Furtul (art.208 cod penal). Decizia 27/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 27/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul () împotriva deciziei penale nr. 290 din 08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5812/A/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent () personal și asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile vătămate intimate și.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că s-a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, o precizare din partea părții vătămate, în sensul că își menține declarația de parte civilă și solicită ca inculpatul să fie obligat la plata despăgubirilor civile, după care:
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită, în principal admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului cu trimitere spre rejudecare, întrucât inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, arătând, în concret că, deși în dimineața ședinței de judecată a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură al Tribunalului Arad, o notă prin care informa instanța că nu mai are calitatea de apărător al inculpatului, a fost desemnat un avocat din oficiu, care, din modul de prezentare al acestuia, rezultă că nu a exercitat drepturile procesuale ale inculpatului și nu i-a asigurat o apărare corespunzătoare, neacordându-se nici măcar un termen scurt pentru depunerea de concluzii scrise; în al doilea rând, invocă faptul că prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză nu s-a răspuns la toate obiectivele solicitate și încuviințate de către instanță, iar, în această situație instanța de apel, în baza rolului activ, era datoare a dispune din oficiu ca expertiza să lămurească toate obiectivele încuviințate. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Arad și menținerea hotărârii de achitare pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat pentru ambele motive invocate de apărătorul inculpatului, arătând că, în ceea ce privește primul motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare, iar referitor la al doilea motiv, de casare și menținere a soluției instanței de fond, decizia tribunalului este legală și temeinică, instanța de apel valorificând toate probele administrate în cauză, pe care le-a apreciat ca pertinente și concludente.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1025 din 03.04.2006,pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6765/2005, în baza art. 11 pct. 2lit a, rap. la art. 10+ lit.c C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului ( numele actual ) fiul lui și, născut la data de 4 septembrie 1970 în loc. Reghin, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. lit. e, alin.2 lit.b Cod penal, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
S-a respins acțiunea civilă exercitată în cauză de părțile civile și. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 01.06.2001, în jurul orelor 17,00, profitând de faptul că găsit descuiată cabina autospecialei marca Mercedes cu nr. de înmatriculare AT - 04- proprietatea SC SA T, parcată, pe strada - - din A, a intrat în cabina și a forțat sistemul de închidere al cutiei metalice ce se afla acolo, de unde a sustras suma de 36.185.959 lei rezultate din vânzarea produselor precum și un portmoneu care conținea acte care servesc pentru legitimare, identificare ( buletin de identitate și permis de conducere pe numele ) precum și alte înscrisuri ( actele autospecialei, un permis de intrare pe ștrand, etc.) Totodată, cu acea ocazie inculpatul a mai sustras o salopetă cu inscripția aparținând părții vătămate.
Pentru săvârșirea faptei, în dauna SA a fost creat un prejudiciu în valoare de 36.185.959 lei, însă această societate comercială nu s-a constituit parte civilă în procesul penal întrucât și-a recuperat prejudiciul, imputând suma sustrasă angajatului de pe autospecială, respectiv numitului.
Pe cale de consecință, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 39.000.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului care i-a fost cauzat prin săvârșirea faptei.
Din declarația numitului, pe care a dat-o în data de 1.06.2001, a rezultat că și acesta s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru prejudiciul suferit, cu suma de 38.000.000 lei.
Inculpatul, cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, nu a vrut să facă nici o declarație, iar în fața instanței, nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea civilă.
Prin motivele depuse în scris, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond pronunțarea unei hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul ( fost ), pentru infracțiunea prev. de art. 208, alin.1, 209 alin.1 lit.e,i Cod penal, alin.2, lit. b Cod penal. S-a arătat că din probele dosarului rezultă vinovăția inculpatului iar soluția primei instanțe este nelegală, întrucât în mod nejustificat s-a înlăturat o probă științifică și depozițiile a doi martori asistenți, în detrimentul a două probe testimoniale ale căror valențe probatorii stau sub imperiul subiectivismului.
Prin motivele depuse în scris, partea civilă a solicitat admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile precizate.
Prin decizia penală nr.290 din 8 octombrie 2007, pronunțată în dosarul vnr. 5812/A/2006, Tribunalul Arada admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 1025 din 03.04.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.6765/2005,pe care a desființat-o și rejudecând: în baza art. 208 alin.1,2, art. 209 alin.1 lit. e,i, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal, a condamnat pe inculpatul ( fost ) la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 39 alin.1 a Cod Penal contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin nr.2723/14.10.2005 a Judecătoriei Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, pe care urma să o execute fără aplicarea vreunui spor.
A scăzut din pedeapsa aplicată durata executată de la 7.01.2005 până la 8.02.2006.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
A anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 2723/2005 a Judecătoriei Timișoara, respectiv nr.4637/20.01.2006și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.
A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 3900 lei despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data comiterii faptei, respectiv 01.06. 2001 și până la executare.
A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În data de 1 iunie 2001, în jurul orelor 18,30 organele de poliție au fost sesizate de către despre faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 17-17,30, autori necunoscuți au intrat în cabina autospecialei marca Mercedes cu nr. de înmatriculare AT - 04- proprietatea SC SA T, parcată, pe strada - - din A, a intrat în cabina și a forțat sistemul de închidere al cutiei metalice ce se afla acolo, de unde a sustras suma de 37.600.000 lei, precum și un portmoneu care conținea acte care servesc pentru legitimare, identificare, buletin de identitate și permis de conducere pe numele precum și alte acte. S-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului în prezența martorilor asistenți și,ocazie cu care de pe cutia metalică a fost ridicat un fragment de urmă digitală.
Prin raportul de constatare tehnico științifică nr. - din 2.03.2005, întocmit de Poliția Municipiului A - Biroul Criminalistic, s-a concluzionat că fragmentul de urmă digitală, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului comis la 1.06.2001, din camionul aparținând SC Sa T, a fost creat de impresiunea degetului inelar de la mâna a inculpatului ( fost ).
Instanța de control judiciar, în baza rolului activ conferit de art. 287.C.P.P. a dispus efectuarea unei expertize de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T, pentru a se stabili dacă impresiunile digitale,la care s-a făcut referire au fost create de inculpat. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 81 din 9 mai 2007, întocmit de Laboratorul Interjudețean T, s-a concluzionat că urma ridicată odată cu cercetarea la fața locului, în cazul furtului comis din autovehiculului cu nr. de înmatriculare - la data de 1.06.2001,a fost creată de inculpatul.
U papilară a inculpatului, prelevată de la locul săvârșirii infracțiunii,poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție, dacă nu se poate justifica prezența în acel loc a amprentei. Or, este de necontestat că urma digitală ce aparține inculpatului și care a fost identificată la locul faptei, fost prelevată dintr-un loc unde acesta nu putea ajunge decât ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Prevalându-se de disp. art. 70.C.P.P. care reglementează dreptul la tăcere al inculpatului, acesta a refuzat să facă declarații în faza de urmărire penală. În fața instanței de fond nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu își amintește să fi avut tangență cu acest autovehicul dat fiind timpul care a trecut, respectiv 4 ani. Ulterior acestei declarații, după 5 luni,pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul prin apărător a solicitat audierea unui martor care cunoaște că la data săvârșirii faptei acesta era în altă parte. Această împrejurare nouă a fost învederată de către inculpat doar în acest moment procesual. După audierea martorului propus de inculpat, acesta a solicitat audierea unui alt martor, cu care a dorit să dovedească că în restul zilei s-a aflat în compania respectivei persoane. Ascultat în fața instanței de control judiciar, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu poate da explicații asupra modului în care amprenta sa a fost găsită la locul faptei.
Potrivit art. 69.C.P.P. declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Instanța nu a putut reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege, declarațiile inculpatului în care a prezentat de fiecare dată altă versiune a aceleași împrejurări. Astfel, împrejurarea că susținerile inculpatului sunt nereale este dovedită, pe de o parte, de faptul că însăși declarațiile sale cuprind elemente contradictorii de la o fază procesuală la alta ( inițial a declarat că nu își amintește nimic pentru că au trecut 4 ani de la comiterea faptei, pentru ca ulterior să propună martori care pot dovedi că la momentul respectiv se afla în compania acestora, iar ulterior nu a putut oferi explicații asupra faptului dovedit că amprenta sa a fost găsită la locul faptei), iar, pe de altă parte, prin aceea că apărările sale sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În ceea ce privesc depozițiile martorilor și, din examinarea conținutului acestora a rezultat cu evidență tendința de subiectivism în favoarea inculpatului, datorită relațiilor de prietenie dintre aceștia și faptului surprinzător că deși a trecut o perioadă lungă de timp de la comiterea faptei, 1 iunie 2001și până la audierea acestora, martie 2006, își aminteau cu exactitate ziua și orele în care inculpatul se afla în compania acestora, aspecte c ce au justificat înlăturarea acestora de către instanță.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată a fost dovedită, fapta acestuia constituind furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1,2, art.209 alin.1lit. e,i, alin.2 lit. b Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar, a rezultat că inculpatul se afla în situația recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37lit.a față Cod Penal de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 2723/14.10.2005 a Judecătoriei Timișoara, ca urmare contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente. De asemenea acesta se afla în situația recidivei postexecutorii față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin nr. 382 din 25.02.1999 a Judecătoriei Târgu Mureș.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul (), arătând că hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Arad este nelegală, deoarece s-a încălcat dreptul la apărare ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. 2.p Cod Penal, deoarece a fost reprezentat de către un apărător din oficiu în ziua judecății, care nu a exercitat drepturile procesuale ale inculpatului și nu i-a acordat o apărare corespunzătoare acestuia.
Pe de altă parte, s-a mai invocat că prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză nu s-a răspuns la toate obiectivele solicitate de către instanță, motive pentru care s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Arad.
Inculpatul a mai invocat și faptul că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt prin hotărârea de condamnare a sa ca urmare a înlăturării depozițiilor martorilor propuși de către inculpat invocând că față de acesta ar trebui să se dea eficiență principiului " in dubio pro reo".
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatul ( ) este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul Arada reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina sa, pe baza probelor administrate în cauză, încadrarea juridică fiind cea legală, iar aplicarea pedepsei inculpatului s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 72.Cod Penal referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor.
Este adevărat că în prima fază inculpatul a fost achitat de către Judecătoria Arad în baza disp. art. 10 lit. c C.P.P. reținându-se în speță aplicabilitatea principiului " in dubio pro. reo" situație care i-a profitat inculpatului bazându-se pe declarațiile martorilor și pe care le-a coroborat cu declarația inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor.
Însă, Tribunalul Arada făcut o corectă reapreciere a probelor și mai mult decât atât în baza rolului activ a dispus efectuarea unei expertize de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T, care a concluzionat că urma ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, că în cazul furtului comis din autovehiculul cu nr. de înmatriculare - la data de 1 iunie 2001 fost creată de inculpatul () și a apreciat că în speța de față inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel în mod corect a coroborat rezultatul acestei probe științifice, pe care a considerat-o esențială, în sensul că a considerat-o ca o dovadă convingătoare de vinovăție din moment ce inculpatul nu putea să justifice prezența sa în locul în care s-a găsit amprenta, cu poziția sa procesuală în cursul judecății, dar și prin înlăturarea depozițiilor martorilor și, care au calificate ca fiind subiective datorită relațiilor de prietenie.
În aceste condiții nu se mai poate vorbi de aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo", deoarece în cauză există suficiente probe de vinovăție care să dovedească vinovăția inculpatului, astfel că s-a justificat admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea civilă și condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar apoi constatând că acesta se află în recidivă postcondamnatorie și postexecutorie s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 2723/14.10.2055 a Judecătoriei Timișoara în pedeapsa cea mai grea respectiv 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată prin admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 3900 lei cu titlu de despăgubiri civile și dobânzi legale de la data comiterii faptei 1.06. 2001 și până la executare, deoarece în speța de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă, în mod corect s-a reținut că prin fapta inculpatului nu s-a cauzat vreun prejudiciu acestei părți civile, astfel că în mod corect s-a respins acțiunea civilă exercitată de către această parte civilă.
În ceea ce privește motivele formale invocate de către inculpat, respectiv încălcarea dreptului la apărare, respectiv lipsa rolului activ al instanței, aceste motive nu se pot reține ca fiind veridice.
Astfel, se observă că deși avocatul ales al inculpatului avocatul, a depus un script din care a rezultat încetarea calității sale de apărător ales, fapt stabilit de comun acord între părți, instanța din oficiu la un termen anterior, respectiv 24.09.- 2007 instanța a dispus numirea unui apărător din oficiu, iar la termenul de judecată din 8.10. 2007, inculpatul a beneficiat de serviciile acestui avocat din oficiu care a pus concluzii în favoarea inculpatului.
În aceste condiții nu se poate observa nici o încălcare a dreptului la apărare deoarece inculpatul a beneficiat de serviciile unui apărător din oficiu care a pus concluzii în favoarea inculpatului, iar acest avocat avea posibilitatea să studieze dosarul deoarece numirea sa, s-a făcut la un termen anterior respectiv 24.09. 2007, având timp suficient pentru această operațiune.
De fapt, inculpatul a lipsit la ultimele termene și nu a solicitat numirea vreunui avocat ales în condițiile în care avocatul nu a mai dorit să se prezinte pentru inculpat.
Nu sunt fondate nici motivele referitoare la lipsa rolului activ al instanței deoarece instanța a dispus efectuarea expertizei criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T, iar concluziile formulate prin această expertiză au suficiente pentru instanța de apel, neformulându-se alte obiecțiuni în cauză.
În aceste condiții, instanța apreciază că nici motivele formale de recurs pentru care s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare dar nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate pentru motivele arătate mai sus, astfel că recursul formulat de către inculpatul () urmează a fi respins.
Văzând și disp. art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul ( ) împotriva deciziei penale nr. 290/8 octombrie 2007 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr. 5812/A/2006.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./01.02.08
Tehnored. /05.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
