Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 227
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul C-S - Secția Penală la data de 19.02.2009 în dosarul nr- din 8.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu Pâncă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul arată că este de acord ca recursul să se judece cu apărător din oficiu.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat,constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, punerea în libertate a inculpatului, deoarece pericolul social nu mai subzistă, iar judecarea cauzei poate avea loc cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul C - S, care este temeinică și legală, având în vedere gravitatea faptei comisă de către inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a fi judecat în stare de libertate, deoarece nu este vinovat, nu este un pericol public, totul a fost un accident.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în baza art. 160 al. 1, 3 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului G(fiul lui și, născut la 27.02.1961 în O, jud. C-S, CNP -) pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 25.02.2009, până la data de 25.04.2009.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile de fapt și drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 160 al. 1, 3 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului G, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 25.02.2009, până la data de 25.04.2009.
Împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul C-S - Secția Penală la data de 19.02.2009 în dosarul nr- din 08.10.2008 a declarat recurs inculpatul G, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 25.02.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă prin decizia penală nr. 600/R/05.06.2008 a Curții de Apel Timișoara, prelungită și menținută de Tribunalul C-.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă gravă, periculoasă pentru viața cetățenilor, valoare socială fundamentală apărată de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului (omor calificat), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de starea de recidivă postcondamnatorie, care denotă perseverența infracțională; persoana victimei - mama inculpatului, învârstă de 79 ani; modul și mijloacele de săvârșire a faptei - prin multiple acte de agresiune fizică - 125-137 dosar de urmărire penală).
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de lovituri, la calitatea și vârsta victimei.
Curtea apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul C-S - Secția Penală la data de 19.02.2009 în dosarul nr- din 08.10.2008.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și ale art. 189 alin. 1.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul C-S - Secția Penală la data de 19.02.2009 în dosarul nr- din 8.10.2008.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile MJ către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
RED: FP/02.03.09
RED: 2 exempl/ 05 Martie 2009
Primă instanță: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Victor Ionescu, Codrina Iosana
