Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 19 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din carul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 05.09.1987 în B, CNP - -, cu domiciliul în comuna jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ B), împotriva încheierii de ședință nr- din 15.06.2009 a Tribunalului Brăila.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr.2913 din 19.06.2009 eliberată de Baroul Galați din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul, întrucât nu este vinovat de faptele descrise și vrea să fie judecat în libertate, la fel ca și ceilalți coinculpați.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării dispusă față de el. planează cu privire la faptele pentru care este cercetat și reținute în sarcina inculpatului, până la acest moment.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și perioada mare de timp care a trecut de la data săvârșirii presupusei fapte de viol - luna decembrie 2008 și data la care partea vătămată a depus plângere - luna aprilie 2009, care ridică mari semne de întrebare și pune la îndoială buna - credință a părții vătămate.
Inculpatul nu a mai fost în impact cu legea penală și i se poate acorda șansa să fie judecat în stare de libertate. Solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii prin care s-a dispus admiterea propunerii de prelungire a măsurii preventive dispusă față de inculpat,care este legală și temeinică. Din materialul probator administrat în cauză la urmărirea penală rezultă că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională, prin comiterea mai multor infracțiuni deosebit de grave.
Inculpatul recurent arată că au fost influențați martorii de către polițiști, iar la confruntare, aceștia și-au schimbat declarațiile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În dosarul nr. 395/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul este cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. (2) Cod penal;
- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal;
- viol prevăzută de art. 197 alin. (3) Cod penal;
- și încredințarea unui autoturism spre conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (3) din Legea nr. 195/2002 republicată.
În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului că: în cursul lunii ianuarie 2009 prin constrângere și amenințare a întretinut raporturi sexuale normale și orale cu vătămată p. în vârstă de 13 ani. In data de 5.04.2009 orele 21, pătruns fără drept în curtea locuințe părții vătămate -, după care prin constrângere a forțat-o pe victima să urce în autoturismul cu nr. - autoturism care ulterior a fost condus de către. Urmare țipetelor victimei și încercării acesteia de a sări din autoturism, a oprit autoturismul astfel că victima a coborât.
Prin încheierea de ședință nr- din 15.06.2009 a Tribunalului Brăila, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și, în temeiul art. 155 - 159 Cod proc. penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 20.06.2009 până la data de 19.07.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală, deoarece din declarațiile părților vătămate, - și, declarațiile învinuiților și, raportul medico- legal întocmit de B și declarațiile martorilor, G, G, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Chiar dacă inculpatul a arătat în declarația lui că a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată cu acordul acesteia, probatoriile administrate până la această fază procesuală îl contrazic.
Astfel, martorul. arată în depoziția sa- fila115 dosar - că a văzut cum inculpatul i-a blocat portiera părții vătămate pentru a nu coborî, iar atunci când a încercat să coboare din mașină a acționat sistemul de deschidere însă fără nici un rezultat, martorul sesizând că partea vătămată era speriată.
Aceste susțineri se coroborează cu celelalte declarații date de martori, precum și cu declarația părții vătămate.
Instanța a apreciat că este credibilă susținerea părții vătămate cu privire la faptul că nu a formulat imediat plângere penală pentru că i-a fost frică de părinți, în această apreciere fiind vorba tocmai de vârsta părții vătămate (13 ani), o vârstă la care psihicul minorilor este sensibil, de această sensibilitate profitând inculpatul prin acțiunea sa.
De altfel, inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, în condițiile în care a abordat-o și pe minora (13 ani) pe care cu aceleași metode de convingere a determinat-o să urce în autoturismul său, ulterior aceasta speriindu-se a deschis portiera din spate în timpul mersului autoturismului, forțându-l astfel pe inculpat să oprească mașina și reușind să fugă.
Potrivit dispozițiilor art. 155.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, și anume, dispozițiile art. 148 al.1 lit. f pr.pen. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului, tribunalul a avut în vedere că:
- inculpatul este cercetat pentru comiterea a patru infracțiuni comise într-un timp relativ scurt, de unde rezultă perseverența sa infracțională și periculozitatea sa sporită. Astfel, după ce în cursul lunii ianuarie 2009 prin constrângere și amenințare a întretinut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată în vârstă de 13 ani, în data de 5.04.2009 orele 21, pătruns fără drept în curtea locuința părții vătămate -, după care prin constrângere a forțat-o pe victima să urce în autoturismul cu nr. - autoturism care ulterior a fost condus de către.
- inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave, de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. (2) pen. violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) pen. viol prevăzută de art. 197 alin. (3) pen. și încredințarea unui autoturism spre conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (3) din Legea nr. 195/2002 republicată; periculozitatea inculpatului rezultând din gravitatea faptelor comise (o infracțiune gravă nu poate fi comisă de un inocent);
- inculpatul prezintă un potențial infracțional ridicat, este capabil să comită fapte deosebit de grave cu ușurință, nu conștientizează gravitatea faptelor comise și există posibilitatea să comită și alte infracțiuni de aceeași gravitate, în cazul lăsării sale în libertate.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. "f" pr.pen. instanța a avut în vedere că pentru menținerea ordinii publice, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în măsura în care în dreptul intern este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
Pentru faptele reținute în sarcina inculpatului pedeapsa este mai mare de 4 ani (15-25 ani pentru infracțiunea de viol) legiuitorul apreciind, dată fiind sancțiunea aspră stabilită, că astfel de fapte și un astfel de făptuitor, prezintă un grad ridicat de pericol pentru societate, iar lăsarea sa în libertate prezintă, în acest moment, pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că, pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în concret neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Însă în speța de față pericolul concret pentru ordinea publică rezultă chiar din împrejurarea că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională creându-și un anumit mod de a acționa asupra victimelor de aceeași vârstă. De altfel chiar inculpatul a arătat în declarația dată la luarea măsurii arestării preventive că știa că era elevă la școala generală.
Este evident că cercetarea în libertatea a unui astfel de inculpat ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică rezultat din modalitatea de comitere, din faptul că ar crea dubii în ceea ce îi privește pe părinții care vor siguranța copiilor lor minori atunci când aceștia se află în afara sferei lor de supraveghere.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 15.06.2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, dar cu acordul acesteia, dovadă că aceasta a reclamat faptele la foarte mult timp de la consumarea acestora, că nu are antecedente penal și deci lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și a solicitat să fie cercetat în stare de libertate,așa cum sunt cercetați și ceilalți inculpați.
Recursul este nefondat.
În mod corect, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatul este legală, aceasta fiind luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 Cod proc. penală.
Astfel din plângerile și declarațiile părților vătămate, - și, declarațiile învinuiților și, raportul medico- legal, întocmit de B și declațiile martorilor, G, G, rezultă indicii temeinice că inculpatul au săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. (2) Cod penal;
- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal;
- viol prevăzută de art. 197 alin. (3) Cod penal;
- și încredințarea unui autoturism spre conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (3) din Legea nr. 195/2002 republicată, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Apărarea inculpatului, în sensul că a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată cu acordul acesteia, este contrazisă de probatoriile administrate până la această fază procesuală.
Astfel, martorul. arată în depoziția sa - fila115 dosar - că a văzut cum inculpatul i-a blocat portiera părții vătămate pentru a nu coborî, iar atunci când a încercat să coboare din mașină a acționat sistemul de deschidere, însă fără nici un rezultat, martorul sesizând că partea vătămată era speriată.
Aceste susțineri se coroborează cu celelalte declarații date de martori, precum și declarația părții vătămate.
Este adevărat că partea vătămată a depus plângere la foarte mult timp după săvârșirea faptelor, dar aceasta s-a datorat faptului că i-a fost frică de părinți, în această apreciere fiind vorba și de vârsta părții vătămate (13 ani), o vârstă la care psihicul minorilor este sensibil, de această sensibilitate profitând inculpatul prin acțiunea sa.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, a gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, a perseverenței de care inculpatul a dat dovadă în activitatea infracțională și a impactului pe care faptele săvârșite l-a avut asupra membrilor comunității, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale se impune să fie analizate probele propuse de inculpat în apărare, să-i fie prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, să se întocmească rechizitoriul și să fie sesizată instanța de judecată.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 05.09.1987 în B, CNP - -, cu domiciliul în comuna jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ B), împotriva încheierii de ședință nr- din 15.06.2009 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./22.06.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./22.06.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
