adus vreuneia dintre valorile ocrotite în art. 1 din Codul penal, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate nu ar afecta niciuna dintre aceste valori.
Aceste valori ar fi afectate numai în cazul în care se va dovedi că fapta a fost săvârșită de inculpat, numai după aflarea adevărului.
Consideră că în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate nu ar prezenta un pericolul social concret, nu ar avea cum să influențeze în vreun fel denunțătorul care este arestat sau martorii care au fost deja audiați.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, se ia în cazuri de excepție și este alăturată altor măsuri; măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsura obligării de a nu părăsi țara.
Raportat la toate acestea și având în vedere pregătirea pe care o are inculpatul, nu se poate spune că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că lăsarea lui în libertate ar afecta buna soluționare a acestui proces.
În motivarea cererii de prelungire, Parchetul invocă faptul că mai sunt de administrat probe în cauză, probe solicitate de către inculpat. Achiesează la părerea inculpatului, în sensul că în condițiile în care și-a propus probe în apărare, nu ar avea motive să influențeze ancheta în așa fel încât să denatureze adevărul și în așa fel încât cauza să nu se soluționeze în mod real.
Din punctul său de vedere, față de alți inculpați care au săvârșit fapte care impun într-adevăr privarea de libertate, neexistând o altă soluție, inculpatul ar putea fi judecat în stare de libertate raportat la gravitatea faptei ce i se reține. În cauză nu este vorba de o faptă de vătămare corporală, de o faptă de omor, de tâlhărie, nu este o faptă care să prezinte un pericol social concret în momentul eliberării inculpatului.
Consideră că în această cauză instanța de judecată ar putea înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul ar putea fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să nu se țină cont de aspectele arătate în ultima parte a referatului cu propunerea de prelungire a arestării preventive, cu privire la susținerile făcute în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive.
Arată că nu este arestat pentru ceea ce a spus în fața Înaltei Curți, ci este arestat pentru alte motive, că judecătorul învestit cu propunerea de arestare preventivă a considerat că este în interesul său și al soluționării cauzei să emită un mandat.
Consideră că mai devreme sau mai târziu se va afla adevărul în cauză, dar răul făcut nu mai poate fi îndreptat. Este de acord cu susținerile avocatului său.
CURTEA
Asupra procesului penal de față;
Prin cererea nr.82/P/2009 din 23.11.2009 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galația solicitat prelungirea, cu încă 30 de zile, cu începere de la 03.12.2009, a stării de arest preventiv a inculpatului, cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 alin.1 Cod penal, în referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
În cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive a inculpatului s-a arătat că, prin ordonanța din data de 06.11.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal, în referire la art.6 din Legea nr.78/2000, constând în aceea că, în perioada mai - 2009, inculpatul, în calitate de avocat în cadrul Baroului B, a pretins sume de bani de la martora denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul penal nr.- al Curții de APEL GALAȚI în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv.
Astfel, inculpatul a primit în două tranșe sumele de 1000 RON și 500 euro, de la investigatorul sub acoperire, în scopul menționat anterior.
Ulterior, prin intermediul numitei a pretins de la martora denunțătoare, suma de 30.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul nr.- în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv. În același scop, inculpatul a pretins direct de la martora denunțătoare suma de 5000 euro și i-a cerut ca suma de 10.000 euro să o aibă pregătită pentru momentul când va fi liberată.
La data de 05.11.2009, în jurul orelor 17.00 inculpatul a fost prins în flagrant în momentul când a primit suma de 5.000 euro de la investigatorul sub acoperire Nelui, în scopul menționat mai sus.
La data de 06.11.2009, Curtea de APEL GALAȚIa admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 29 de zile cu începere de la 06.11.2009 până la data de 03.12.2009.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin Încheierea din 06.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI - Secția Penală.
S-a arătat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune datorită faptului că nu a fost finalizată urmărirea penală în cauză, iar pentru lămurirea cauzei mai este necesară și efectuarea altor activități care au ca scop stabilirea condițiilor și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute ca învinuire in sarcina sa și de asemenea de a stabili și participația altor persoane la comiterea acestor infracțiuni.
Aceste activități constau în: reaudierea inculpatului, reaudierea învinuitei, administrarea probelor invocate de inculpat în apărare, prezentarea materialului de urmărire penală precum și întocmirea rechizitoriului.
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.136, 143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile a inculpatului, respectiv că infracțiunea este flagrantă și că în cauză există probe și indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală iar pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că din împrejurările și condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, fiind vorba de infracțiuni de corupție, rezultă probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, prinderea în flagrant delict. Acesta mai poate fi dedus în lipsa unor prevederi legale exprese fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
de insecuritate și de revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul societății, frecvența săvârșirii acestor infracțiuni, amploarea lor, conduc la concluzia că sunt suficiente elemente pentru a caracteriza incidența art.148 lit.f Cod procedură penală.
Consecințele grave pe care le pot avea fapte de felul celei comise de inculpat, ca și credibilitatea de care trebuie să se bucure organele de urmărire penală și de justiție impun considerarea cu exigență a unor asemenea fapte.
De asemenea, s-a mai arătat că în evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere și conduita sa nesinceră în cursul cercetărilor, în sensul că nu a recunoscut comiterea infracțiunii, ca și declarația făcută în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, cu ocazia judecării recursului formulat împotriva Încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și în care a încercat să inducă în eroare instanța de recurs și opinia publică.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galația concluzionat că se impune admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, deoarece lăsarea sa în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social foarte mare (în același sens, au fost invocate: Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală, decizia nr.1435/2002, în Revistra Pro Lege nr.2/2003, pag.165 - 166; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția, Decizia nr.3183/2005, în și colaboratorii, Codul d e procedură penală,. Jurisprudență. Hotărâri O, Editura, B, 2006, pag. 148 - 149.)
Audiat fiind inculpatul a arătat că nu se mai impune prelungirea stării de arest preventiv, deoarece materialul probator propus în acuzare a fost administrat, iar din probele propuse în apărare de către inculpat, 90% au fost administrate, rămânând a fi efectuate doar confruntările dintre inculpat, pe de o parte, și martorul denunțător și investigatorul sub acoperire, pe de altă parte, activități care pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând cererea formulată din prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este fondată, urmând a fi admisă.
La dosarul cauzei există probe și indicii temeinice, în sensul prev. art.68 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit, cu intenție, o faptă prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și care prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Aceste probe și indicii temeinice constau în: declarațiile martorei denunțătoare, martorei, martorului, martorei, rapoartele investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate în mediu ambiental, proces-verbal de prindere în flagrant (art.465 Cod procedură penală și nu de urmare a procedurii flagrante, art. 466 și urm. Cod procedură penală, cum eronat susține inculpatul).
De la data reținerii și arestării preventive (05.11.2009 și până în prezent în cauză s-a lucrat ritmic, fiind efectuate următoarele activități:
- au fost extinse cercetările și a fost începută urmărirea penală față de, pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal în ref. la art.257 Cod penal, raportat la art.6 din Legea 78/2000, la 11.11.2009;
- au fost audiate următoarele persoane: (10.11.2009 și 11.11.2009), (11.11.2009),;
- au fost întocmite procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și convorbirilor purtate în mediu ambiental.
Prelungirea arestării inculpatului este necesară pentru administrarea în primul rând, a probelor solicitate de acesta în apărare, respectiv confruntările cu martorul denunțător și investigatorul sub acoperire. În al doilea rând, pentru audierea în calitate de învinuit a numitei și a verificării apărărilor acesteia, în vederea atingerii scopului procesului penal, acela de constatare la timp și în mod complet a infracțiunilor săvârșite.
În cauză subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii preventive a arestării preventive a inculpatului, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, sumele de bani pretinse și poziția inculpatului, care prin activitatea sa a adus atingere relațiilor sociale privitoare la încrederea populației în sistemul de justiție, în măsurile și hotărârile luate de sistemul de justiție, acesta reprezentând unul din pilonii fundamentali ai statului de drept, neîncrederea publicului în sistemul de justiție putând conduce la disoluția autorității statului.
Așa fiind și văzând și prevederile art.155 - 156 Cod procedură penală, Curtea va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.
În baza prevederilor art.159 alin.6 Cod procedură penală va dispune prelungirea pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 03.12.2009 și până la 01.01.2010 a stării de arest preventiv a inculpatului.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza prevederilor art. 155-156 Cod procedură penală, admite propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI.
În baza prevederilor art. 159 alin. 6 Cod procedură penală, prelungește măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 21.03.1968 în municipiul B, Sector 8 (1), județul I, CNP -, domiciliat în B, Calea nr. 135-145,. 10,. 65, sector 1, în prezent reținut în Arestul G) pe o durată de 30 zile, cu începere de la 03.12.2009 și până la 01.01.2010, inclusiv.
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 100 lei se va vira din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare pentru inculpatul.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2009, ora 1700.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red./ -/24.11.2009
Tehnored. /3 ex./25.11.2009
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu
