Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2067/2009)
ÎNCHEIERE NR. 281/
Ședința publică de la 4 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpatarată că dorește să își retragă recursul formulat.
Curteapune în vedere recurentului inculpat că nu are posibilitatea de a-și retrage recursul atâta vreme cât nu a împlinit 18 ani.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, invocă excepția tardivității recursului, în raport de împrejurarea că inculpatul a fost prezent la pronunțarea cauzei, când a declarat că nu formulează recurs, astfel cum rezultă din referatul întocmit de grefierul de ședință. Pentru inculpat, termenul de recurs a curs de la pronunțare, iar nu de la comunicarea la locul de deținere și acesta avea posibilitatea de a reveni asupra declarației în curs de 24 de ore - în interiorul termenului de recurs - or, recurentul la data de 26 august 2009 - printr-o declarație scrisă - a revenit și arătat că declară recurs.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită respingerea excepției tardivități recursului.
Curtea acordă cuvântul și asupra fondului cauzei, urmând ca asupra excepției invocate să se pronunțe prioritar, tot prin încheiere.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii din 19 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului. În continuare mai arată că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate, iar în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nu există suficiente elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă că lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol social concret pentru ordinea publică sau că s-ar sustrage de la urmărirea penală. De asemenea, solicită a se ține cont de faptul că cel pe care îl apără este minor, nu este cunoscut cu antecedente penale și provine dintr-o familie organizată.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului, astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluisolicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor și sunt în continuare indicii cu privire la comiterea infracțiunii, care apare cu atât mai gravă cu cât este comisă de un minor.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prinîncheierea de ședință din 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar în baza art.155 și urm. Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 26.08.2009 până la 14.09.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin referatul întocmit în dosarul nr.2244/P/2009 la data de 18.08.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i Cod penal cu aplic, art.99 și urm. Cod penal, reținându-se în fapt în sarcina inculpatului că în data de 05.08.2009 în jurul orei 21.00 I-a înjunghiat pe, cu un cuțit, în stația de tramvai nr.41, situată la intersecția dintre șos. - cu Bd. -, sector 6, B, provocându-i un politraumatism prin agresiune cu armă albă (cuțit), traumatism toracic stâng prin plăgi și anume: plagă scapulară 1 cm. corp străin metalic (fragment lamă cuțit) pătruns și fixat în scapular stâng, plagă pulmonară tranxfixiantă lob inferior stâng, precum și plăgi faciale stând, fapt ce a condus la internarea de urgență în spital și intervenția chirurgicală.
Potrivit art. 136.C.P.P. pentru buna desfășurare a procesului penal, printre masurile care se pot lua este si cea a arestării preventive, măsura care, in faza de urmărire penala, conform art. 155.C.P.P. poate fi prelungita de instanța, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, se apreciază că sunt indicii temeinice în înțelesul art. 143 și art. 146.C.P.P. cu referire la art.68/1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fiind incidente de asemenea și disp. art. 148 lit.f C.P.P. ceea ce conduce la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în sensul cerut de disp. art. 155.
C.P.P.Astfel, în primul rând, sub aspectul indiciilor temeinice, in accepțiunea data de lege acestei noțiuni, care creează presupunerea rezonabila ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, s-a constatat că probele strânse de organele de urmărire penala, cu referire la: concluziile preliminare medico legale, actele medicale ale victimei pe perioada internării în Spitalul de Urgență Universitar B, declarațiile martorilor și și declarațiile părții vătămate, justifica bănuiala că, inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit.f C.P.P. in contextul cauzei, s-a constatat că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani si lăsarea in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege, pericol ce este pus in evidenta prin împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și modalitatea în care a acționat inculpatul. Toate acestea sunt împrejurări ce au ca rezultat o stare de temere si nesiguranța in rândul societății, așa încât lăsarea in libertate creează un impact negativ la nivelul societății civile si insecuritate sociala.
Față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, se consideră că punerea în libertate ar îngreuna și finalizarea urmăririi penale, știut fiind că această măsura poate fi dispusă și menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în înțelesul dat prin dispozițiile art.136.
C.P.P.Pe de alta parte, având în vedere actele ce urmează a se efectua, respectiv: efectuarea expertizei medico legală și prezentarea materialului de urmărire penală, tribunalul a apreciat că sunt motive temeinice de a se considera necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 de zile.
In consecință, concluzionându-se că temeiurile ce au determinat arestarea inițiala prev. de art. 143, 146, art. 148 lit.f subzistă C.P.P. în continuare si nu se constata împrejurări noi care sa modifice aceste temeiuri, și constatându-se că se impune în vederea finalizării urmăririi penale si al aflării adevărului efectuarea de activități de urmărire penală, așa cum sunt menționate in referatul parchetului, Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.155 și următoarele Cod proc. penală, a admis propunerea Parchetului și a prelungit durata arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul. Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat a învederat Curții că înțelege să își retragă calea de atac, însă manifestarea de voință a părții nu a putut fi luată în considerare, față de dispozițiile art.385/4 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.369 alin.2 teza finală Cod procedură penală, având în vedere faptul că inculpatul este încă minor.
Tot cu ocazia dezbaterilor, MINISTERUL PUBLICa invocatexcepția tardivității recursului declarat de inculpat.
Examinând cu prioritate excepția invocată, ce face inutilă analiza fondului cauzei în ipoteza admiterii sale, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea recurată, ce datează din 19.08.2009, Tribunalul București - secția a II a penală s-a pronunțat asupra propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.155 și urm. Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.159 alin.6 Cod procedură penală, "încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de către procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă."
În speță, se constată că pronunțarea încheierii recurate s-a făcut în ședință publică, în prezența inculpatului și a apărătorului său ales - conform referatului aflat la fila 4 verso. Ca atare, în raport de dispozițiile legale precitate, termenul de 24 de ore de declarare a recursului curgea de la pronunțare, respectiv de la 19.08.2009, urmând să expire la 20.08.2009.
Or, din examinarea declarației de recurs aflată la fila 2 reiese în mod indubitabil că inculpatul a formulat calea de atac abia la 26.08.2009, cu depășirea termenului de 24 de ore, calculat de la pronunțarea încheierii atacate, conform celor mai sus expuse.
Este adevărat că alineatul 11 al art. 159 Cod procedură penală impune ca "măsura dispusă de judecător să se comunice administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștința inculpatului", fără să facă distincție dacă inculpatul a fost prezent sau nu la pronunțare, însă în opinie majoritară, aceste prevederi nu sunt de natură să modifice momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului. Astfel, atâta vreme cât prevederile art.159 alin.6 Cod procedură penală statueazăîn mod expres și explicitîn privința datei la care începe să curgă termenul de recurs în cazul încheierii prin care s-a soluționat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, instanța nu poate să dea o altă dezlegare acestei chestiuni, prin interpretarea altor dispoziții legale, în speță art.159 alin.11 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, Curtea va respinge ca tardiv, recursul formulat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În majoritate:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.09.2009
OPINIA SEPARATĂ
a doamnei judecător - -
Consider că recursul declarat de către inculpatul, raportat la exigențele art. 159 alin. 8 și 11, art. 3853alin. 2 și art. 368 alin. 2 Cod procedură penală, este declarat în termen și se impunea a fi analizat pe fondul său.
Astfel, deși inculpatul arestat a fost prezent la pronunțare, alineatul 11 al art. 159 Cod procedură penală impune ca "măsura dispusă de judecător să se comunice administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștința inculpatului."
Or, legiuitorul nu instituie norme, cum este cea menționată, dacă acestea nu-și regăsesc și eficiența. Ca atare, nu poate fi explicată altfel decât în vederea exercitării dreptului la recurs norma legală conform căreia, deși a fost prezent la pronunțare, inculpatului i se mai comunică hotărârea.
Considerentul este lesne de observat și este strâns legat de starea de deținere în care se află inculpatul, care nu are libertate de mișcare, de acțiune și care nu poate să revină, de exemplu, asupra renunțării la recurs, cum ar putea-o face orice persoană liberă, înăuntrul termenului pentru declararea acestuia, decât dacă i se comunică "măsura dispusă de judecător".
Dincolo însă de aceste împrejurări, apreciez legală și temeinică încheierea din data de 19 august 2009 Tribunalului București, Secția a II a penală, câtă vreme temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, iar, raportat la exigențele art. 136 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se justifică și pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Judecător,
- -
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Iuliana Ciolcă
