Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1991/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.279
Ședința publică din data de 19 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 2009 Tribunalului București - Secția Penală, din Dosarul nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.026.358/19.VIII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a apreciat judicios cerințele prevăzute de art.136 alin.8, art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât nu există suficiente indicii temeinice și probe că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de minori și de aderare la un grup infracțional organizat, cu atât mai mult cu cât a declarat, în mod constant, că nu a folosit minorii-părți vătămate în interesul obținerii unor beneficii materiale, ci doar i-a găzduit în locuința sa, i- îngrijit și ulterior i-a dus într-un centru de ajutor social. Totodată, nu avea de unde să știe ce fac minorii când lipseau de acasă și nici coinculpații nu au făcut afirmații explicite.
În egală măsură, nu sunt realizate, cumulativ, nici condițiile reglementate în art.148 lit.f Cod procedură penală, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că inculpata este tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale, a colaborat cu organul de urmărire penală, chiar dacă nu a recunoscut săvârșirea faptelor penale, poziția sa procesuală este sinceră, are familie, un domiciliu stabil și avea un loc de muncă, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că prelungirea duratei măsurii arestării preventive este în interesul efectuării de noi acte de urmărire penală și în cauză subzistă temeiurile inițiale de la momentul arestării, având în vedere plângerea depusă de tatăl părților vătămate, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarația coinculpatului, procesele-verbale de recunoaștere de planșe foto, procesele-verbale de conducere în teren, care dovedesc faptul că minorii au fost exploatați prin obligarea la muncă forțată, realizând venituri de 150 lei zi.
Recurenta-inculpată, personal, arată că nu cunoștea faptul că este căutată de autoritățile judiciare române și s-a dispus arestarea în lipsă, a plecat în Spania în baza unui contract de muncă și a luat cei doi minori spre îngrijire, pentru câteva zile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Deliberând,constată că prin încheierea din 04.08.2009 pronunțată Tribunalul București Secția a II-a Penală (dosar nr-)s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatei pe o perioadă de 30 zile, de la 07.08.2009 la 05.09.200 inclusiv.
In motivarea încheierii,instanța de fond a reținut că nu au dispărut condițiile,cazurile și scopul prev.de art.143, 148 lit.f și f, 149/1 și art.151 Cod procedură penală care au determinat arestarea inițială și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata care a solicitat punerea în libertate,deoarece în cauză nu există justificare pentru prelungirea arestării preventive.
Examinându-se încheierea recurată prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală se constată că recursul este nefondat.
Rezultă din actele de la dosar că inculpata este cercetată sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,2 și 3 cu ref. la art.2 pct.2 lit.b din Legea 678/2001 și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii grave de trafic de minori, prev.de art.7 alin.1,2 și 3 cu ref.la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003,ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,reținându-se că în data de 05.12.2008 a găzduit la locuința sa pe părțile minore și,racolate de învinuitul prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea acestora de a-și exprima voința sau de a se apăra, având în vedere faptul că aceștia nu cunoșteau municipiul În perioada 6.12.2008 - 20.12.2008, împreună cu învinuiții și,i-a exploatat prin obligarea la executarea unor activități determinate,învinuitul având rolul de a supraveghea minorii în intersecție. Minorul a reușit să fugă în după amiaza zilei de 06.12.2008,în timp ce minorul a reușit să scape în data de 20.12.2008,fiind recunoscut într-o intersecție de un prieten al tatălui său.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit disp.art.148 lit. f Cod procedură penală,respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere atât datele privind persoana inculpatei cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuită,respectiv pericolul social al acesteia faptul că lăsarea în liberare a inculpatei ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
De asemenea se apreciază că prelungirea arestării preventive este necesară pentru efectuarea mai multor acte de urmărire penală.
Cum temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatei se va respinge, în baza art.386/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata - împotriva încheierii de ședință din 4 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 august 2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.BL
Dact.IE/ 2ex./7.09.2009
2
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Ioana Alina
