Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 3/2010
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 1/14.01.2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul recurent, prezent în fața Curții, declară că își menține declarațiile date anterior, neavând nimic de declarat în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din probele administrate nu rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă săvârșirea faptei, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală nr. 1/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și în baza art. 155 Cod pr. pen. s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului inculpatul cu o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.01.2010 până la data de 19.02.2010.
În motivare, prima instanță a reținut că există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă, că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost descrisă în propunerea de prelungire a arestării, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța social negativă a faptului că persoane care au comis fapte care au avut ca urmare moartea unei persoane, sunt cercetate în stare de libertate, fiind astfel întrunite cerințele art. 143, 148 lit. Cod procedură penală.
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este redat de gravitatea deosebită a faptei, de urmările acesteia, respectiv decesul victimei ca urmare lezării arterei femurale, iar viața persoanei este una din cele mai importante valori apărate de Codul penal.
Măsura preventivă luată asupra inculpatului corespunde exigențelor CEDO, fiind conformă cu scopurile urmărite de art. 5 al Convenției.
Aspectele referitoare la modul de derulare al incidentului (provocare) vor fi verificate de organul de urmărire penală și de instanța de judecată prin administrare de mijloace de probă, întrucât țin de fondul cauzei, iar la acest moment exced cadrului procesual care este limitat doar la verificarea existenței indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, la examinarea împrejurării concrete, dacă lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, și dacă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun in continuare privarea inculpatului de libertate, in sensul art. 155 Cod procedură penală.
Pericolul pentru ordinea publică este cu atât mai evident cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale în minoritate, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că aceasta a suferit o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 lit. a, g Cp, cu aplic. art. 99 Cp.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul și a solicitat casarea hotărârii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din probele administrate nu rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, în conformitate cu art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a reținut corect de instanță faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art. 155 al. 1 Cod pr. pen. în sensul că temeiurile care au justificat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod pr. pen. și constau în existența indiciilor temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de omor prev. de art. 174 Cod penal, infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri se mențin, neexistând probe care să infirme presupunerea rezonabilă că acuzatul ar fi comis fapta pentru care a fost inculpat.
Prelungirea duratei arestării preventive este justificată și de împrejurarea că administrarea probelor în faza de urmărire penale nu este finalizată, urmând a se efectua un raport de constatare medico-legală, urmare autopsierii victimei.
În consecință, în bata art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 1/14.01.2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. FB/2ex/19.01.2010
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria
