Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 285/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.7776/2/2009
1959/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.285
Ședința publică din data de 24 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 025.772/13.VIII.2009, aflată la fila 15.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate arată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, întrucât, pe de o parte, nu există probe sau indicii că inculpata a comis faptele reținute în sarcina sa, acționând ca urmare a constrângerii exercitate de coinculpatul, iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatei, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că în mod corect a apreciat instanța de fond că temeiurile inițiale impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, aceasta fiind necesară în vederea efectuării actelor de urmărire penală descrise în cuprinsul referatului procurorului, și anume: identificarea tuturor participanților la comiterea infracțiunilor, reaudierea persoanelor indicate de inculpatul, reaudierea învinuitei, etc.
Recurenta-inculpată, personal, lasă soluția la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5.08.2009, până la 3.09.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, urmările produse și perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea acesteia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpata este urmărită penal pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, uz de fals și fals privind identitatea, prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5, art. 291 și art. 293 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în data de 1.06.2007, împreună cu un autor necunoscut, folosindu-se de două cărți de identitate falsificate, pe care erau aplicate datele de identitate ale lui G și, i-au substituit pe aceștia în fața notarului public și au împuternicit-o pe, prin procura specială nr. 945/1.06.2007, să vândă imobilul celor două părți vătămate situat în B, șos. - nr. 55, sector 1 și să încaseze prețul aferent. De asemenea, în data de 7.06.2007, folosind documente false de proprietate și de identitate, a substituit-o pe partea vătămată și a vândut imobilul menționat numitului, valoarea prejudiciului fiind de 270.500 euro.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, relevante în aceste sens fiind: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, -, procesele - verbale de percheziție domiciliară, procesele - verbale de recunoaștere de pe planșa foto, înscrisurile autentice ridicate din arhivele notariale și Direcțiile Taxe și Impozite Locale, declarațiile date de inculpați pe parcursul urmăririi penale.
Totodată, așa cum a reținut și Tribunalul, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave ce face obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia, modalitatea organizată în care se presupune că a acționat - în cadrul unui grup infracțional, prin inducerea în eroare a părților vătămate ca urmare a folosirii unor înscrisuri și acte de identitate false -, rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei - care nu are ocupație și loc de muncă și a mai fost condamnată tot pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, existând, așadar, suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pusă în libertate, aceasta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată și, față de faptul că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta - inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red./Dact
Ex.2/2.09.2009
Red. --
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Corina Ciobanu, Niculae
