Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.34887/3/2009
2165/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.315
Ședința publică din data de 15 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva Încheierii de ședință din data de 02.09.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea dosarului de urmărire penală nr.24 D/P/2009, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, continuarea urmăririi penale cu inculpata în stare de libertate, întrucât lăsarea în libertate a acesteia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale, ținându-se cont că a colaborat cu organele de urmărire penală și nu s-a sustras.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată, considerând că, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată se mențin și impun în continuarea privarea de libertate a acesteia.
Recurenta - inculpată, personal, în ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că are o fiică minoră în Spania, la o mătușă, pe care dorește să o aducă în România. Susține că este nevinovată și că nu a făcut decât să le ofere adăpost celor doi minori, singura sa greșeală fiind aceea că nu a anunțat organele de poliție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 2 septembrie 2009, fost admisă cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, pe o perioadă de 30 zile, de la 6 septembrie 2009, până la 5 octombrie 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea formulată de inculpată, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că elementele care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa - prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise - este mai mare de 4 ani închisoare, reținând și că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpata este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1), 2) și 3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001, și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii grave de trafic de minori, prev. de art. 7, alin. 1), 2) și 3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cp.
În sarcina sa s-a reținut faptul că în data de 05.12.2008 a găzduit în locuința sa pe părțile vătămate minore și, racolate de învinuitul prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea acestora de a-și exprima voința sau de a se apăra, având în vedere vârsta și faptul că acestea nu cunoșteau municipiul În perioada 06.12.2008-20.12.2008, împreună cu învinuiții și, i-a exploatat prin obligarea la executarea unor activități determinate (ștergerea farurilor și parbrizelor autoturismelor în intersecții din mun. B), învinuitul având rolul de a supraveghea părțile vătămate minore în intersecție. Minorul a reușit să fugă în după-amiaza zilei de 06.12.2008, în timp ce minorul a reușit să scape în data de 20.12.2008, fiind recunoscut la intersecție de un prieten al tatălui său.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, precum și la datele ce caracterizează persoana inculpatei.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate, Curtea reține că - în mod întemeiat - instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpatei în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpată și, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata împotriva Încheierii de ședință din data de 2 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariul avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./28.09.2009
Dact./28.09.2009
Ex.2.
Red.--II.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Mihai Oprescu, Antoaneta
