Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 27/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.27/I//2009
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, deținut în Arestul B, împotriva încheierii penale nr.18 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.156 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul său ales, av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 01.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, acesta arătând că nu dorește să dea declarație și se prevalează la dreptul la tăcere, consemnându-se astfel cele arătate în procesul verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind excepții sau cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului penal declarat de către inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat, casarea și modificarea încheierii recurate, cu consecința respingerii propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestului preventiv și punerii de îndată în libertate a inculpatului. Învederează instanței că inculpatul a fost arestat în calitate de învinuit pe o perioadă de 10 zile, iar la expirarea acestei perioade inculpatul a făcut dovada că în ziua precedentă a circulat cu autoturismul respectiv, pe strada - din O, declarația fiind coroborată cu caietul firmei de taxi "". Totodată, învederează că la dosar a apărut o nouă probă, o constatare tehnică unde se arată că au fost găsite urme de ADN pe volanul autoturismului și pe un, însă parchetul nu a făcut dovada locului unde s-a găsit acea substanță, la modul general s-au prevalat probe din autoturism dar acele probe nu sunt individualizate de unde sunt fiecare. Consideră că este posibil ca acea probă să nu provină de pe volan ci de pe portiera din partea dreaptă a autoturismului, la dosar nu există așa ceva, respectiv nu există dovada că acea probă a fost prevalată de pe volan. Arată că a solicitat efectuarea unei expertize care să fie făcută de către experți și care nu sunt subordonați parchetului. Consideră că la. Minovici se poate face astfel de expertize, întrucât nu există certitudinea că acele substanțe au fost luate de acolo, iar pe restul probelor instanțele s-au pronunțat, sens în care solicită punerea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii prin care s-a dispus admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv față de inculpat. Arată că inculpatul este suspectat pentru o infracțiune de omor, iar urmărirea penală nu este completă în sensul că nu s-a primit expertiza glonțului ridicat din autoturism și listingul facturilor detaliate ale lui, nu s-a prezentat inculpatul la comisia medico- legală de expertiză psihiatrică și totodată nu a fost redactat raportul de constatare medico legală a victimei.
Inculpatul recurent solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.18 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și în baza art. 155 și următoarele cod procedură penală s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 26.06.1985 în localitatea O, județul B, fiul lui și, CNP -, cetățenie română, studii 10 clase,fără ocupație și loc de muncă,cu domiciliul in localitatea O,-, - 1,.A,.9, județul B, aflat în prezent în Arestul B, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 din data de 20 martie 2009 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009, cu începere de la 8 aprilie 2009 până la 7 mai 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a onstatat că, prin referatul înregistrat la instanță la data de 31.03.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu încă 30 de zile, în temeiul art. 155 și următoarele din Codul d e procedură penală.
În motivarea cererii s-a arătat faptul că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune întrucât până în prezent cercetările nu au putut fi finalizate, în sensul că nu s-a primit expertiza glonțului ridicat din autoturismul victimei; nu s-a primit listingul facturii detaliate a lui din data de 09.02.2009; nu a fost prezentat inculpatul la comisia medico legală de expertiză psihiatrică și nu a fost redactat raportul de constatare medico-legală a victimei.
Pe de altă parte în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin în continuare raportat la gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul a reținut că, prin încheierea nr. 17/2009 din data de 20.03.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 19 de zile, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/2009, reținându-se incidența prevederilor art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În fapt s-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul comiterii de către inculpat a infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit."d" cod penal, și tâlhărie prev. de art. 211 al. 1 lit."b" și alin 2 ind.1 Cod penal, constând in aceea că, în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 04,30, învinuitul - l-a ucis prin împușcare pe -, taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Starea de fapt reținută de către organul de urmărire penală este dovedită până în prezent de probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul întocmit în cauză intitulat "raport de expertiză" care răspunde obiectivelor fixate prin ordonanța din 18 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și chiar dacă din punct de vedere legal nu poate fi vorba despre o lucrare de expertiză este evident că sub aspect probatoriu concluziile acestuia pot fi considerate pertinente.
Astfel, specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică au constatat în urma examinării materialelor puse la dispoziție respectiv a probelor trimise în condiții de legalitate că urmele găsite în autoturismul victimei au fost generate de inculpat. Rezultatele raportului întocmit în cauză au fost amplu dezvoltate și s-a concluzionat că profilul genetic al probelor biologice de referință recoltate de la inculpat este inclus alături de cel al victimei.
S-a stabilit și existența urmelor genetice ale inculpatului și pe alte locuri din autoturismul victimei, indicate în raportul de expertiză ceea ce evident constituie indicii clare și temeinice că această persoană s-a aflat în autoturism și conduce la concluzia verosimilă că ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.
O altă chestiune relevantă sub aspect probator a fost prezența urmelor inculpatului pe partea a volanului autoturismului victimei alături de cel al numitului și trebuie luat în considerare aspectul prezenței acestei urme sub manșonul din material care anterior săvârșirii faptei acoperea volanul. Toate aceste aspecte evidențiate în lucrarea biocriminalistică efectuată de către specialiști conduc la concluzia existenței unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedura penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, dovedind fără dubii modul concret în care fapta a fost comisă, respectiv dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dedus din gravitatea faptei comise circumstanțele reale ale comiterii faptei, s-a apreciat ca justificată solicitarea parchetului de prelungirea arestului preventiv față de acesta, pe o durată de 30 de zile, perioadă necesară completării materialului probator cu cele solicitate prin referatul parchetului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se respinge propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestului preventiv, întrucât probele aflate la dosarul cauzei nu justifică privarea sa de libertate.
În susținerea căii de atac ordinare exercitate, inculpatul nu a făcut nici o referire la motivele pentru care procurorul a solicitat instanței de fond prelungirea măsurii preventive față de acesta.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, în limitele legii, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpatul apare ca neîntemeiat și, în consecință, conform prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.159 alin.10 Cod procedură penală cu referire la art.140/3 alin.6 Cod procedură penală, se va respinge ca atare.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor este legală și temeinică.
Potrivit art.23 din Constituția României și dispozițiile art.155 al.1, 2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice detenția preventivă.
Din economia textului art.156 Cod procedură penală combinat cu art.159 al.1 Cod procedură penală, rezultă că prelungirea măsurii arestării preventive se face pe baza propunerii motivate a procurorului care efectuează urmărirea penală, la instanța competentă.
În speță, dispozițiile legale au fost întocmai respectate. Astfel, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a învinuitului pe o durată de 10 zile, prin încheierea nr.7 din 12 februarie 2009, iar, apoi, prin încheierea nr.17 din 20.03.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe 19 zile (mandat de arestare preventivă nr.23/2009) pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.174 - 176 lit.d Cod penal și art.211 al.1 lit.b și al.2 Cod penal.
Parchetul a reținut, în esență, că în data de 11.02.2009, orele 4,20 - 4,30 inculpatul a suprimat, prin împușcare, viața victimei, taximetrist, după care a târât cadavrul sub un pod rutier. Totodată, inculpatul, se susține că a sustras autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile ale victimei.
Prin referatul întocmit la 01.04.2009, procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, întrucât cercetările nu au putut fi finalizate, respectiv la dosarul cauzei nu s-a comunicat expertiza glonțului ridicat din autoturismul victimei, nu s-a primit listingul facturilor detaliate a numitului, nu s-a întocmit expertiza medico- legală psihiatrică, obligatorie conform art.117 al.1 Cod procedură penală și nu s-a redactat raportul de constatare medico- legală a victimei (1 - 2).
Având în vedere motivele invocate de parchet în susținerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, în mod judicios, prima instanță a admis cererea procurorului.
În speță, necesitatea prelungirii măsurii preventive este determinată, pe de o parte, de administrarea probațiunii, cauza fiind complexă, iar, pe de altă parte, de împrejurarea că temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului nu s-a modificat.
Potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală orice inculpat poate fi arestat preventiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că la dosarul cauzei există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, pentru care pedeapsa este detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Cele două condiții sunt îndeplinite cumulativ în speță, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave - omor deosebit de grav și tâlhărie -, iar lăsarea sa în libertate nu se justifică dat fiind rezonanța negativă, în rândul societății civile, a faptului că persoane acuzate de fapte deosebit de grave sunt cercetate în stare de libertate.
Alegațiile inculpatului referitoare la probele de la dosar, modul de interpretare a acestora și la faptul că a contestat constatarea tehnico științifică efectuată, nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în această etapă procesuală. Mai mult, este de reliefat că, prin susținerile sale referitoare la contestarea unei probe și inculpatul acceptă că sesizarea instanței cu rechizitoriu nu este posibilă, fiind necesară administrarea unor noi probe în apărare și, prin urmare, inclusiv sub acest aspect, văzând că temeiul care a stat la baza luării măsurii preventive se menține, instanța de control judiciar apreciază legală și temeinică hotărârea primei instanțe de prelungire a măsurii arestării față de inculpatul .
Pentru considerentele ce preced, în cauza dedusă judecății, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.159 alin.10 Cod procedură penală cu referire la art.140/3 al.6 Cod procedură penală, instanța de control judiciar va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.159 alin.10 Cod procedură penală cu referire la art.140/3 alin.6 Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26.06.1985, deținut în Arestul B, împotriva încheierii penale nr.18 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.înch.- /10.04.2009
jud.fond
tehnored.2ex./13.04.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina
