Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 21/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (59/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 21/
Ședința nepublică de la data de 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata ,împotriva încheierii de ședință din 30 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică răspunde: recurenta inculpată cercetată în stare de arest preventiv și asistată de avocat împuternicire avocațială emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de dispozițiile art. 140/3 Cod procedură penală, întrebată fiind recurenta inculpată arată că își menține declarațiile date și nu are elemente noi de prezentat în fața instanței de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, consideră că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 155, 156 Cod procedură penală, respectiv nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive. Din contră, precizează că au apărut temeiuri noi în sensul favorabil situației inculpatei, anume la sediul aceasta a făcut un denunț în condițiile art.16 din Legea 143/2000. Față de acest aspect coroborat cu faptul că inculpata este minoră, a recunoscut și regretat faptele comise, consideră că, în prezent, nu se mai impune privarea de libertate, liberă fiind nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu va zădărnici aflarea adevărului și solicită a se lua o altă măsură preventivă - mai puțin restrictivă decât cea a privării de libertate, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpata în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de către inculpată, ca fiind nefondat.
Apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsuri arestării preventive față de inculpată subzistă și în prezent date fiind incidența în continuare față de aceasta a prevederilor art. 143 Cod procedură penală, precum și art. 148 lit. f Cod procedură penală. Totodată, în mod corect s-a reținut pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală că sunt indicii temeinice care demonstrează săvârșirea faptei pentru care inculpata este cercetată, având în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei, numărul mare de persoane implicate, profitul pe care aceasta îl obținea din activitatea infracțională desfășurată și nu în ultimul rând, pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică activitatea ilicită de trafic de droguri.
Împrejurarea că recurenta inculpată a formulat un denunț nu constituie un motiv pentru a se constata că pericolul concret pentru ordinea publică a încetat, acest aspect constituind o cauză legală de reducere a pedepsei ce va fi avut în vedere la momentul pronunțării unei soluții pe fond de către instanța de judecată.
În concluzie, solicită a se avea în vedere și motivele relatate pe larg în referatul întocmit de Parchet care justifică menținerea arestării preventive, motive care se referă la desfășurarea în prezent a urmării penale, activitate ce are un caracter destul de complex.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei pe o perioadă de 20 de zile, de la 04.01.2010 până la 23.01.2010, inclusiv.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpata.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpata au săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei minore prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările concrete de comitere a acestora,implicarea acesteia în activitățile de trafic de heroină, urmarea produsă, precum și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății civile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu au intervenit elemente și împrejurări noi și, mai mult, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpatei minore ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpata este urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul lunii august 2009, vândut colaboratorului cu nume de cod " ", sub supravegherea investigatorului cu identitate protejată, având numele de cod " ", în trei rânduri (la datele de 18.08.2009, 25.08.2009 și 24.08.2009) cantitatea totală de 0,20 grame substanță heroină(diacetilmorfina), conform rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 524.103 din 21.08.2009, nr. 524.137 din 26.08.2009 și nr. 524.136 din 26.08.2009 ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, contra sumei totale de 200 lei. La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatei s-a mai găsit cantitatea de 8,66 grame heroină și 25 comprimate de sintalgon.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatei dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata se mențin și în prezent și, impun în continuare, privarea de libertate a acesteia.
Astfel, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, relevante în aceste sens fiind: procesele - verbale de supraveghere operativă întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice și a discuțiilor în mediul ambiental interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele - verbale de consemnare a declarațiilor investigatorilor sub acoperire, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, procesele - verbale de efectuare a perchezițiilor autorizate de instanță, declarațiile martorilor și ale celorlalți inculpați.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, implicarea inculpatei minore în activitățile de trafic de droguri și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
Atitudinea sinceră de recunoaștere și de regret a faptelor comise, starea de minoritate și celelalte circumstanțele de ordin personal invocate de recurentă nu pot constitui motive pentru lăsarea sa în libertate, acestea fiind apreciate în contextul gravității deosebite a faptelor pentru care este cercetată.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că nu se justifică luarea față de inculpată a unei alte măsuri preventive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat inculpata.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată și, față de faptul că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - inculpată împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.12.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenta - inculpată la plata sumei de 70 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
2 ex./15.01.2010
-
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Daniel Grădinaru
