Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 26/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(115/2010)
ÎNCHEIEREA NR.26/
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebată fiind,recurenta inculpatăarată că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentei inculpate, având cuvântul, depune la dosar o decizie a Curții de Apel București și una a ICCJ într-o speță similară în care s-a apreciat că este vorba de infracțiunea de deținere în vederea consumului propriu și nu deținere în sensul art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Arată că a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalul București prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, încheiere pe care o consideră netemeinică. În primul rând, apreciază că niciuna din probele administrate până în prezent nu demonstrează faptul că inculpata a deținut cantitatea de heroină cu care a fost găsită asupra sa în vederea revânzării ulterioare. Singurul lucru cert în dosar este faptul că asupra acesteia s-a găsit o anume cantitate de heroină, tranzacție care a fost monitorizată în mod activ de către organele de poliție care au surprins momentul în care a cumpărat. Se știa de această tranzacție, însă organele de poliție nu au întreprins niciun demers în a prinde pe vânzătorul cantității de heroină, ci s-au mulțumit cu reținerea inculpatei. La parchet a fost respinsă proba cu expertiză medico-legală prin care inculpata urma să demonstreze că este consumatoare.
Consideră că nu au fost niciodată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpata să fie arestată, respectiv, nu sunt realizate exigențele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Deasemenea, apreciază că nu este îndeplinită cea de a doua condiție a art.148 lit. f din Cod procedură penală. Nu s-a demonstrat faptul că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Totodată, nu s-a demonstrat niciun act material al infracțiunii de trafic de droguri. La dosar sunt o serie de convorbiri telefonice și sms - uri cu soțul inculpatei, dar care nu demonstrează săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Potrivit art.136 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Ori, urmărirea penală, în ceea ce o privește pe inculpată, s-a încheiat la momentul în care s-a realizat flagrantul și de câteva luni de zile aceasta stă în arest numai pe prezumția că acele droguri erau destinate vânzării.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpata, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, care în conformitate cu dispozițiile art.155 și urm. din Cod procedură penală a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acesteia. Nu se poate susține că parchetul își întemeiază acuzarea numai pe prezumții, ci rezultă din actele administrate, din monitorizarea inculpatei.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, acesta se apreciază în mod abstract raportat la dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, și anume la natura și gravitatea faptei - faptă cu un grad ridicat de pericol social care rezultă nu numai din pedepsele prevăzute de legiuitor, dar și din urmările pe care le produce asupra sănătății unei colectivități.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște activitatea de deținere de droguri în vederea consumului propriu. La momentul reținerii sale a dorit colaboreze cu organele de anchetă pentru prinderea traficatului, însă i s-a spus că nu poate fi ajutată întrucât o parte din polițiști se află în concediu. Era studentă la drept și consuma droguri de aproximativ un an de zile.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 12.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în temeiul art.155 și urm. din C.P.P. s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei (fiica lui și, născută la data de 05.06.1979 în orașul C, jud. C, domiciliată în B,-, -orp A,.1, sector 1, CNP--, arestată în baza nr.268/UP/20.11.2009, emis de către Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr-), pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2010 până la 16.02.2010 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpata aflându-se în situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât faptele pentru care este cercetată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că, în data de 19.11.2009, inculpata a deținut fără drept cantitatea de 93,76 substanță conținând heroină (conform adresei nr. 524.725 din 19.11.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române), în vederea vânzării.
că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată a avut la bază: procesul-verbal de supraveghere operativă și constatare a comiterii unei infracțiuni flagrante de trafic ilicit de droguri de mare risc, inculpata deținând asupra sa o mare cantitate de heroină; procesul-verbal de identificare a inculpatei; adresa nr. 524.725 din 19.11.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; declarațiile martorului asistent, declarațiile inculpatei, precum și celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatei etc.
Or, în speță, s-a constatat că inculpata este cercetată pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpata este cercetată, de urmarea produsă și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Toate aceste împrejurări au justificat susținerea că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, iar în ceea ce privește circumstanțele atenuante personale ale inculpatei, acestea vor fi avute in vedere, cu siguranță, la momentul pronunțării pe fondul cauzei.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura prelungirii arestării preventive a inculpatei se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1.C.P.P. în vederea finalizării actelor de urmărire penală, constând în: identificarea persoanelor care au procurat droguri de la inculpată, în baza convorbirilor telefonice realizate de către aceasta în perioada septembrie - decembrie 2009 și interceptate și înregistrate în baza unor autorizații emise de Tribunalul București; redarea în formă scrisă a tuturor comunicărilor telefonice care prezintă relevanță în ceea ce privește soluționarea cauzei; citarea în vederea audierii în calitate de martor a numitului; realizarea unor activități și acte procesuale în scopul verificării unora dintre apărările inculpatei.
Astfel, în baza art. 155-159.C.P.P. a fost admisă cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la 18.01.2010 până la data de 16.02.2010 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru netemeinicie, motivat de faptul că niciuna din probele administrate până în prezent nu demonstrează faptul că a deținut cantitatea de heroină cu care a fost găsită asupra sa în vederea revânzării ulterioare. Singurul lucru cert în dosar este faptul că asupra acesteia s-a găsit o anume cantitate de heroină, tranzacție care a fost monitorizată, în mod activ, de către organele de poliție care au surprins momentul în care a cumpărat. Se știa de această tranzacție, însă organele de poliție nu au întreprins niciun demers în a prinde pe vânzătorul cantității de heroină, ci s-au mulțumit cu reținerea sa.
S-a arătat că nu au fost niciodată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpata să fie arestată, respectiv, nu sunt realizate exigențele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Deasemenea, nu este îndeplinită cea de a doua condiție a art.148 lit. f din Cod procedură penală. Nu s-a demonstrat faptul că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Totodată, nu s-a demonstrat niciun act material al infracțiunii de trafic de droguri. La dosar sunt o serie de convorbiri telefonice și sms - uri cu soțul inculpatei, dar care nu demonstrează săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Potrivit art.136 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Ori, urmărirea penală, în ceea ce o privește pe inculpată, s-a încheiat la momentul în care s-a realizat flagrantul și de câteva luni de zile aceasta stă în arest numai pe prezumția că acele droguri erau destinate vânzării.
În concluzie, recurenta-inculpată a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, procesul-verbal de supraveghere operativă și constatare a comiterii unei infracțiuni flagrante de trafic ilicit de droguri de mare risc, inculpata deținând asupra sa o mare cantitate de heroină; procesul-verbal de identificare a inculpatei; adresa nr. 524.725 din 19.11.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; declarațiile martorului asistent, precum și declarațiile inculpatei.
Deasemenea, Curtea constată că sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, dar și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică și constatând că, în mod corect, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta-inculpată va fi obligată la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpata la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.AA-21.01.2010/Dact. EA- 27.01.2010/2ex
-Jud.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
