Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 34/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.736/2/2010
237/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.34/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.459.409/25.2010, la dosar, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.380.353/29.2010, la dosar, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.002.536/29.2010, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au fost atașate Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și Dosarul de urmărire penală nr.200/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după care;
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită efectuarea unei adrese către instanța de fond pentru a comunica înregistrarea audio a ședinței de judecată, în dovedirea împrejurării că pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică, cu toate că în Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2010 se consemnează faptul că a fost pronunțată în ședință publică. Precizează că a așteptat până seara târziu și nici inculpații nu au fost aduși pentru pronunțare, așa încât consideră că încheierea respectivă este lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulată de apărător, arătând că înregistrarea audio a ședinței este inutilă cauzei și avocatul are posibilitatea înscrierii în fals împotriva acelei hotărâri, având în vedere și faptul că prin Decizia nr.XXIV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a considerat că este vorba despre o nulitate relativă, care poate conduce la anularea înscrisului numai în măsura în care vătămarea este dovedită.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de apărătorul ales al recurentului-inculpat, apreciind că înregistrarea audio a ședinței este inutilă cauzei, întrucât Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2010 este un înscris autentic, iar mijloacele prin care se poate face dovada înscrierii în fals sunt strict limitate.
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că, la acest moment procesual, nu au apărut temeiuri noi care să justifice, în continuare, privarea în libertate a inculpatului, încheierea de ședință recurată nu este motivată cu privire la acest inculpat, întrucât instanța de fond face aprecieri generale pentru toți inculpații. Totodată, actele de urmărire penală redate în referatul procurorului se pot efectua, în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate, întrucât acesta nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, iar, pe de altă parte, de la momentul arestării și până în prezent, nu au mai fost efectuate acte față de acest inculpat, care nu are legătură cu infracțiunile grave ce se rețin în sarcina grupului infracțional și nici cu traficul de droguri, avându-se în vedere și împrejurarea că, cu prilejul percheziției domiciliare, nu a fost găsit nimic incriminator și, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În egală măsură, nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit, iar, pe de altă parte, odată cu trecerea timpului, starea de pericol se diminuează față de momentul arestării, care a survenit în urmă cu o lună și
Totodată, față de prin Decizia nr.XXV/2.VI.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, invocă împrejurarea că recursul declarat în cauză nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară, trecând 4 zile, astfel că din data de 25.2010 i-a încetat măsura arestării preventive.
În același timp, la dosar nu există probe că s-ar sustrage procesului penal, nu a fost surprins în flagrant, nu există niciun fel de probă certă că inculpatul ar fi coordonat sau finanțat activitatea grupului, la dosar sunt depuse toate documentele, inclusiv cele din Turcia și Bulgaria, efectuate prin comisie rogatorie, așa încât vinovăția sa nu este susținută de probatoriul administrat, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în subsidiar, înlocuirea arestului preventiv cu măsura mai blândă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.1451Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, arătând că măsura arestării preventive a fost luată și, apoi, prelungită, în mod nelegal și netemeinic, ținându-se cont de acele indicii și probe considerate suficiente și de existența pericolului concret pentru ordinea publică, însă, în opinia apărării, probatoriul administrat nu este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție, de care inculpatul beneficiază până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Astfel, deși inculpatul este învinuit că ar fi aderat la un grup infracțional organizat, nu a arătat rolul avut și atât organul de urmărire penală, cât și instanța, afirmă că grupul s-a format după săvârșirea infracțiunii de furt din luna ianuarie 2009, având o structură orizontală și nu piramidală, cum statuează art.7 din Legea nr.39/2003, împrejurări față de care consideră că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei penale.
Mai departe, cauza are legătură cu probele administrate în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Militar, întrucât acele probe vin în contradictoriu cu probatoriul administrat în această cauză. În acest sens, în cauza de față, există un proces-verbal de constatare la fața locului în cuprinsul căruia se consemnează faptul că la sediul unității militare din s-au găsit urme de pătrundere prin efracție, respectiv un gard tăiat și un lacăt spart, în vreme ce în dosarul aflat la instanța militară există un proces-verbal încheiat la aceeași unitate militară și în aceeași zi, prin care nu se constată nicio urmă de efracție, cu toate că inculpatul este învinuit că este unul dintre autorii direcți ai infracțiunii de furt calificat.
În același timp, pericolul concret pentru ordinea publică este, la acest moment, aproape inexistent, având în vedere atât faptul că inculpatul este arestat în altă cauză, fără legătură cu dosarul ce privește furtul armelor, pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în municipiul A, cauză în care a fost arestat în luna iunie a anului 2009, cât și datele referitoare la persoana sa, căsătorit, cu un minor de numai 3 ani și fără conflicte cu legea penală până în luna iunie 2009, dar mai ales împrejurarea că probatoriul administrat nu dovedește vinovăția sa, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul său și la domiciliile rudelor, nu au fost găsite obiecte sau înscrisuri care să susținută învinuirile care i se aduc.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat - arată că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut achiziționarea autoturismului ce avea legătură cu comiterea infracțiunii de furt calificat, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil cunoscut, provine dintr-o familie organizată, iar la momentul privării de libertate era încadrat în muncă, fiind administratorul unei societăți comerciale, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile de care sunt învinuiți, iar, pe de altă parte, cercetarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Astfel, în privința inculpatului, se reține că a condus și coordonat un grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, participând, în mod activ, la efectuarea a două transporturi de heroină, care au fost oprite de autoritățile turce și, respectiv, de cele bulgare, în portbagajul autoturismului fiind descoperită o cantitate de 124 kg heroină. Activitatea inculpatului nu s-a oprit însă aici, ci a încercat, în mod repetat, inclusiv prin testarea traseului, introducerea de droguri în țară și a oferit, cu titlu de mostră, cantitatea de 0,87 grame heroină și, totodată, a vândut 100 grame din aceeași substanță în schimbul a 2000 euro colaboratorului cu identitate protejată.
În sarcina inculpatului se reține că, sub coordonarea lui, a participat la furtul de armament din depozitul unității militare de la, armament care a fost împărțit între inculpați, o parte revenindu-i acestui inculpat. După arestarea sa, armele ce i-au revenit au fost vândute de coinculpatul colaboratorilor sub acoperire, urmând ca beneficiul material să ajunsă la. În privința inculpatului -, se reține că a fost racolat în vederea testării traseului România - Bulgaria - Turcia și înapoi și a depozitat, în domiciliul său, circa 1 kg de heroină, pe care, la data de 14.XII.2009, inculpatul a folosit-o pentru a oferi mostre și pentru a vinde cele 100 grame heroină.
În ceea ce privește existența probelor și a indiciilor temeinice administrate în cauză, urmează a fi avute în vedere procesele-verbale de interceptare, procesele-verbale de filaj, rapoartele de constatare tehnico-științifică, iar, în privința inculpatului, și expertiza profilului genetic, care a concluzionat, în proporție de 99,99%, că profilul său genetic a fost identificat pe una dintre cutiile de armament, respectiv pe încuietori și pe.
În egală măsură, sunt întrunite cerințele reglementate în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, având în vedere, alături de natura și gravitatea infracțiunilor de care inculpații sunt învinuiți, perioada mare de timp în care a acționat grupul infracțional, elemente care justifică temerea că cercetarea lor în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, deși s-a susținut contrariul, încheierea de ședință recurată este corespunzător motivată, iar termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, având în vedere numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită și efortul depus pe parcursul mai multor luni de zile de către echipele de investigatori în scopul depistării și identificării participanților. Totodată, decizia dată în rezolvarea recursului în interesul legii nu poate fi interpretată în sensul că nesoluționarea recursului înainte de împlinirea duratei măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară conduce la încetarea de drept a măsurii de prevenție, întrucât o astfel de interpretare ar însemna o adăugare la lege, practic a reglementa un nou caz de încetare a măsurilor preventive, ceea ce nu este posibil, iar împrejurarea invocată de inculpatul în sensul că actele efectuate după arestarea sa nu îl privesc, nu este de natură a conduce la punerea sa în libertate câtă vreme cauza privește mai mulți inculpați și orice act procedural îndeplinit este câștigat întregului dosar.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat de acuzațiile grave ce îi sunt aduse, nu a făcut trafic de droguri și nu cunoaște nimic din activitatea infracțională descrisă, nu i-a fost organizat un flagrant, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost arestat în temeiul unor presupuneri și nu înțelege de ce profilul său genetic, luat în iunie 2009, nu a fost comparat mai devreme cu cel descoperit pe lada de armament, este nevinovat, îi știa doar pe unii dintre inculpații din grup, iar pe ceilalți i-a cunoscut după arestare.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu deținea 1 kg heroină în locuința sa și nu a transportat droguri, dovadă faptul că nu a fost prins în flagrant, este nevinovat și recunoaște că a cumpărat un autoturism.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în conformitate cu art. 155 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, de la 26.01.2010 la 24.2.2010 și a respins cererile formulate de și de înlocuire a măsurii preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. f) Cod procedură penală în ce privește legalitatea dispunerii măsurii privative de libertate a inculpaților, iar temeiurile de fapt și de drept avute în vedere inițial impun în continuare privarea de libertate a acestora, în vederea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a efectua actele de urmărire penală necesare judecării acestei faze procesuale, precum și că, în raport cu circumstanțele cauzei și ale inculpaților, privarea de libertate nu întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului real ocrotit, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul prin apărător ales, a criticat hotărârea Tribunalului pentru netemeinicie arătând că, la acest moment procesual,nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea în libertate nu poate împiedica buna desfășurare a cercetării penale.
A mai arătat că nu sunt probe incriminatoare cu privire la acuzațiile grave care i se aduc, că față de el nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală, iar condiția prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică nu este îndeplinită întrucât nu este demonstrată și oricum după trecerea unui interval de timp aceasta se diminuează.
A mai invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive având în vedere că nu a fost respectat temeiul prev. de art. 159 alin. 8 teza a II-a Cod procedură penală, pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive.
Inculpatul, prin apărătorul ales a criticat de asemenea, măsură dispusă de tribunal în ceea ce privește prelungirea arestării preventive susținând, în esență, că nu este probat pericolul real al său în grupul infracțional organizat precum și implicarea sa în furtul de armament de la unitatea militară din.
A mai arătat că pericolul concret pentru ordinea publică nu există în ceea ce îl privește întrucât se afla în stare de arest într-o altă cauză, în care este acuzat de comiterea unei talhării.
Inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat la rândul său că a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând achiziționarea armamentului, ce avea legătură cu comiterea infracțiunii de furt calificat, iar datele sale personale favorabile (fără antecedente penale, integrat social, în familie și loc de muncă) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinica încheierii de ședință recurate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că:
Asupra recursului declarat de inculpatul
Prin rezoluția nr. 200/D/P/2009 din 24.12.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța nr. 200/D/P/2009 din 27.12.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul zis "" pentru săvârșirea infracțiunile de constituire și sprijin a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și organizarea, conducerea și finanțarea infracțiunilor de trafic de droguri prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul zis "" a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 28.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, pe o perioadă de 29 de zile, de la 28.12.2009 la 25.01.2010pentru cazul prev. de art.148 pr.penală.
Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea condiției existenței unor bănuieli legitime, plauzibile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, în condițiile art. 5 paragraful 1 din Convenție. Cercetările complexe efectuate în cadrul urmăririi penale constând în efectuarea de investigații specifice ce au implicat introducerea în cauză de investigatori sub acoperire, informatori și colaboratori, interceptările și convorbirile în mediul ambiental, autorizate, a acțiunilor desfășurate și comunicarea de date și înscrisuri precum și aprobarea de livrări supravegheate în cadrul în cadruul comisiilor rogatorii internaționale cu autoritățile judiciare competente din Turcia și Bulgaria,au relevat date din care rezultă presupunerea că inculpatul zis "" alături de alți inculpați coordonează o grupare infracțională implicată în traficul de heroină pe ruta Turcia - Bulgaria - România - Europa de Vest prin racolarea de i, finanțarea și organizarea operațiunilor de procurare și transport a heroinei,prin procurarea de autoturisme pentru transport și modificarea structurală a acestora în vederea disimulării drogurilor, fiind clar conturată implicarea inculpatului în organizarea și coordonarea a două transporturi de heroină (de 73 Kg și respectiv, 52 Kg).
Gravitatea acuzațiilor de care este bănuit inculpatul în circumstanțele cauzei, respectiv stabilirea unei participații importante în cadrul unei grupări criminale care se ocupă cu traficul ilicit internațional de droguri de mare risc în scopul obținerii unor importante avantaje financiare, cu implicarea a numeroase persoane acuzate, cu un rol bine stabilit în activitatea infracțională a grupului organizat, mijloacele și metodele profesioniste și conspirative greu de penetrat utilizate, pun în lumină existența pericolului concret pentru ordinea publică în sensul exigențelor impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală, precum și existența condițiilor care permit derogarea de la principiul dreptului la libertate, în vederea menținerii ordinii publice care impune în mod esențial, asigurarea reprimării infracțiunilor mai ales când dimensiuni organizate și caracter transfrontalier.
Curtea observă că măsura privativă de libertate a inculpatului este, în circumstanțele factuale arătate, necesară și proporțională cu scopul urmărit, al protejării ordinii publice și cu scopul fazei de instrucție(urmărire penală) iar detenția inculpatului permite desfășurarea normală a acesteia.
motivelor plauzibile care au dus la arestarea inculpatului reprezintă o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, iar privarea inculpatului continuă a fi legitimă în acest caz întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat, iar intervalul scurs de la luarea acestei măsuri nu a depășit limitele rezonabile ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumate nevinovată, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraful 3 Convenție.
Mai mult în prezenta cauză se conturează date din care rezultă presupunerea rezonabilă că traficul de droguri de mare risc organizat la acest nivel este asociat cu spălarea de bani, transportul ilegal de arme și alte infracțiuni de violență, antrenând fluxul dezordonat al banilor și al piețelor de schimb într-un și periculos lanț de activitate criminală, fiind imperios necesară o reacție fermă care să apere comunitatea împotriva degenerării sale și statul împotriva disoluției autorității sale.
Din această perspectivă de abordare Curtea constată vădit lipsite de fundament criticile aduse de inculpat în recurs privind nedemonstrarea condiției existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În același timp, pentru luarea măsurii privative de libertate este suficient să existe date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că acuzatul se face vinovat de infracțiunile pentru care este cercetat și nu probe certe de vinovăție.
Cât privește nerespectarea termenului reglementat de art. 159 alin. 8 teza a II-a Cod procedură penală prin nesoluționarea căii de atac înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive,Curtea statuează că în cauză nu sunt incidente niciun fel sancțiuni procedurale ca urmare a acestei întârzieri întrucât încetarea arestării preventive are loc în condițiile limitativ prev. de art. 140 Cod procedură penală, astfel că nu se poate susține că nesoluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior atrage încetarea de drept a măsurii pentru că verificarea legalității și temeiului arestării preventive s-a făcut în termenul prevăzut de lege (art.159 alin. 6 și 7 Cod procedură penală).
Asupra recursului declarat de inculpatul:
Prin rezoluția nr. 200/D/P/2009 din 24.12.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța nr. 200/D/P/2009 din 27.12.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din data de 28.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală pe o durată de 29 de zile, de la 28.12.2009 la 25.01.2010. pentru cazul prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea condiției existenței unor bănuieli legitime, plauzibile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție.
Și în cazul acestui inculpat, cercetările complexe efectuate în cauză care au presupus activități de infiltrare a unor investigatori și colaboratori sub acoperire, interceptări autorizate în mediul ambiental precum și activități de cooperare internațională judiciară în materie penală au relevat date din care rezultă presupunerea că este implicat în grupul infracțional organizat deconspirat în cauză, prin aderarea și sprijinirea acestuia în efectuarea operațiunilor ilicite privind circulația heroinei pe ruta Turcia - România - Olanda, având încredințat rolulul de în virtutea căruia a efectuat mai multor deplasări în Turcia cu un autoturism modificat structural în vederea ascunderii drogurilor pentru a pregăti transportul acestora în siguranță.
Din aceleași investigații specifice au mai rezultat date care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a depozitat la domiciliu său cantitatea de 1 kg de heroină pe care, la data de 14.12.2009, la cererea inculpaților și a transportat-o la B cu autoturismul și a predat-o acestuia din urmă care, ulterior, a vândut-o colaboratorului sub acoperire.
Gravitatea acuzaților de care este bănuit inculpatul în circumstanțele cauzei, rolul de sprijinire a grupării criminale organizate în vederea traficului ilicit internațional de heroină precum și contribuția avută pun în lumină existența pericolului concret pentru ordinea publică în sensul exigențelor impuse de art. 148 lit. f) Cod procedură penală precum și existența condițiilor care permit derogarea de la principiul dreptului la libertate, în vederea menținerii ordinii publice care impune, în mod esențial, asigurarea reprimării infracțiunilor mai ales când dimensiuni organizate și caracter transfrontalier.
Curtea observă că măsura privativă de libertate a inculpatului este în circumstanțele factuale arătate, necesară și proporțională cu scopul urmărit, al protejării ordinii publice și cu scopul fazei de instrucție (urmărire penală), iar detenția inculpatului permite desfășurarea normală a acesteia.
motivelor plauzibile care au dus la arestarea inculpatului reprezintă o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, iar privarea de libertate a inculpatului continuă a fi legitimă în acest caz întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat, iar intervalul scurs de la luarea acestei măsuri nu a depășit limitele rezonabile ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumate nevinovată, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraful 3 Convenție.
În acest context, datele personale favorabile invocate de inculpat în apărarea sa și lipsa antecedentelor penale nu sunt de natură să influențeze asupra justificării în continuare a detenției preventive întrucât sunt îndeplinite toate exigențele menținerii acesteia conform disp. art. 155 Cod procedură penală, corect aplicate de către instanța fondului, la momentul procesual analizat.
Asupra recursului declarat de inculpatul
Față de inculpatul (arestat într-o altă cauză) s-a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i) și alin. 4 Cod penal, art. 279 alin. 3 lit. a) Cod penal, art. 138 din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. 3 lit. a) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin aceeași încheiere de ședință din data de 28.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală pentru cazul prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea condiției existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție.
Astfel, potrivit art. 143 Cod procedură penală există date din care rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2009, pe timp noapte, împreună cu inculpații, zis "", și zis "" (toți membri ai aceluiași grup infracțional organizat) au sustras prin efracție, din depozitul de armament aflat în incinta UM 01916 situat pe raza comunei cu același nume, județul I, o însemnată cantitate de arme militare de foc pe care le-au împărțit între ei; Totodată,există date verosimile că inculpatul a polizat serile armelor ce i-au revenit pentru a nu putea fi recunoscute și cu scopul de a le vinde.
Aceste date au rezultat din investigațiile complexe întreprinse de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, interceptări autorizate ale convorbirilor telefonice, rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-științifică întocmită de specialiști din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Biocriminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române, rezultatul perchezițiilor domiciliare.
Curtea constată, de asemenea, că au fost respectate și exigențele art. 148 lit.) Cod procedură penală, gravitatea acuzaților de care este bănuit inculpatul în circumstanțele factuale ale cauzei (implicarea într-o rețea internațională de traficanți de droguri, constituită sub forma unui puternic grup infracțional organizat, specializat în săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și cele care implică circulația armelor de foc letale, din declarațiile informatorului " " rezultând că membri grupării nu se dădeau în lături de a vinde arme de foc letale, inclusiv arme militare unor organizații teroriste) pune în lumină existența pericolului concret pentru ordinea publică precum și existența condițiilor care permit, și în cazul acestui inculpat - derogarea de la principiul dreptului la libertate în vederea menținerii ordinii publice care impune, în mod esențial, asigurarea reprimării infracțiunilor.
Măsura privativă de libertate a inculpatului este în aceste circumstanțe necesară și proporțională cu scopul principal urmărit, al protejării ordinii publice - așa cum s-a arătat șu cu scopul fazei de instrucție (urmărire penală), iar detenția inculpatului permite desfășurarea normală a acestuia.
Privarea de libertate continuă a fi legitimă în cazul inculpatului întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat, iar intervalul scurs de la luarea acestei măsuri nu a depășit limitele rezonabile ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenție.
Constatând că, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 155 Cod procedură penală întrucât instanța fondului a dispus motivat prelungirea arestării preventive a inculpaților, Curtea în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală va obliga pe recurenții inculpați și și la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul disp. art.385/15 pct.1 lit.b). pr.penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați și la plata sumei de cate 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat și pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ta
Red. - /15.02.2010
Dact./ 16.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
