Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul V, împotriva încheierii de ședință din data de 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, prin care s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile. Precizează că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 în ref. la art. 174-176 Cod penal, faptă comisă în luna decembrie 2008.
Arată că inculpatul conviețuia în relații de concubinaj cu partea vătămată de mai multă vreme și, pe fondul unor neînțelegeri, familia acesteia i-a interzis să mai continue această legătură, i-a pus în vedere să plece.
Inculpatul este originar din județul S, provine dintr-o familie numeroasă cu 8 copii, a muncit o perioadă în Italia, unde a cunoscut-o pe, au conviețuit o perioadă de timp. Inculpatul susține că, în momentul în care s-au terminat banii pe care îi obținuse în străinătate, a sesizat o înrăutățire a relației, sau mai bine zis, atitudinea ofensivă a familiei părții vătămate.
La momentul comiterii faptei, din punctul său de vedere, s-a pus la cale o deplasare a părții vătămate cu inculpatul. Pe parcurs inculpatul, probabil în urma discuții, a plecat încercând să realizeze prin muncă venituri în zona de unde provenea, pentru ca ulterior să constate că partea vătămată nu era atât de bolnavă încât să ajungă la spital, gând cu care plecase de acasă, și s-a întors la domiciliul părinților ei. Din acest moment părinții părții vătămate au găsit prilejul și pretextul de a-i interzice continuarea relației.
Consideră că fapta a fost comisă și pe un fond de labilitate psihică, chiar tatăl părții vătămate relatând că de câte ori i-a pus în vedere să părăsească domiciliul comun, de atâtea ori inculpatul izbucnea în plâns, cădea în genunchi și îi ruga să nu intervină în viața lor de cuplu și să îi lase să conviețuiască mai departe.
Pe fondul acestei atitudini, practic provocatoare, din partea familiei celor două părți vătămate, inculpatul a avut o reacție evident nefirească, care a condus la rezultatul care l-a adus în postura de inculpat.
La acest moment, s-au modificat condițiile aplicării și unei alte modalități de executare a pedepselor, decât aceea cu închisoare.
Împrejurările în care inculpatul a ajuns să săvârșească fapta care i se reține în sarcină, induce ideea că s-a produs pe fondul unei provocări care poate conduce instanța ce îl va judeca pe fond și la o altă modalitate de executare, respectiv a aplicării disp. art. 81 sau 861Cod penal, astfel încât consideră că prin persoana sa inculpatul nu prezintă pericolul social care s-a avut în vedere la momentul inițial.
Se va spune probabil că nu s-au schimbat temeiurile, dar situația fiecărei persoane trebuie analizată de la caz la caz.
Solicită să se aprecieze recursul promovat de inculpat împotriva hotărârii prin care s-a prelungit măsura arestării, ca fiind întemeiat, și reanalizând împrejurările concrete, să se aprecieze că este suficient timpul scurs de la data arestării până în prezent, că prin persoana lui nu mai prezintă pericolul social de care s-a ținut seama la momentul luării măsurii și că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate. Urmează să se aibă în vedere și principiul că măsura arestării trebuie să fie una excepțională, regula fiind aceea a judecării în stare de libertate. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, ca fiind întemeiat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
La momentul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului a fost avută în vedere împrejurarea că, pe de o parte, argumentele care au stat la baza luării acestei măsuri nu au dispărut iar, pe de altă parte, că sunt anumite probleme care vor trebui lămurite pe parcursul urmăririi penale și cercetarea trebuie să continue cu inculpatul în stare de arest.
Pericolul social concret al faptei săvârșite, încadrarea juridică a faptei și mai ales activitatea infracțională efectiv desfășurată de către inculpat, conduc în mod automat la concluzia că prezența lui în stare de libertate, chiar în condițiile în care prezintă acea labilitate psihică, deocamdată nedovedită, dar cu atât mai mult, în condițiile în care ar avea o asemenea dispoziție, ar constitui un pericol evident pentru ordinea publică.
Consideră că recursul este nefondat, solicită să fie respins ca atare, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat. A dorit să aibă un copil cu partea vătămată, dar părinții ei au convins-o să facă avort.
Solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 februarie 2009 Tribunalului Vrancea, s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive privind pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 176 lit. b Cod penal.
S-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 20 februarie 2009 până la 21 martie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a solicitat instanței prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20.penal, raportat la art. 174, 176, lit. b) Cod penal, constând în aceea că în seara de 24.12.2008, în jurul orelor 19,00 în timp ce se afla în curtea locuinței părților vătămate din com. Homocea, sat Lespezi, jud. V, a lovit cu un topor în cap pe concubina sa, și pe tatăl acesteia, cauzându-le leziuni traumatice, urmărind astfel suprimarea vieților acestora.
Instanța a reținut faptul că, față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 25.12. 2008 în baza art. 148, lit. f pr.penală, pe o perioadă de 29 de zile, până la 22.01.2009.
Prin încheierea din data de 16.01.2009 Tribunalului Vrancea, pronunțată in dosarul nr-, măsura arestării preventive a fost prelungită pentru o perioadă de încă 30 de zile până la 20.02.2009.
Deliberând asupra propunerii formulate din punct de vedere al motivelor invocate și al disp. art. 148, 155, 159.pr.penală, Tribunalul a constatat că se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului.
S-a reținut că faptele în legătură cu care este cercetat inculpatul prezintă gravitate deosebită care relevă pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că, așa cum rezultă din referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului din data de 12.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în cauză urmează a se efectua în continuare acte de urmărire penală, astfel că organele de urmărire penală au dispus prin rezoluțiile din 06.01.2009, efectuarea unor constatări medico-legale asupra victimelor, iar până în prezent Serviciul Județean de Medicină Legală V nu a înaintat raportul privind pe partea vătămată.
De asemenea, instanța a reținut că pentru stabilirea corectă a situației de fapt si a vinovăției inculpatului, prin ordonanța din 23.01.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice față de inculpat de către specialiștii Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B și ale cărei concluzii nu au fost înaintate până în prezent, astfel că urmărirea penală nu a fost finalizată.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că în cauză se impune prelungirea măsurii arestării preventive întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, art. 148, lit. pr.penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor comise, constând în lezarea gravă a valorilor sociale ocrotite de lege.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În susținerea recursului promovat, recurentul a precizat că a săvârșit fapta pe fondul unei provocări din partea familiei părților vătămate, motiv pentru care a solicitat să fie judecat în stare de libertate, arătându-se că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că față de inculpat se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- fapta adusă ca învinuire inculpatului, respectiv tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-176 lit. b Cod penal, e prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- la dosarul de urmărire penală există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea faptei, modalitățile de săvârșire (agresarea violentă a două persoane în zone vitale ale corpului - capul - prin folosirea unui obiect vulnerant - toporul), precum și din urmarea produsă.
Pentru aceste motive nu se impune respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest e necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.04.1978 în F, jud. S, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul S, în prezent reținut în Arestul V) împotriva încheierii de ședință din 13.02.2009 a Tribunalului Vrancea (dosar nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/23.02.2009
Tehnored. /2 ex./25.02.2009
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
