Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 33/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata intimată în stare de arest preventiv și asistată de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul intimat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și pune concluzii de admitere întrucât în cauză nu a intervenit nici o schimbare de situație care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al inculpatei solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului pune aceleași concluzii de respingere a recursului parchetului și menținerea încheierii tribunalului.
Inculpații și, având fiecare ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a obligat inculpații și ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, de ceilalți inculpați, de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de inculpați măsura arestării preventive.
Tribunalul a reținută că, deși au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, din declarațiile date în fața tribunalului a rezultat că nu mai este îndeplinită față de ei condiția pericolului concret pentru ordinea publică în cazul judecării în stare de libertate, față de circumstanțele personale ale acestora și contribuția efectivă la desfășurarea activității infracționale, contribuție care a reieșit atât din depozițiile proprii, confirmate și de a celorlalți inculpați audiați nemijlocit de tribunal la acest termen.
S-a reținut că cei doi inculpați, alături de inculpata, judecată în prezent în stare de liberate, fac parte din categoria de persoane " racolate" prin exploatarea de către liderii grupului a unor vulnerabilități, respectiv criza de bani și lipsa unui loc de muncă în cazul inculpatului și statutul civil de divorțată și nevoia acesteia de socializare în cazul inculpatei, context în care a rezultat că activitatea acestora în interiorul grupului are un caracter accesoriu și este mai puțin definitorie pentru starea de pericol pentru ordinea publică. Mai mult, aceștia nu prezintă antecedente penale, au fost audiați de către instanță și au descris în mod amănunțit în ce consta activitatea lor și a celorlalți făptuitori, creându-se astfel convingerea tribunalului că punerea în libertate nu mai poate constitui o tulburarea a ordinii publice și nici un pericol în desfășurarea normală a procedurii judiciare demarate față de aceștia.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa ( /Franței) că arestarea preventivă a celui acuzat este întemeiată doar dacă se bazează pe fapte de natură să arate că libertatea sa ar tulbura în mod real ordinea publică.
Chiar dacă infracțiunile reținute în sarcina celor doi, fiind considerate grave de către societate, pot să creeze o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, o perioadă de timp, ca în speța de față, aceasta trebuie să înceteze în situația în care ordinea publică nu mai este efectiv amenințată, continuarea detenției neputând să servească la anticiparea unei pedepse privative de libertate.
În consecință, tribunalul a arătat că aspectele evidențiate mai sus se constituie în temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii privative de libertate luate față de aceștia cu o măsură mai blândă, respectiv interzicerea de a părăsi țara așa cum este reglementată de art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie pe motiv că deși temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile în care pentru alți membrii ai grupului infracțional cercetările nu au fost încă finalizate, urmărirea penală fiind în curs de desfășurare iar punerea în libertate a inculpaților din acest dosar ar putea îngreuna continuarea cercetările în cauză.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele conform prev. art.3856al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din examinarea actelor de la dosar și Curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și nu mai subzistă în prezent.
Instanța de fond a reținut în mod corect că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea având în vedere contribuția efectivă a acestora la comiterea infracțiunilor, poziția procesuală a inculpaților care fiind audiați au recunoscut faptele și în fața instanței de judecată, astfel că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Susținerea parchetului că prin punerea în libertate a celor doi inculpați poate îngreuna cercetările nu a fost dovedită astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al. 2 cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 16 ianuarie 2008 în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /31.01.08
Tehnored. 2 ex./04.01.08
PI. -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
