Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2079/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 282/
Ședința publică de 4 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că nu dorește să facă declarații în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, invocă nulitatea absolută a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 Cod procedură penală, dosarul cauzei trebuie depus la instanță împreună cu propunerea de prelungire cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului. Judecătorul fondului a opinat că nedepunerea dosarului în termenul prevăzut de lege nu poate atrage decât o sancțiune administrativă dar, în opinia apărării, toate termenele cu privire la măsurile preventive au un caracter imperativ și nerespectarea acestor termene duce la nulitatea absolută. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
În continuare supune atenției instanței faptul că judecătorul fondului, în considerentele încheierii a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, în sensul că a argumentat că această nulitate nu are un caracter absolut, ci atrage doar o sancțiune de natură administrativă. Mai mult decât atât, așa cum sunt reglementate dispozițiile referitoare la încheierea de ședință, judecătorul fondului avea obligația să se pronunțe în dispozitiv fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii excepției invocate.
Față de cele arătate mai sus, solicită restituirea cauzei la Tribunalul București - Secția I Penală pentru a se pronunța pe excepția invocată.
Dacă se va trece peste acest punct de vedere, pe fondul recursului, solicită a se observa că în cauză a fost dispusă o expertiză medico - legală încă din 29 iunie 2009, expertiză ce nu s-a efectuat până în prezent și mai mult decât atât, ultimul act de urmărire penală s-a făcut la data de 23 iulie 2009. În opinia apărării, parchetul nu a reușit să dovedească faptul că această măsură preventivă este necesară în acest moment.
De asemenea, mai arată că singura chestiune pentru care inculpatul este ținut în stare de arest este natura infracțiunii comise.
Conchizând,solicită admiterea recursului,casarea încheierii recurate și - în principal - trimiterea cauzei la instanța de fond.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții fără privarea acestuia de libertate.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră că în cauză nu poate fi vorba despre nulitatea absolută a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra faptului că nu s-a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 159 alin. 1 Cod procedură penală susține că instanța nu avea de ce să se pronunțe prin dispozitiv pe acest aspect câtă vreme tribunalul apreciat că nu este vorba de o încălcare care ar atrage o sancțiune absolută sau relativă, ci o sancțiune administrativă.
Așa fiind, motivarea dată în hotărâre este suficientă.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază recursul nefondat,solicitând a fi respins ca atare. Prelungirea duratei măsurii arestării preventive a fost dispusă în mod corect,având în vedere infracțiunea comisă și starea de recidivă în care se află recurentul inculpat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art.155 și urm. C.P.P. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului (fiul lui și al, născut la data de 21.05.1975, în B, arestat în baza nr. 157/UP/ 29.06.2009 emis de către Tribunalul București, Secția I Penală), cu 30 de zile, de la 27.08.2009 la 25.09.2009. inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
rin propunerea înregistrată pe rolul tribunalului la data de 24.08.2009, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe Tribunalul București, a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile de la 27.08.2009 până la 25.09.2009, inclusiv.
În susținerea propunerii, s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cp. cu aplicarea art.37 lit. b din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, în dimineața zilei de 28.06.2009 a lovit cu o sabie în zona capului pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice în zona temporală dreaptă.
S-a susținut, de asemenea, că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă; prelungirea arestării preventive a inculpatului mai este necesară pentru: efectuarea expertizei medico - legale privind pe partea vătămată; efectuarea expertizelor tehnico - științifice criminalistice; audieri martori; confruntări, etc.
Examinând propunerea formulată de Parchetul de pe Tribunalul București, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, a reținut că, în cauză, există date si indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. din care a rezultat presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor, inculpatului și părții vătămate, procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, actele medicale.
Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, pentru această infracțiune, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, rezultatul produs, circumstanțele personale ale inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de apărătorul inculpatului, tribunalul a apreciat că nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 159 alin. l din Codul d e procedură penală, cu privire la termenul de depunere a dosarului cauzei la instanță, nu poate atrage sancțiunea nulității ci, eventual, sancțiuni de natură administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând curții, prin apărător ales, să constate că încheierea de ședință atacată este lovită de nulitate absolută întrucât instanța a fost nelegal sesizată, prin nerespectarea termenului impus de dispozițiile art.159 alin.1 din Codul d procedură penală.
Totodată, s-a susținut că tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției privind nulitatea propunerii de prelungire a arestării preventive.
O a doua critică vizează împrejurarea că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive solicitându-se casarea încheierii de ședință atacate, și pe cale de consecință, punerea inculpatului în libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, cu privire la prima critică formulată de către apărătorul ales al inculpatului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 din Codul d e procedură penală, dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, și va putea fi consultat de apărător.
În conformitate cu art.185 alin.1 din Codul d procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Verificând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că procurorul a depus la tribunal dosarul de urmărire penală împreună cu propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului la data de 24.08.2008, în condițiile în care măsura expira la 27.08.2008, deci cu 3 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Împrejurarea că procurorul nu a sesizat instanța cu propunerea de prelungire a arestării preventive, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, nu constituie o nelegală sesizare.
Chiar dacă sesizarea instanței trebuie să respecte anumite condiții de formă și de fond, termenul prevăzut de art.159 alin.1 din Codul d procedură penală, nu vizează legala sesizare ci constituie un termen de recomandare, în care procurorul are dreptul și obligația de a sesiza instanța, anterior expirării duratei arestării preventive, astfel încât să poată fi asigurată îndeplinirea măsurilor pregătitoare judecății, precum și cele cu privire la aducerea inculpatului și asigurarea consultării dosarului de către apărător.
Rațiunea instituirii acestui termen a fost aceea de asigura respectarea dispozițiilor art.159 alin.8 din Codul d procedură penală, având menirea de a disciplina o activitate procesuală.
Tocmai de aceea natura sa juridică este aceea a unui termen de recomandare care nu atrage sancțiuni procesuale.
Verificând conținutul hotărârii recurate, Curtea constată că tribunalul a analizat solicitarea apărătorului ales al inculpatului privind nulitatea absolută a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive și admițând propunerea s-a pronunțat implicit asupra acestei excepții.
În consecință, Curtea apreciază că această primă critică este neîntemeiată.
Cu privire la cea de-a doua critică formulată, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală, arestarea inculpatului, dispusă de către instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că față de inculpat se desfășoară urmărirea penală și s-a luat măsura arestării preventive la data de 29.06.2009, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cp. cu aplicarea art.37 lit. b din Codul penal, reținându-se că, în dimineața de 28.06.2009, a lovit cu o sabie în zona capului pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice în zona temporală dreaptă.
Probele administrate în cauză conferă suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a comis faptele descrise anterior, așa încât, Curtea constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor, și, planșa fotografică conținând imagini fixate cu telefonul mobil la data comiterii faptei, declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile părții vătămate.
Totodată, Curtea constată că temeiul prevăzut în art.148 alin.1 lit. f din Codul d e procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Potrivit art.1411din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Astfel, chiar dacă infracțiunea a rămas în fază de tentativă, pedeapsa este cea prevăzută pentru infracțiunea consumată de omor calificat, prev. de art. 174, art.175 lit. i din Codul penal, și anume închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de omor calificat, rămasă în fază de tentativă, rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestei fapte, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză și anume fapta s-a comis în loc public, inculpatul a folosit o sabie cu care a lovit o persoană, într-o zonă vitală, punându-i viața în primejdie.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea constată că acesta este recidivist, împrejurare care relevă o periculozitate sporită.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat anterior la pedepse de 2 ani, un an și respectiv 6 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Totodată, necesitatea de a se dispune prelungirea duratei arestării preventive este justificată de împrejurarea că pentru finalizarea urmăririi penale se impune obținerea concluziilor unei expertize medico-legale dispuse de către organul de urmărire penală la data de 29.06.2009, efectuarea expertizelor tehnico-științifice criminalistice, audieri de martori și efectuarea unor confruntări.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.SC.- 07.09.2009/ Dact.EA-07.09.2009/2ex/ - jud.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Iuliana Ciolcă
