Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1743/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.259/
Ședința publică din data de 03 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/23.07.2009, atașată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, fiind întrebat de președintele completului de judecată, arată că este de acord să fie asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea urmăririi penale cu acesta în stare de libertate, învederând că inculpatul se declară nevinovat, unul dintre frații săi fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată, împrejurare în care, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, el beneficiază de prezumția de nevinovăție. De asemenea, apreciază că, în privința inculpatului, nu este incident niciun caz legal de arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală, considerând că, în mod corect, Tribunalul a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate. Astfel, susține că, față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, tentativă la omor calificat și deosebit de grav și respectiv tâlhărie, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, iar, în raport cu faptul sustragerii sale, vreme îndelungată, de la urmărirea penală, prelungirea duratei arestării preventive se impune și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 14 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui G și, născut la data de 12 aprilie 1982 în municipiul V, CNP -, arestat în baza nr.393/UP/21.09.2006 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 iulie 2009 și până la data de 15 august 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și respectiv tâlhărie, prevăzute de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i - 176 lit.d cu aplic. art.75 alin.1 lit.a din Codul penal și de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 23 iulie 2006, împreună cu alte două persoane (, trimis în judecată și deja condamnat definitiv și, care se sustrage în continuare urmăririi penale), aflându-se într-un loc public, i-a aplicat părții vătămate numeroase lovituri cu picioarele în zonele cranio-facială, toracică și abdominală, cauzându-i astfel leziuni care i-au pus în primejdie viața și, prin exercitarea de violențe, i-a sustras acesteia un telefon mobil marca Motorola, model.
Întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale, la data de 21 septembrie 2006 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a acestuia, iar, ulterior, la data de 31 ianuarie 2007, s-a emis pe numele său și un mandat european de arestare. Inculpatul a fost depistat pe teritoriul Spaniei și predat autorităților române, astfel că măsura arestării preventive a fost pusă în executare la data de 17 iunie 2009, pentru o perioadă de 30 de zile.
Judecătorul de la Tribunal a considerat, în urma analizării actelor de urmărire penală, că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, conform art.155 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, referindu-se la condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, a constatat că, și în actualul stadiu procesual, există indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, apreciind ca relevante sub acest aspect următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (în care recunoaște parțial comiterea faptelor), declarațiile coinculpatului (care, recunoscând și el săvârșirea acelor fapte, arată că ceilalți doi coautori sunt frații săi, și ), procesele verbale de recunoaștere din planșa fotografică de către partea vătămată a coinculpatului și a celor doi frați ai săi ca autori ai faptelor comise împotriva sa, declarațiile părții vătămate, dar și ale martorului ocular și martorilor a, și a, procesele verbale privind identificarea telefonului mobil de care a fost deposedată partea vătămată și raportul de expertiză medico-legală, prin care s-a concluzionat că leziunile provocate acesteia i-au pus viața în primejdie.
Totodată, a constatat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 lit.a și f din Codul d e procedură penală, întrucât inculpatul a fugit și s-a ascuns multă vreme, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, infracțiunile de care acesta este acuzat sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere natura, gravitatea deosebită și împrejurările de comitere a faptelor, care sunt de natură să genereze o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
În sfârșit, a constatat că prelungirea pentru încă 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică și prin prisma dispozițiilor art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, pentru finalizarea căreia mai trebuie efectuate actele indicate în referatul întocmit de procuror: audierea coinculpatului (după depistarea acestuia și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă și pe numele său), realizarea expertizei medico-legale psihiatrice privind pe inculpatul, prezentarea materialului de urmărire penală și administrarea probelor pe care acesta le va propune în apărare.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 15 iulie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 17 iulie 2009, judecarea lui fiind amânată succesiv la primele două termene de judecată (din datele de 22 iulie 2009 și 29 iulie 2009), exclusiv la cererile inculpatului, care a solicitat să i se acorde astfel posibilitatea angajării unui avocat ales, care să îl asiste.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (în lipsa angajării unui avocat ales), a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, contestând atât săvârșirea faptelor pentru care este urmărit penal, cât și incidența în privința sa a cazurilor de arestare preventivă reținute la momentul luării și prelungirii acestei măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă la data 21 septembrie 2006 și, întrucât acesta s-a sustras urmăririi penale, măsura a fost pusă în executare, ca urmare a predării lui de către autoritățile spaniole în baza unui mandat european de arestare, abia la data de 17 iunie 2009.
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, s-au reținut ca temeiuri dispozițiile art.143 și art.148 lit.a, b și f din Codul d e procedură penală.
Condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.a și din Codul d e procedură penală (singurele pentru care procurorul a solicitat și judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive) se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, contrar poziției procesuale exprimate de inculpat în prezentul recurs, probatoriul cauzei relevă suficiente indicii temeinice, în accepțiunea art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care fac verosimilă acuzația că el a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul urmăririi sale penale ( tentativă la omor calificat și deosebit de grav și respectiv tâlhărie), inculpatul fiind indicat ca participant nemijlocit la comiterea lor atât de către partea vătămată, cât și de către martorul ocular și chiar de către unul dintre ceilalți doi coautori, declarațiile acestor persoane coroborându-se între ele.
În mod cumulativ, având în vedere că, imediat după comiterea faptelor, inculpatul a fugit din țară și s-a sustras cercetărilor timp de aproximativ 2 ani, la fel procedând și fratele său, coautor la aceleași fapte (nedepistat până în prezent), este rezonabil a considera că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a întreprinde demersuri similare, îngreunând astfel desfășurarea anchetei penale.
În același timp, reținând că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt pedepsibile cu închisoare de până la 25 de ani, Curtea constată că, într-adevăr, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevant sub acest aspect fiind, îndeosebi, caracterul său deosebit de violent, care s-a manifestat prin lovirea repetată și puternică a părții vătămate, în zone vitale ale corpului, exclusiv în scopul deposedării ei de un telefon mobil, acțiuni cu un puternic impact emoțional și generatoare de nesiguranță în rândul comunității, cu atât mai mult cu cât ele s-au petrecut într-un loc public.
Întrucât, pentru toate motivele arătate, se mențin în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile și, totodată, este necesară pentru finalizarea, în bune condiții, a urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 11.08.2009
-
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Risantea Găgescu, Carmen Veronica
