Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.32490/3/2009
1990/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.281
Ședința publică din data de 19 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 6 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu I, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 025.944/19.VIII.2009, și recurentul-inculpat - personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 026.359/19.VIII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat - critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește aprecierea probelor și motivarea, arătând că instanța nu a ținut seama de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, de vârsta sa și lipsa antecedentelor penale, precum și de faptul că nu există probe că ar fi pătruns în domiciliul părții vătămate și ar fi agresionat-o, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, arătând că nu există temeiuri pentru prelungirea duratei măsurii arestării preventive, care nu au existat nici la momentul arestării, respectiv cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143, 148 lit. f, art. 155 și urm. Cod procedură penală, întrucât, pe de o parte, există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți, având în vedere procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșa foto, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, iar, pe de altă parte, urmărirea penală nu este finalizată, considerente pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat personal, arată că este nevinovat, a fost scos noaptea din casă și bătut și are probleme cardiace.
Recurentul-inculpat - personal, arată că la adresa unde domiciliază cu forme legale au fost efectuate două percheziții și nu s-a descoperit nimic incriminator, a fost liberat în anul 2006 și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 6.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar, în temeiul art. 155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.08.2009 până la 10.09.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, urmările grave produse, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează un sentiment de insecuritate și teamă în rândul societății civile, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se află la primul conflict cu legea penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, iar lăsarea acestora în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpații și sunt urmăriți penal pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 176 lit. d) Cod penal și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 21lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 7/8.05.2009, au pătruns în locuința părții vătămate situată în comuna 1, jud. I și i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu corpuri dure la nivelul capului, în scopul de aod eposeda de bunuri și valori, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, contrar susținerilor recurenților, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, declarațiile martorilor G, și, procesul - verbal de percheziție domiciliară, procesul - verbal de conducere în teren, precum și declarațiile inculpaților.
Totodată, așa cum a reținut și Tribunalul, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață -, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (pentru a săvârși o tâlhărie, prin aplicarea cu sălbăticie de multiple lovituri părții vătămate împreună cu o altă persoană), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni părții vătămate care i-au pus viața în primejdie), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților, aceștia fiind recidiviști în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpaților fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și, față de faptul că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 6.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare recurent - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
șcu -
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./1.09.2009
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Ioana Alina
