Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2043/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.286
Ședința publică din data de 24 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu nr.18/UP din data de 20 august 2009 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.027.103/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu se justifică privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că este nevinovat, a avut o atitudine sinceră, nu este traficant și nici măcar consumator de droguri, i-a fost înscenat totul, iar heroina găsită cu prilejul percheziției domiciliare îi aparținea fratelui, care este consumator de stupefiante, elemente în raport cu care apreciază că urmărirea penală nu ar fi prejudiciată dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea prevederilor art.1491Cod procedură penală, întrucât există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, constând în vânzarea către numitul, în două ocazii, a unor cantități de heroină și având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut că a procurat droguri de la fratele său spre a le preda acestui martor, dovadă și faptul că în locuința sa a fost găsită cantitatea de 78 grame heroină, iar, pe de altă parte, sunt incidente și cazurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret rezultând din natura infracțiunii și din datele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale și fără loc de muncă.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat, fapta i-a fost înscenată de fratele concubinei, pentru a obține beneficiile ce rezultă din art.16 din Legea nr.143/2000, a acceptat să cumpere droguri pentru denunțător, întrucât îi era prieten, drogurile nu au fost găsite în interiorul locuinței, ci în spatele casei, unde au fost puse de denunțătorul care, în seara aceea, a stat la el până la ora 02:00.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, nr.18/UP pronunțată la data de 20 august 2009 în dosarul nr-,Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în temeiul art.1491Cod de procedură penală, a admis propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu, iar în temeiul art.143, 146 și 148 lit. f Cod de procedură penală, a dispus arestarea preventivă ainculpatului -(fiul lui și, născut la data de 05 decembrie 1979, în B) pe o durată de 29 zile, începând cu data de 21 august 2009, până la data de 18 septembrie 2009 inclusiv.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că în ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod de procedură penală, față de inculpatul nu OG există doar indicii temeinice, ci chiar probe din care rezultă că acesta a comis infracțiunile pentru care este cercetat, la dosarul cauzei existând în acest sens declarațiile martorilor și, procesul verbal de percheziție domiciliară din 20.08.2009, rapoartele de constatare tehnico științifică nr.-/13.08.2009 și nr.-/18.08.2009, adresa nr.-/20.08.2009 a Laboratorului central de analiză și profil al drogurilor, din cuprinsul cărora rezultă vinovăția inculpatului.
Ca atare s-a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a vândut numitului - în datele de 13 și 18 august 2009 - 0,09 și, respectiv, 0,16 grame de heroină pentru diverse sume de bani și că a deținut fără drept, în locuința sa, cantitatea de 78 grame de heroină.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, s-a considerat că probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale constituie cel puțin indicii temeinice că acesta este autorul faptelor menționate în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
S-a mai precizat de către judecătorul fondului că susținerea inculpatului potrivit căreia faptele reținute de procuror în sarcina sa sunt rezultatul răzbunării numiților și - nu are relevanță juridică, iar contestarea de către inculpat a veridicității depozițiilor testimoniale ale acestora nu poate fi primită, întrucât declarațiile lor se coroborează atât între ele, precum și cu împrejurările constatate prin procesele verbale întocmite în cauză de organele de poliție, fiecare vânzare de heroină fiind precis documentată și mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut că ar fi dat curs solicitării de intermediere în vederea furnizării heroinei, formulată de, toate acestea confirmând că vânzarea s-a făcut pe loc iar cel care a vândut drogurile era chiar inculpatul. - aceste droguri îi aparțineau ori nu este lipsit de importanță, de esență fiind faptul că inculpatul a realizat actul de vânzare. De asemenea, s-a apreciat că susținerea inculpatului potrivit căreia heroina găsită în locuința sa ar fi fost amplasată acolo, în scopul compromiterii sale, de către cu complicitatea - este lipsită de orice suport probatoriu.
Totodată s-a mai reținut că în cauză mai sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală întrucât, pe de o parte, infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi și, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciindu-se că probele la care face referire textul de lege sunt însăși declarațiile inculpatului și declarația numitei -. Astfel, s-a reținut că inculpatul declară în mod constant că este la curent și sprijină, sub diferite modalități, persoane a căror ocupație o constituie traficarea de droguri, or, în aceste condiții, lăsarea în libertate a acestuia ar crea posibilitatea ca acesta să continue activități infracționale de o gravitate deosebită, astfel cum sunt calificate cele având ca obiect drogurile. În plus, s-a considerat că lăsarea sa în libertate ar da naștere unui sentiment de insecuritate pentru unii dintre participanții cheie la procesul penal, precum martorii în cauză. Astfel, martora - declară că a fost amenințată indirect de inculpat în chiar incinta organului de urmărire penală
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că în cauză se impune arestarea preventivă a inculpatului OG, astfel că, în baza art.146/1491Cod procedură penală, a dispus luarea acestei măsuri, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 21.08.2009, până la data de 18.09.2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 20 august 2009, adică imediat după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpatul -, fără însă a-l motiva în scris.
Recursul acestuia a fost înaintat și înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I penală la data de 21 august 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 24 august 2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a recurentului inculpat a arătat că nu se justifică privarea de libertate a acestuia, având în vedere faptul că este nevinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, el nu este traficant de droguri și nici măcar consumator, ci totul i-a fost înscenat, iar heroina găsită la domiciliu îi aparține fratelui său care este consumator de stupefiante și totodată a avut o atitudine sinceră, elemente în raport cu care nu se poate aprecia că urmărirea penală ar fi prejudiciată dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, astfel încât a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, punerea inculpatului în stare de libertate,
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor dispozițiilor art.1491rap. la art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă de 29 de zile, soluția pronunțată întemeindu-se pe o evaluare justă și obiectivă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor probe și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptelor penale ce i se rețin în sarcină, cât și sub aspectul stării de pericol concret ce ar fi determinată pentru ordinea publică de lăsarea lui în libertate.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, probele administrate de către organele de urmărire penală dovedesc la nivel de presupunere rezonabilă faptul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, în acest sens Curtea reținând că prezintă relevanță declarațiile martorilor și, procesul verbal de percheziție domiciliară din 20.08.2009, rapoartele de constatare tehnico științifică nr.-/13.08.2009 și nr.-/18.08.2009, precum și adresa nr.-/20.08.2009 a Laboratorului central de analiză și profil al drogurilor.
În contextul în care inculpatul recurent și-a menținut și cu prilejul judecării prezentului recurs poziția procesuală de contestare a existenței unor probe și indicii temeinice care să susțină bănuiala legitimă ce planează asupra sa, se impune a fi subliniat faptul că, la momentul procesual de față, nu se pune în discuție existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii unor infracțiuni de către persoana cercetată.
În acest sens, chiar în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit formularea unei acuzații, prin trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedea, spre exemplu,hotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Or, în cauza de față, Curtea constată că probele la care s-a făcut referire în cele ce preced oferă suficiente motive verosimile, conform art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr fapte de natură penală, împrejurările faptice ce rezultă din actele și lucrările dosarului, fiind de natură a convinge - cel puțin la acest moment - un observator obiectiv de participarea sa directă, conștientă și deliberată la comiterea acelor fapte.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate, așa cum s-a statuat și în jurisprudența instanței supreme, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea riscului de periclitare a ordinii publice trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Din această perspectivă, Curtea observă că presupusele fapte săvârșite de inculpat prezintă o gravitate deosebită, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri, dar și de natura substanței interzise traficate (heroină), de repetabilitatea actelor de vânzare a drogurilor într-un interval de numai câteva zile, de cantitatea semnificativă de heroină ce a fost descoperită în domiciliul său, destinată traficului ilicit ( 78 grame), dar și de scopul urmărit prin săvârșirea acestor fapte (obținerea în mod ilicit a diverse sume de bani), aceste aspecte fiind de natură a fundamenta bănuiala legitimă că activitatea infracțională a inculpatului este rezultatul unei implicări active și deliberate a acestuia în sfera infracționalității cu droguri, conduită ce afectează grav relațiile normale de conviețuire în comunitate.
Totodată, existența pericolului la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea inculpatului în libertate trebuie abordată și din perspectiva datelor ce caracterizează persoana acestuia, sub acest aspect reținându-se că inculpatul este OG cunoscut cu antecedente penale, demonstrând prin aceasta perseverență pe calea infracțională și o capacitate redusă de înțelegere a semnificației antisociale a comportamentului său infracțional.
Nu în ultimul rând, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte constituie tot mai frecvent importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, putându-se anticipa în mod rezonabil existența riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpatul, aflat în libertate a acțiunilor infracționale care îi asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, astfel încât ordinea socială ar fi în mod real și serios pusă în pericol.
De asemenea, Curtea constată că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în scopul evitării tendințelor de obstrucționare a aflării adevărului judiciar, în raport cu toate persoanele, ce ar putea avea vreo legătură cu fapta reținută în sarcina inculpatului.OG O astfel de temere în legătură cu posibila conduită ulterioară a inculpatului nu este deloc întâmplătoare, ci se întemeiază în mod rezonabil pe unele elemente ce se desprind din probatoriul administrat în cauză. Astfel, așa cum a reținut și judecătorul fondului, martora - a declarat că a fost amenințată indirect de inculpat chiar în incinta organului de urmărire penală.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatul -împotriva încheierii de ședință nr.18/UP din data de 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
--
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Corina Ciobanu, Niculae
