Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 339/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
2367/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 339/
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Francisca Vasile
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, G și -, împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, G, personal în stare de arest și asistat de avocați aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual și și, personal în stare de arest și asistat de avocați aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurenții - inculpați având cuvântul pe rând, arată că nu mai au nimic de declarat, față de declarațiile date până în prezent.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii formulată de Parchet, considerând că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de faptul că nu sunt indicii că ar putea influența continuarea cercetărilor, nu s-a sustras de la urmărire și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, solicită revocarea măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a inculpatului.
Avocat având cuvântul, consideră că, nu se mai impune prelungirea măsurii preventive luată față de inculpat, având în vedere că unele părți vătămate nici nu s-au constituit părți civile, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea influența bunul mers al cercetărilor, motiv pentru care, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii preventive luată față de inculpat. În sensul celor de mai sus, depune note de concluzii scrise la dosar.
Apărătorul recurentului - inculpat G având cuvântul, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii formulată de Parchet, având în vedere că, nu se mai impune prelungirea duratei arestării preventive, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nu mai poate influența aflarea adevărului, a colaborat cu organele de anchetă, nu s-a sustras de la cercetări și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motive pentru care solicită, lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii formulată de Parchet, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că, acesta a recunoscut că nu știa proveniența autoturismelor și că nu aveau actele în regulă.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, având în vedere că, la dosar sunt indicii că aceștia ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților, numărul mare de părți vătămate, prejudiciul cauzat acestora și modalitatea de comitere a infracțiunii, consideră soluția instanței de fond legală și temeinică, solicitând menținerea acesteia, având în vedere și pericolul pentru ordinea publică pe care inculpații îl reprezintă.
Recurentul - inculpat având cuvântul, se consideră nevinovat, deoarece autoturismele aveau actele în regulă, iar el nu s-a sustras de la cercetări, solicitând să fie pus în libertate.
Recurentul - inculpat G având cuvântul, recunoaște intermedierea vânzărilor, nu știa că autoturismele sunt furate și nu aveau actele în regulă, motive pentru care solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 6.10.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția I Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și HG pe o perioadă de 30 de zile, de la 11.10.2009 la 9.11.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații și G, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada martie - decembrie 2008 inculpatul G și în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, cei doi inculpați, singuri sau împreună au indus în eroare părțile vătămate, și, și prin folosirea de nume mincinoase, în vederea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru mai multe autoturisme de lux, care figurau reclamate ca furate din străinătate și erau înmatriculate cu documente falsificate, fiind creat un prejudiciu de 230.250 euro.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 13.08.2009, l-a constituit art.148 lit.f Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G și împotriva încheierii de ședință din data de 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr.-.
Obligă inculpați la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./ 4.11.09
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Petre Popescu, Francisca Vasile
