Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 96/2010)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.23
Ședința publică de la 19 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii nr.2 C din 09 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților inculpațiavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 9 ianuarie 2010 Tribunalului Teleorman și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive și continuarea cercetărilor cu inculpații în stare de libertate.
În continuare susține că din probele administrate în cauză nu rezultă indicii temeinice care să conducă la concluzia că cei doi se fac vinovați de săvârșirea faptei. Solicită a se avea în vedere că anterior acestui conflict a avut loc un altul - în altă locație - ce s-a soldat cu rănirea inculpatului, aspect ce reiese și din raportul de constatare medico - legală existent la dosar. Pe de alt[ parte, susține că actele de urmărire ce sunt precizate în referatul parchetului se pot întocmi în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate, neexistând indicii că aceștia ar încerca să împieteze bunul mers al urmăririi penale.
Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale și este student la Facultatea de Drept din cadrul Universității " ".
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din probele administrate până în prezent rezultă suficiente indicii care să ateste săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea lor preventivă, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate ce se coroborează cu constatările certificatului medico - legal, cu declarațiile martorilor oculari și cu declarațiile contradictorii ale inculpaților.
În ceea ce privește presupusul incident ce a avut loc anterior săvârșirii infracțiunii, în urma audierii tuturor persoanelor aflate în ziua respectivă, dar și a părții vătămate rezultă că inculpatul nu a fost în nici un fel agresat întrucât nu a putut fi ajuns din urmă și legitimat.
În ceea ce privește fapta, arată că aceasta prezintă un caracter deosebit de grav, având în vedere modul în care au acționat cei doi inculpați.
Față de toate elementele expuse mai sus, consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și solicită respingerea recursurilor, ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea Curții soluția ce se va pronunța.
Recurentul inculpatavând de asemenea ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta, nu s-a aflat la locul incidentului. De asemenea, mai susține că și la locul de deținere este amenințat de partea vătămată, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința comandantului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
PrinÎncheierea de ședință din Camera de Consiliu nr.2/C din data de 09 ianuarie 2010,Tribunalului Teleorman - Secția Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și în baza art. 155 Cod de procedură penală coroborat cu art.156 Cod de procedură penală și art.159 Cod de procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive ainculpaților(fiul lui și, născut la data de 29 mai 1965 în comuna S V, județul T, domiciliat în municipiul T M,-, județ T, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, CNP -, fără antecedente penale) și (fiul lui și, născut la data de 19.04.1987 în municipiul T M, județul T, domiciliat în T M,-, județ T, fără antecedente penale, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -), pe o durată de 15 zile, începând de la 11.01.2010, până la 25.01.2010 inclusiv, pentru fiecare inculpat.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de la instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.57 din 01.11.2009, Tribunalul Teleormana dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 zile, reținând că în cauză se desprinde presupunerea rezonabilă în sensul disp. art.681Cod de procedură penală că inculpații, la data de 31.10.2009, în timp ce partea vătămată se afla într-un loc public, în autoturismul proprietatea sa, au exercitat concomitent asupra acesteia acte de violență cu un corp tăietor înțepător și cu un obiect contondent, cauzându-i mai multe leziuni, printre care plagă înjunghiată penetrantă hemitorace drept cu hemipneumotorax, plăgi scalpate suturate, plagă tăiată urechea dreaptă, în urma cărora a suferit un șoc hipovolumic și a fost internat la Spitalul din B, faptă pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani.
A apreciat instanța că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din însăși gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia - într-un loc public, în timp ce victima se afla în autoturismul său, de către mai multe persoane, înarmate cu un, cu un briceag, la care se adaugă sentimentul de insecuritate creat în opinia publică și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită cu câte 30 de zile prin încheierea nr. 61/C/26 noiembrie 2009, iar prin încheierea nr.63/C/23.12.2009, Tribunalul Teleormana prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de încă 15 zile, apreciind că acest termen este suficient pentru finalizarea urmăririi penale, reținând că la acel moment, temeiurile ce au determinat arestarea inițială a celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Examinând noua propunere de prelungire a arestării preventive a inculpaților, judecătorul de la Tribunalul Teleormana constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților și, subzistă și la acest moment și că pentru justa soluționare a cauzei este necesară cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, considerând astfel că se impune admiterea propunerii și prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 15 zile, instanța având convingerea că acest termen este suficient pentru finalizarea urmăririi penale, având în vedere și faptul că în perioada 11.01.2010-25.01.2010 nu mai sânt cuprinse sărbători legale sau prea multe zile nelucrătoare.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 09 ianuarie 2010, imediat după pronunțarea în ședință publică a soluției de admitere a propunerii de prelungire a arestării preventive)inculpații și.
Recursurile inculpaților, nemotivate în scris au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 09 ianuarie 2010.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010, apărătorul din oficiu ce a asigurat asistența juridică a celor doi recurenți inculpați a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de procurorului de prelungire a arestării preventive, cu consecința continuării cercetărilor cu inculpații în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul inculpaților recurenți a invocat împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă indicii temeinice care să conducă la concluzia că cei doi se fac vinovați de săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, actele de urmărire ce sunt precizate în referatul parchetului se pot întocmi în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate, neexistând indicii că aceștia ar încerca să impieteze bunul mers al urmăririi penale.
Totodată apărătorul inculpaților recurenți a solicitat a se avea în vedere și faptul că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale și este student la Facultatea de Drept din cadrul Universității " ".
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 01 noiembrie 2009, pe o durată de 29 de zile, în baza încheierii de ședință nr.57/2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat (prevăzută de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni până la 12 ani și 6 luni), reținându-se în sarcina lor, că la data de 31 octombrie 2009 au exercitat, concomitent, acte de violență cu corpuri tăietoare înțepătoare asupra victimei în vârstă de 33 de ani, care se afla în habitaclul unui autoturism oprit pe un drum public, cauzându-i leziuni care au necesitat 25-30 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Ulterior arestarea preventivă a inculpaților a fost prelungită în mod succesiv de către instanța competentă până la data de 10 ianuarie 2010 inclusiv.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 15 zile durata arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora, impun și în prezent privarea lor de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță și contrar susținerilor celor doi inculpați recurenți care încercă să plaseze responsabilitatea săvârșirii faptei de violență, exclusiv asupra inculpatului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că aceștia au săvârșit într-adevăr, împreună, infracțiunea cu privire la care sunt cercetați penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor directă, nemijlocită, la comiterea agresiunii grave a cărei victimă a fost partea vătămată.
Sub acest aspect Curtea constată că prezintă relevanță următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții civile care descrie în mod amănunțit împrejurările și modalitatea de desfășurare a întregului incident în care a fost agresat de către cei doi inculpați, tată și fiu, declarațiile martorei, soția părții civile care a perceput în mod direct derularea incidentului violent, declarațiile martorului care s-a aflat împreună cu partea civilă în dimineața zilei respective, când l-au urmărit pe în zona pădurii pentru că îl suspectau de braconaj, declarațiile martorilor și care la scurtă vreme după conflict au luat la cunoștință despre agresiunea comisă de inculpați, fie de la însuși partea civilă, fie de la soția acestuia, copia eliberată de Spitalul Clinic de Urgență cu privire la partea vătămată, raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată întocmit de către T care concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni de violență produse posibil prin acțiune cu corp dur tăietor-înțepător, ce pot data din 31 10 2009 și necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, respectivele leziuni punând în primejdie viața victimei, precum și însăși declarațiile contradictorii și neverificabile ale inculpaților.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptei de care aceștia sunt acuzați, la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (fiind vorba despre exercitarea de acte grave de violență asupra părții vătămate, prin aplicarea de lovituri repetate într-o zonă vitală, cu un obiect să ducă la deces, precum și cu alte corpuri dure), la urmările socialmente periculoase produse asupra victimei constând în cauzarea unor leziuni traumatice grave care i-ar fi putut primejdui însăși viața și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor personale ale inculpaților Curtea observă că prin modul concret în care au acționat, aceștia au dovedit o îndrăzneală surprinzătoare și un comportament extrem de agresiv și răzbunător, aceste elemente relevând periculozitatea lor socială crescută și generând în mod rezonabil temerea că, aflați în libertate, ei prezintă un risc ridicat de reluare a acțiunilor infracționale, ceea ce ar constitui o serioasă amenințare pentru ordinea de drept, pe lângă sentimentul de insecuritate, de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției, pe care membrii comunității l-ar încerca în situația când ar constata că persoane acuzate de fapte atât de grave sunt încă în mijlocul lor.
În privința apărării ordinii publice, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice detenția prevenită, iar în cauza de față, infracțiunea reținută, prin natura și gravitatea sa, se înscrise într-un asemenea registru (a se vedea cauza Vestellier contra Franței, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, hotărârea din 26 iunie 1991).
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri preventive este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, preîntâmpinându-se astfel orice risc de exercitare a unor presiuni asupra martorilor și de îngreunare a anchetei și a aflării adevărului (a se vedea CEDO Hot. din 27 august 1992 în cauza Tomasi contra Franței).
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a acestora urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii nr.2/C din data de 09 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
Jud. --
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
