Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2606/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheierea nr.395/
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Cristina Carmen
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația de substituire din data de 20.XI.2009, aflată la fila 15 din dosar, a apărătorului din oficiu, având depusă la fila 8 dosarului delegația nr.035.418/12.XI.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.2271/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar trei memorii.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentului-inculpat, prin apărătorul din oficiu, arată că sumele nu au existat niciodată, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece starea sa de sănătate este precară, în plus, ar putea recupera lucrările, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, avându-se în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, precum și de art.136, Cod procedură penală, privind necesitatea prelungirii arestului preventiv, pentru efectuarea actelor de urmărire penală enumerate în referatul procurorului, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că dosarul conține multe anomalii și numai în stare de libertate ar putea aduce probe și recupera tablourile, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar într-un răstimp de numai 12 zile a fost dus la doi sau trei procurori, ceea ce îl determină să creadă că martorul - și-a schimbat declarația și nu se justifică valoarea de 95.000 Euro, cea corectă, care rezultă din acte, fiind de 68.000-70.000 Euro, întrucât prețurile au scăzut la J, ca urmare a crizei economice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, a dispus prelungirea duratei stării de arest preventiv a inculpatului, pe o durată de 30 zile, respectiv 31.200-29.XI.2009, inclusiv, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate acesta, iar onorarul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În motivare, instanța de fond a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv disp. art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.68/1, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa, și anume plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de percheziție, înscrisuri, declarațiile martorilor, procesele-verbale privind recunoașterea inculpatului de pe planșe fotografice, disp. art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune, disp. art.148, lit.f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea faptei penale, determinate de modalitatea concretă de comitere, precum și disp. art.136, Cod procedură penală, privind necesitatea prelungirii arestului preventiv, în scopul efectuării actelor de urmărire penală enumerate în referatul procurorului, pentru o bună desfășurarea a urmăririi penale.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că nu există probe de vinovăție, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât starea sa de sănătate este precară, iar prelungirea arestului preventiv nu este necesară, atâta timp cât, lăsat în libertate, ar putea recupera tablourile.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, literele d și f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis nr.219//1.2009, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.215, alin.1, alin.3 și alin.5, Cod penal, cu aplicarea art.37, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în luna mai a anului 2008, prezentându-se în calitate de colecționar de artă, a determinat-o pe partea vătămată să-i încredințeze un număr de 11 tablouri, în valoare totală de aproximativ 400.000 lei, în vederea restaurării și expertizării, pe care le-a vândut, direct ori prin intermediul unor case de licitații.
Curtea apreciază că, deși a motivat insuficient, judecătorul fondului a apreciat, în mod corect, că temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă continuă să existe, iar prelungirea arestului preventiv este necesară.
Astfel, Curtea apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, după cum apreciat instanța de fond, cu privire la comiterea faptei penale reținută în sarcina inculpatului, respectiv declarațiile părții vătămate, coroborate cu Sentința civilă nr.4.940/15.2008 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr-, cu mențiunea: "Definitivă și irevocabilă, prin neapelare", prin care s-a dispus evacuarea părții vătămate, înscrisurile sub semnătură privată din datele de 27.2008, 7.VI.2008, 29.VI.2008, 20.VII.2008, 30.VII.2008, 2.VIII.2008, 14.IX.2009, procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 1.2009, însoțit de declarațiile martorului-asistent C și de planșe fotografice, conform cărora, la domiciliul inculpatului din B,-, -8,. I,.44, Sectorul VI, au fost găsite contracte de licitație și tablouri de valoare, declarațiile martorilor -, prezent la înmânarea tablourilor, care, potrivit procesului-verbal din data de 25.VI.2009, cu planșe fotografice, l-a recunoscut pe inculpat de pe planșele fotografice, menajera părții vătămate, care, după cum atestă procesul-verbal din data de 1.VII.2009, cu planșe fotografice, l-a recunoscut pe inculpat de pe planșele fotografice, prietenul părții vătămate, care a preciza că partea vătămată avea nevoi de bani, pentru a-și cumpăra o garsonieră, astfel că i-a încredințat inculpatului mai multe tablouri de valoare, -, cumpărătorul uneia dintre lucrările de pictură, adresele nr.2724/27.VII.2009 și nr.2836/23.2009, emise de Casa de licitație "", care atestă vânzarea la licitație a unor tablouri aparținând părții vătămate.
Curtea apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală, care se referă strict la situația în care după punerea în mișcare a acțiunii penale inculpatul săvârșește, cu intenție, o nouă infracțiune. Ori, în speță, acțiunea penală a fost pusă în mișcare pe data de 1.2009, potrivit ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.2271/P/2009, dată la care inculpatul a fost reținut, apoi arestat preventiv, astfel că nu putea să comită o nouă infracțiune după acest moment procesual. Este evident faptul că instanța de fond, la luarea măsurii de arest preventiv, a avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, și, nicidecum, data punerii în mișcare a acțiunii penale, astfel cum este corect.
Însă, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă atât din datele personale ale inculpatului, care, la vârsta sa de 50 de ani, deși afirmă că are studii superioare, nu are un loc de muncă și deține o bogată antecedență penală, fiind condamnat definitiv, prin 8 sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea și amendă penală, pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, de furt calificat, de abuz de încredere și de înșelăciune, având ca obiect material piese de artă, activitate infracțională în care dovedește perseverență și specializare.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud..
- Secția a II-a penală: jud..
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Magdalena Iordache, Cristina Carmen
