Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 35/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 2009/3/2009
158/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.35
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva Încheierii din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II - a Penală, în dosarul nr.2009-3-2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se prezintă interpreta de limbă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia dosarul.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului din oficiu să studieze dosarul.
La reluarea cauzei au răspuns recurenții-inculpați, și, personal, în stare de arest, asistați de apărători aleși, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar și asistat de apărător din oficiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se prezintă interpreta de limbă -
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, av., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventiva și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură, subliniind că au apărut temeiuri noi în favoarea inculpatului, în sensul că inculpatul a dat declarații la parchet prin care a recunoscut fapta și a dat date care să ajute la identificarea altor inculpați, însă aceste declarații nu au fost depuse la dosar de către procurorul de caz.
Invocă principiul egalității de tratament juridic, în sensul că întrucât în aceeași cauză penală, pentru aceleași infracțiuni, inculpatul este cercetat în stare de libertate, se impune ca și clientul său să fie cercetat în stare de libertate.
Solicită Curții să constate că actele procedurale, ce urmează a fi efectuate în cauză, enumerate în referatul parchetului, se pot efectua și cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită Curții să țină cont că se urmărește executarea silită a imobilului în care locuiesc soția inculpatului și cei trei copii minori, sens în care depune la dosar un act doveditor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, av., având cuvântul, critică încheierea atacată pe motive de netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au modificat, de altfel, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art.148 lit.f C.P.P. respectiv, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, solicită a se avea în vedere principiul egalității de tratament juridic, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale si circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală, întemeietor de familie și câștigându-și existența în mod cinstit.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, av., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai impun privarea de libertate a acestuia, avându-se în vedere că la momentul luării măsurii arestării preventive nu se știa care era contribuția lui la săvârșirea faptei, dar la acest moment se cunoaște că acesta a fost racolat la acest grup infracțional de cumnatul concubinei sale, și a fost de acord să primească pe numele său sumele de bani de la familiile părților vătămate, însă a declarat constant că nu știa despre ce era vorba, participația minoră a inculpatului fiind reținută și de instanța de fond (fila 52, ultimul alineat, din dosarul de fond). De asemenea, solicită a se avea în vedere și starea precară de sănătate a inculpatului, acesta fiind infirm de o mână și grav bolnav de ficat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu impietează buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut două dintre faptele reținute prin rechizitoriu, fapte săvârșite împreună cu inculpatul, acesta susținând că nu are nici o legătură cu ceilalți membrii ai grupului infracțional, precum și faptul că are un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și pentru buna finalizare a urmăririi penale, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați (procesele-verbale de redare a declarațiilor martorului cu identitate protejată, procesul-verbal de constatare întocmit de ofițerii de poliție DGPMB, declarațiile părților vătămate, declarațiile parțiale ale inculpaților, procesele-verbale de recunoaștere din planșele foto).
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost depistat la punctul de trecere a frontierei în timp ce intenționa să părăsească teritoriul României astfel că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și pericolul de a se sustrage de la urmărire penală.
Apreciază că poziția de recunoaștere a inculpatului este o împrejurare ce va fi avută în vedere la individualizarea unei eventuale pedepse, nefiind de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică ar fi diminuat.
În ceea ce privește principiul egalității de tratament juridic invocat de apărare, arată că egalitatea de tratament nu impune identitate de tratament, iar inculpatul a fost pus în libertate de Curtea de APEL BUCUREȘTI întrucât s-a apreciat că la dosar nu există probe suficiente.
În ceea ce privește participația inculpaților și, respectiv ridicarea banilor de la bancă și predarea lor unei alte persoane de către și transportarea părților vătămate de la aeroport la C de către, apreciază că fără contribuțiile acestora nu ar fi fost posibilă desfășurarea unei activități infracționale de o asemenea amploare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere încălcarea prevederilor art.159 p Cod Penal și a deciziei 23/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, potrivit cărora recursul împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive se judecă în mod obligatoriu înainte de expirarea duratei acesteia. Consideră că este discriminat prin nerespectarea acestor prevederi legale și prin aceea că alte persoane din aceiași cauză, chiar dacă sunt recidiviști, pot fi cercetați în stare de libertate. Consideră că Decizia nr.23/2008 trebuie interpretată în conformitate cu art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adică prelungirea arestării preventive să fie verificată de instanță de recurs până la expirarea duratei arestării.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului, subliniind că este taximetrist, susține că nu se va sustrage.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu știa proveniența banilor, solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că într-adevăr a fost arestat la vama, dar i se pare nedrept ca inculpatul să fie liber și el să fie arestat.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 20.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curtee Casație și Justiție -T- și, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive,a inculpaților (FIUL LUI și,născut la 10.06.1972 în Turcia; (fiul lui și,născut la 27.04.1958 în comuna jud.N); (fiul lui și,născut la 11.05.1950 în comuna jud.C) și (fiul lui și,născut la 15.06.1091 în C),pe o durată de 30 de zile,de la 24.01.2009 la 22.02.2009.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de.
In baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
In considerentele încheierii tribunalul a reținut că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art.189 alin.2 și 5 Cod penal; tâlhărie prev.de art.211 alin.2 ind.1 lit.a,b și c și santaj prev.de art.194 alin.2 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal,reținându-se în fapt că inculpații, și învinuiții și s-au constituit ori au aderat la un grup infracțional organizat,având drept scop săvârșirea de infracțiuni grave,respectiv lipsire de libertate în mod ilegal,șantaj și tâlhărie în dauna unor oameni de afaceri turci,care au fost invitați în România sub pretextul încheierii unor contracte comerciale de turism,după care membrii grupării recurgeanu la sechestrarea cetățenilor turci,înscenându-le diverse situații compromițătoare - întreținere de relații sexuale cu o minoră,viol,deținere de droguri,etc. - iar după deposedarea părților vătămate prin violență ori prin amenințare de bani,bijuterii,cărți de credit,șantaj,victimele,îi determinau să-și contacteze rudele din Turcia cărora le solicitau transmiterea în România prin, a unor sume de bani cuprinse între 20.000-30.000 euro.
S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
Există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală că, inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor pentru care sunt cercetat, ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei.
Prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
In termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și pentru motivele consemnate în practicaua hotărârii.
Curtea, examinând potrivit disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală recursurile declarate de inculpați,constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.155 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Nu se poate face abstracție în operațiunea de examinare a temeiurilor menționate art.148 lit.f, art.143 și art. 151 Cod procedură penală privind regăsirea indiciilor temeinice în sensul comiterii faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, a pericolului concret pentru ordinea publică și a legalității și justificării măsurii dispuse.
Realizarea cerinței art.136 alin.1 Cod procedură penală în sensul bunei desfășurări a procesului penal, efectuarea actelor procesuale și procedurile menționate în referatul parchetului justifică, de asemenea, prelungirea arestării preventive.
Pe cale de consecință și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a încheierii, urmează ca potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate,recursurile formulate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.01.2009 a Tribunalului București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați, la câte 100 lei,cheltuieli judiciare statului,iar pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariu interpret pentru fiecare inculpat recurent în contravaloarea 4 ore se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.AN/Dact.IE/2 ex./10.03.2008
2
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Risantea Găgescu, Viorel Adrian
