Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 27/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(19/2010)
ÎNCHEIERE NR. 27R
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 46567/13.01.2010 și 15.01.2010, atașate la filele 10 și dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-inculpat fiind întrebat în conformitate cu dispozițiile art. 140/ alin.2 Cod procedură penală arată că nu are de făcut precizări și în raport de aspectele relatate până în prezent menține în totalitate declarațiile date anterior.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere în cadrul căreia dorește să depună la dosar copie de pe carnetul de muncă al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, arată că nu se opune.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea formulată și o constată administrată prin depunerea la dosar a unei copii de pe carnetul de muncă al inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat av., având cuvântul, arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- prin care s-a admis referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Arată că înțelege să critice referatul parchetului sub aspectul nelegalității, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărire, în realitate acesta se afla arestat preventiv, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 22 și 23. Mai decât atât, deși inculpatul nu mai locuia la adresa de domiciliu la care a fost citat, acesta s-a prezentat de bunăvoie la parchet fiind însoțit chiar de către apărătorii care îl asistă în prezenta cauză.
O altă critică se referă la faptul că transcrierea înregistrării convorbirii telefonice aflată la fila 24 dosar cu privire la acest inculpat, în realitate nu îl privește pe acesta și aceeași înregistrare se află în dosarul fiecărui inculpat. Pe de altă parte organul de urmărire penală nu dorește să depună la dosar rapoartele de expertiză medico-legală privind leziunile suferite de către părțile vătămate.
Cu privire la încheierea de ședință atacată, solicită să se observe că acesta este fundamentată pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă temeiurile care au determinat arestarea inițială la acest moment procesual nu mai subzistă și având în vedere că în considerarea temeiurilor arestării instanța de fond a dispus cercetarea celorlalți inculpați în stare de libertate, solicită pentru egalitate de tratament să fie cercetat și inculpatul din prezenta cauză în stare de libertate.
Apărarea consideră că inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, el neavând intenția de a săvârși aceste faptele reținute în sarcina sa, relevantă fiind împrejurarea că inculpatul împreună cu soția și copii acestuia s-au deplasat la domiciliul părții vătămate pentru o împăcare, fără să se gândească ce ar putea urma. Deși la fila 6 din dosar se face vorbire că inculpatul a fost găsit în acea locație cu mai multe arme, solicită să se constate că din lecturarea transcrierii înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă că părțile vătămate îl așteptau la locul întâlnirii cu 25 de arme, fiind o acțiune premeditată de către acestea.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la data de 26.11.2009 și nedepus la dosar, rezultă că inculpatul nu a pus viața în primejdie părților vătămate.
În circumstanțiere, solicită să se constate că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, se află la primul contact cu legea penală, iar până la vârsta de 38 de ani nu a fost sancționat niciodată nici măcar contravențional.
Pentru aceste considerente, apreciază că urmărirea penală poate continua cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu există temerea că acesta s-ar sustrage.
Apărătorul recurentului-inculpat av., având cuvântul, precizează că înțelege să critice încheierea instanței de fond sub aspectul însușirii referatului întocmit de către parchet prin care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării, reținând că inculpatul s-ar sustrage de la urmărire. Or, fiind contactat de către fratele său, inculpatul s-a predat de bunăvoie organelor de urmărire penală anterior datei de 30.11.2009. Apărarea consideră că nici inculpatul și nici ceilalți inculpați nu au încercat să se sustragă de la urmărire, aceștia prezentându-se personal la poliție, însă șeful poliției i-a dezinformat, spunându-le că nu există nici un dosar în care aceștia sunt cercetați.
În ceea ce privește susținerea că aceștia au lipsit de la percheziția domiciliară, absența lor este justificată, având în vedere că nu locuia mai la adresa de domiciliu. De asemenea, nici la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă nu locuia la adresa de domiciliu.
Deși inculpatul se află la prima prelungire a duratei arestării preventive, acesta se află de 1 lună și J în arest preventiv, ceea ce conduce la concluzia că s-a depășit termenul rezonabil fără să se efectueze acte de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și a referatului cu propunerea de arestare a inculpatului și continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, apreciază recursul ca nefondat, fiind în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală și precizează că în opina sa inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
De asemenea, consideră că sunt incidente și dispozițiile 148 lit. b Cod procedură penală, întrucât inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați, fiind incidente și dispozițiile 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În raport de acest împrejurări, apreciază că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică și solicită menținerea acesteia ca atare și pe cale de consecință și a referatului cu propunerea de arestare formulată de către parchet.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei, nu s-a sustras de la urmărire penală, nu este un infractor, are 16 ani de muncă așa cum rezultă din carnetul său de muncă, iar până la acest moment nu a fost sancționat nici măcar cu o amendă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr- s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 08.03.1972, arestat în baza nr. 272//24.11.2009 emis de către Tribunalul București - Secția a IP enală) pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 03.01.2010 până la 01.02.2010, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin propunerea nr. 3126/P/2009 din 28.12.2009, înregistrată pe rolul tribunalului la data de 28.12.2009, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 03.01.2010 până la data de 01.02.2010, inclusiv.
În susținerea propunerii, s-a arătat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară deoarece acesta se află în situațiile prev. de art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală și sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.155 și urm. Cod procedură penală. Deasemenea, s-a făcut precizarea că în cauză urmărirea penală nu a putut fi finalizată, întrucât nu au fost finalizate rapoartele de expertiză medico-legală privind leziunile suferite de părțile vătămate și, nu a fost finalizată expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului și se fac demersuri pentru depistarea și prinderea inculpatului (arestat în lipsă).
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că:
Prin ordonanța nr. 2667/ P/ 2009 din 11.11.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a și i - 176 lit. b, art. 321 al. 1 și 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 180 Cod penal, art. 11alin. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, împreună cu alți inculpați, la data de 17.10.2009, în zona de, sector 2, B, în loc public și cu premeditare, le-a atacat și le-a agresat pe părțile vătămate și cu intenția de a le suprima viața, lovind-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată (la nivelul capului), împrejurări în care partea vătămată a suferit leziuni grave în zone corporale vitale. S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei în timp ce aceasta desfășura acte de agresiune asupra părții vătămate, că în public s-a dedat la manifestări prin care s-a produs scandal public și că a tulburat grav liniștea și ordinea publică, a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-a pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.
Prin încheierea din 24.11.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, fiind emis nr. 272/UP/24.11.2009, pentru temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală.
Prin încheierea din 04.12.2009, aceeași instanță a constatat îndeplinită procedura prev. de art. 150 al. 2 Cod procedură penală în privința inculpatului și a dispus punerea în executare a nr. 272/UP/24.11.2009 pentru 30 de zile, de la 04.12.2009 până la 02.01.2010 inclusiv.
Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, Tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acest moment procesual, ci și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, s-a constatat că în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 Cod procedură penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: actele medicale privindu-le pe părțile vătămate și; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză; procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile și recunoașterile efectuate de către părțile vătămate, și și de către martorul; declarațiile martorilor, și; procesul-verbal de percheziție domiciliară.
Totodată, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite și se mențin și condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunile de tentativă de omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în aprecierea acestei ultime condiții sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final Cod proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Or, în speță, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce a rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor (de către mai multe persoane împreună, prin folosirea unei săbii), din urmările produse, (tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice) și din rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
De asemenea, în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 lit. a, b și e Cod procedură penală, întrucât s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, direct sau indirect prin influențarea unor persoane și există date că exercită presiuni asupra părților vătămate și.
În acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a fost citat în repetate rânduri la domiciliul său din B,-, sector 2, inclusiv cu mandat de aducere pentru a fi audiat de organele de urmărire penală, că au efectuate verificări la penitenciarele din România precum și la locurile de arest ale poliției (conform proceselor verbale încheiate la data de 16.11.2009 vol I), pentru a se stabili dacă figurează arestat, fiind efectuate verificări inclusiv în evidența electronică a Centrului Național de Administrare a de Date privind evidența persoanelor pentru a se stabili dacă eventual a decedat. Toate verificările întreprinse de organele de urmărire penală în scopul prezentării inculpatului la audieri, au rămas fără rezultat, concluzia fiind una firească, aceea a faptului că s-a ascuns pentru a se sustrage urmării penale.
De asemenea, din datele existente, a rezultat că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului (prin a determina o persoană să-și asume în mod mincinos comiterea acesteia faptei în fața organelor de urmărire penală), iar asupra părților vătămate și se exercită presiuni prin amenințări, elemente care conduc la concluzia că unul dintre scopurile măsurii preventive, acela de a se a sigura buna desfășurare a procesului penale, este în continuare actual și nu poate fi atins decât prin prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului.
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, iar acestea, astfel cum au fost prezentate mai sus, justifică necesitatea menținerii în continuare a inculpatului în stare de arest, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 Cod proc.pen.
De asemenea, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi prelungită și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Astfel, temeiul prevăzut în art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.
Totodată, se mențin și celelalte temeiuri prev. de art.148 lit. a, b și e Cod procedură penală care au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului așa încât se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Totodată, Curtea constată că nu a existat o schimbare a temeiurilor inițiale care să permită înlocuirea măsurii arestării preventive.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi prelungită și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului d a admite propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-22.01.2010/Dact.-28.01.2010; 17.03./2ex
-Jud.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
