Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 212/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1461/2009 )
ÎNCHEIEREA NR.212/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată de avocat -. și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebată fiind, recurenta inculpată arată că nu dorește să facă nicio declarație.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei inculpate,avocat, având cuvântul, consideră că, indiferent de ceea ce simțim ca oameni, trebuie să nu se uite că există un anumit spirit al legii, trebuie văzut dacă în cazul de față există situațiile pe care le-a avut în vedere legiuitorul, dacă există acelratio legiscare să permită ca acest copil de 16 ani să poată fi judecat în libertate, chiar dacă este judecat pentru o crimă. Deasemenea, consideră că nu a fost examinat raportul medical, poate doar concluzia acestuia unde se arată faptul că inculpata a avut discernământ. În conținutul expertizei se arată un aspect care nu a fost avut în vedere de niciunul din judecătorii care au avut a soluționa problema stării de libertate a inculpatei, și anume, că recuperarea acesteia pentru societate ca om depinde foarte mult de mediul familial, de mediul social, de mediul școlar. După săvârșirea faptei, inculpata a fost lăsată în libertate și în ziua în care a împlinit 16 ani procurorul a hotărât că trebuie arestată. Mai avea 10 zile până la terminarea anului școlar. Inculpata era un copil bun, în sala de judecată sunt colegi de școală care o înțeleg și sunt alături de ea.
Inculpata a săvârșit fapta, dar mama sa o bătea cu ul pentru niște note. s-a petrecut în mintea acesteia care să o determine la un act atât de necugetat. Consideră că pentru un moment de necugetare nu se poate răpi acestui copil orice posibilitate de a mai fi om și a avea un loc în societate. Tatăl inculpatei și-a luat răspunderea de aoa duce pe aceasta la toate termenele de judecată.
În cazul de față adevărul este că fapta s-a comis într-un moment de nebunie, de necugetare determinată de această nefericită situație a unei mame consumatoare de alcool și care, după consumul de alcool, devenea violentă, o arunca pe scări afară din casă, o bătea cu ul.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, urmând a i se da posibilitatea inculpatei de a-și termina anul școlar și de a demonstra dacă este un om care mai poate fi redat societății sau dacă trebuie să rămână o paria umană.
Și Convenția Drepturilor Omului spune că în orice situație trebuie să ne gândim la demnitatea și viitorul unui copil, indiferent ce faptă a comis.
Apărătorul recurentei inculpate, avocat -.,având cuvântul, consideră că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter excepțional care se ia în anumite situații deosebite. Menționează faptul că, în momentul în care această măsură a fost luată, practic, procurorul care a luat-o și instanța care a decis asupra mandatului de arestare nu au arătat motivele pentru care această măsură s-ar impune. Nu s-a menționat în mod special care dintre elementele din materialul de urmărire penală duc la luarea acestei măsuri. În acest sens, invocă două exemple din practica jurisprudențială a CEDO, și anume cazul Polinia, în care se precizează, printre altele, "în cazul în care nu se statuează modul în care s-ar putea periclita continuarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești ulterioare, în acel moment această măsură este una abuzivă"; deasemenea, cazul Bușe contra Franța, în care se statuează că detenția nu rămâne a fi reținută dacă pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă. Măsura arestării preventive, în acest caz, s-a luat fără a se ține cont de faptul că vorbim despre un copil și acest copil trebuie tratat într-un mod deosebit. O măsura care ar fi trebuit luată având în vedere și circumstanțele personale, ar fi fost aceea de a nu părăsi localitatea sau de liberare provizorie sub control judiciar. Deasemenea, consideră că ar fi trebuit luată și o măsură de consiliere psihiatrică. Are deja o luna de arest preventiv, stă cu infractori de drept comun.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, consideră legală și temeinică hotărârea instanței de fond, având în vedere motivarea dată în hotărârea care face obiectul recursului.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorilor săi și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și termine studiile. Regretă și își dă seama de gravitatea faptei. Nu-și poate explica ce s-a întâmplat în acele momente. Între ea și mama sa existau relații tensionate și o bătea tot timpul. Nu i se dădea voie să iasă din casă cu zilele și i se reproșa tot timpul dacă lua o notă mai mică la școală. Mama sa venea des la școală și a bătut-o chiar în fața dirigintei, iar aceasta i-a spus să nu o mai bată pentru că este un copil bun.
Solicită a se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale și nu a fost un copil "problemă".
Tatăl său era mai mult plecat în străinătate. Acesta a asistat la un incident între ea și mama sa și i-a spus acesteia să nu o mai bată niciodată, însă mama sa i-a răspuns că nu este lui, că ea este cea care se ocupă de educația copilului.
În ziua respectivă mama sa a certat-o că a luat o notă mică, a vrut să o lovească și în momentul când a plecat după s-a luat după ea. Trecând pe lângă debara, care avea ușa deschisă, a văzut toporișca și în acel moment nu și-a mai dat seama ce face. Când a dus-o la spital a rugat doctorii să i se explice ce s-a întâmplat, iar aceștia i-au spus că s-a aflat în faza a doua, dar nu a înțeles ce înseamnă.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bucureștia fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar în temeiul art.155 raportat la art.160 alin.2 Cod procedură penală s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatei minore, cu 15 zile, de la 18.06.2009 până la data de 02.07.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată se mențin și au impus în continuare privarea de libertate a acesteia. În cauză, există în continuare indicii temeinice, potrivit art.143 Cod procedură penală, din care a rezultat presupunerea că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată, relevante, în acest sens, fiind următoarele mijloace de probă administrate de organele de urmărire penală: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, raportul de expertiză medico-legală nr.A- din 11.03.2009, foaia de observație de la Spitalul Dr., concluziile provizorii ale raportului medico-legal de autopsie nr.A3/366/11.03.2009, raportul medico-legal de expertiză psihiatrică nr.A-, declarațiile martorilor și ale inculpatei, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice și celelalte acte.
Totodată, au fost îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit. f și art.160 Cod procedură penală întrucât, pentru această infracțiune, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, iar natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările, modalitatea în care s-a reținut că ar fi fost comisă, rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatei în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, arătând că nu a fost examinat raportul medical, ori, în conținutul expertizei se menționează că recuperarea sa pentru societate depinde foarte mult de mediul familial, social și școlar.
S-a arătat că fapta a fost comisă într-un moment de nebunie, de necugetare determinată de nefericita situație a unei mame care, după consumul de alcool, devenea violentă, o arunca pe inculpată afară din casă, pe scări, și o bătea cu ul.
În concluzie, inculpata a solicitat să i se dea posibilitatea de a termina anul școlar.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 11.03.2009; foaie de observație clinică întocmită de Spitalul Dr., concluziile provizorii ale raportului medico-legal de autopsie nr. A/366/2009 din 11.03.2009, raportul medico-legal de expertiză psihiatrică nr.A-, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, declarațiile inculpatei și ale martorilor audiați în cauză.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii de omor calificat reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune a fi fost comisă fapta - cu premeditare, asupra mamei sale adoptive, prin aplicarea de lovituri repetate, la nivelul capului, cu o toporișcă - gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, rezultatul produs - moartea violentă a victimei, produsă prin dilacerare cerebrală prin multiple plăgi tăiate - despicate, penetrante intracranian, între leziunile traumatice produse și deces existând legătură directă necondiționată de cauzalitate.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenta inculpată la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I PUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București.
Obligă inculpata la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
