Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2618/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.396/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Cristina Carmen
GREFIER TA-
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați G, -, -, - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 6 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat G, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.68/13.XI.2009, aflată la fila 19, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.80/12.XI.2009, aflată la fila 18, și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.176.852/20.XI.2009, depusă la fila 30, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.5/13.XI.2009, depusă la fila 17, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.281.403/13.XI.2009, aflată la fila 16, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.55.052/20.XI.2009, aflată la fila 31, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.130/9.XI.2009, aflată la fila 11, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător substituent, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorului titular, care are depusă la dosar delegația nr.443.162/13.XI.2009, aflată la fila 21.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând într-o înștiințare de la o companie de film, și apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită,de asemenea, încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulat la termenul anterior de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de recurenții-inculpați - și, apreciind-o utilă cauzei, și constată depunerea la dosar a înscrisului referitor la primul inculpat.
Avocatul - depune la dosar motivele de recurs pentru recurentul-inculpat -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G arată că motivele invocate în referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive nu îl privesc pe acest inculpat, iar activitățile de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, respectiv redarea pe suport de hârtie a convorbirilor telefonice, puteau fi făcute înainte de arestarea inculpatului și oricum nu pot fi alterate de acesta, mai mult decât atât, de la luarea măsurii arestării preventive, nu au fost efectuate acte de urmărire penală față de inculpat, iar la momentul de față apărarea mai are de administrat numai probe în circumstanțiere și în individualizare.
În egală măsură, necesitatea prelungirii acestei stări nu a fost justificată, instanța nu a analizat criteriile prevăzute de art.136 Cod procedură penală și nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut, în ultimele două declarații, săvârșirea infracțiunii, și nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că scopul procesului penal poate fi atins și fără privarea, în continuare, de libertate a acestuia, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
Avocatul, pentru recurentul-inculpat -, arată că nu se justifică privarea de libertate a inculpatului pentru simplul fapt că a asistat la o cumpărare de droguri și a oprit, pentru sine, o doză, pentru consumul propriu, cu atât mai mult cu cât nu poate influența desfășurarea urmăririi penale.
Avocatul -, pentru recurentul-inculpat -, invocând dispozițiile art.38510alin. ultim Cod procedură penală și art.3859pct.9 și 171Cod procedură penală, învederează că în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive sunt arătate ca indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este învinuit înregistrările convorbirilor telefonice, însă acestea au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, dispusă prin Rezoluția nr.327/6.2009, nefiind respectate dispozițiile art.911Cod procedură penală, astfel că acestea nu pot constitui probe, singurele activități desfășurate legal fiind perchezițiile corporală și domiciliară, care nu au relevat nimic în legătură cu cauza.
Mai mult decât atât, referatul procurorului nu este motivat, nu sunt respectate prevederile art.155 Cod procedură penală, iar în procesul-verbal întocmit în urma realizării flagrantului, aflat la fila 7 din volumul II din dosarul de urmărire penală, se consemnează faptul că lângă inculpatul - se afla o persoană neidentificată, așa încât investigatorul sub acoperire nu putea ști că acesta este inculpatul -, motiv pentru care acest proces-verbal nu constituie o probă în susținerea învinuirii, în condițiile în care, așa cum declară însuși -, el a luat banii și - a asistat din autoturism, fără a avea vreo implicare.
Ca atare, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani, nu se regăsește teza finală a art.148 lit.f Cod procedură penală, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu rezultă în mod abstract din natura infracțiunii, ci trebuie susținut cu probe, așa cum a statuat și Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I- Penală în cuprinsul Deciziei penale nr.650/9.IV.2003.
În consecință, în condițiile în care nu au fost respectate prevederile art.911și art.155 Cod procedură penală și nu sunt incidente cerințele art.143 și art.148 Cod procedură penală, se impune admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că, deși instanța de fond a considerat incidente prevederile art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, nu a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care, în lipsa unei definiții legale, practica judiciară și doctrina a încercat să-l caracterizeze ca fiind o temere legată de prezența inculpatului în societate prin prisma comiterii unor fapte de pericol social, însă nicio probă a dosarului nu justifică ipoteza că cercetarea sa în stare de libertate ar produce, în rândul comunității, o temere pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor. Pe de altă parte, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se bazează pe declarația coinculpatului -, care a declarat că ar fi făcut patru vânzări de droguri pentru, cu reținerea unui comision.
Mai mult decât atât, referatul procurorului reprezintă o reproducere a referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism încercând să acrediteze ideea că inculpatul este capul unei rețele prin faptul că, într-un interval de timp de 6 luni, a făcut patru vânzări de cocaină, fiind învinuit și de infracțiunea de spălare de bani, întrucât a obținut venituri ilicite din comercializarea drogurilor, dispunându-se confiscarea autoturismului acestuia.
Concluzionând, arată că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate în art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat -, invocând dispozițiile art.159 alin.8 Cod procedură penală, arată că există indicii temeinice și probe pentru cele 4 acte materiale, însă împrejurările comiterii acestora sunt speciale, întrucât un proxenet i-a făcut legătura cu "" și i-a cerut să-l pună în legătură cu, nu a procurat drogurile pentru vânzări ulterioare, fiind chemat în mijlocul tranzacției pentru a face legătura dintre investigator și vânzător, așa încât apreciază că a fost instigat la comiterea infracțiunii, condiții în care și probele au fost obținute cu încălcarea prevederilor art.68 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condițiile enunțate în art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că, până la luarea măsurii arestării preventive de către instanța de recurs, inculpatul a respectat condițiile impuse prin măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, nu a mai săvârșit alte infracțiuni, nu există date că ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, nu a luat legătura cu coinculpații, a recunoscut și regretat faptele comise, are 12 contracte de muncă și colaborare și își câștigă veniturile în mod licit, a participat la emisiunea televizată " în " și s-a calificat în etapa finală, ce se va desfășura pe 27 și 28 decembrie 2009, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, precizând că s-au folosit de naivitatea sa, întrucât, în urma apariției la televizor, a atras simpatii dar și antipatii.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că referatele de luare a măsurii arestării preventive și de prelungire a duratei acestei măsuri sunt identice și acestea rețin la punctele 10, 11 și 12 că activitatea infracțională a fost desfășurată de fratele inculpatului, menționându-se că, la două întâlniri, cele din datele de 4.2009 și 26.2009, a fost prezent și inculpatul, însă prezența acestuia a fost determinată de faptul că era șoferul fratelui său. Așadar, organul de urmărire penală a presupus, în mod rezonabil, că dacă inculpatul a fost șoferul fratelui, este complice la acțiunile acestuia, iar până la prinderea autorului infracțiunii, poate sta și el în arest.
În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar acesta a fost introdus într-un lot în scopul evidențierii unui grup infracțional, cu structură și ierarhii și, în egală măsură, nu se regăsesc cerințele art.155 alin.1 Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive nefiind motivată și necesară, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat -, invocând dispozițiile art.159 alin.8 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, împrejurarea că a avut o atitudine constant sinceră și a recunoscut, fără rezerve și de la început, săvârșirea infracțiunii, a colaborat cu organele de anchetă și a furnizat informații importante, nu este cunoscut cu antecedente penale, avea două locuri de muncă, a absolvit 2 ani de facultate, a avut un comportament corespunzător în societate, este un sportiv cu performanțe, obținând mai multe diplome.
Mai mult decât atât, pericolul concret pentru ordinea publică nu este motivat și din materialul probator nu reiese necesitatea prelungirii stării de arest preventiv, întrucât nu a influențat desfășurarea urmăririi penale, nu s-a sustras, nu a zădărnicit aflarea adevărului, măsura arestării preventive fiind dispusă de instanța de recurs în condițiile în care cazul a fost mediatizat, au fost difuzat mai multe reportaje și a existat o presiune a mass-media, inculpatul s-a prezentat la organul de poliție înainte de redactarea mandatului de arestare preventivă, elemente care pledează pentru cercetarea sa în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, arătând că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale, avându-se în vedere atât modalitatea și împrejurării săvârșirii faptei penale, cât și faptul că în referatul procurorului nu sunt identificate, în concret, activitățile ce urmează a fi efectuate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică și evidențiază temeiurile pentru care se impune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți, în acest sens fiind procesele-verbale întocmite în faza actelor premergătoare și care, potrivit dispozițiilor art.224 alin.3 Cod procedură penală, constituie probe, declarațiile colaboratorilor, care se coroborează cu procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire și cu înregistrările în mediu ambiental efectuate în mod autorizat, cu declarațiile unora dintre inculpați, care au recunoscut activitatea infracțională proprie și au dat lămuriri cu privire la persoanele de care se aprovizionau cu cocaină, iar, pe de altă parte, pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de împrejurarea că vânzarea sau intermedierea vânzării de cocaină a fost o activitate curentă în cursul anului 2009, așa cum reiese din procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire.
În egală măsură, necesitatea prelungirii duratei măsurii arestării preventive este justificată de efectuarea unor acte de urmărire penală, potrivit art.200, 202, 267 Cod procedură penală, în scopul finalizării urmăririi penale, iar acestea îi privesc pe toți inculpații, întrucât obișnuiau să se aprovizioneze unii de la alții.
Recurentul-inculpat G, personal, arată că lucra în poliție de 12 ani, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și lasă la aprecierea Curții.
Recurenții-inculpați -, -, personal, sunt de acord cu concluziile puse de apărătorii aleși și lasă la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat, personal, arată că are 30 ani, nu are antecedente penale, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu are antecedente penale, a recunoscut, a comis infracțiunea din slăbiciune, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și solicită să fie pus în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat nu a depus la dosar fotocopia referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru care a solicitat încuviințarea Curții.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 06 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a, G, -, -, Și pe o perioadă de 30 de zile, de la 13.11.2009 până la 12.12.2009 inclusiv, a inculpatului, pentru o durată de 22 de zile, de la 21.11.2009 până la 12.12.2009 și a inculpatului, pe o perioadă de 23 de zile, de la 20.11.2009 până la 12.12.2009 inclusiv.
Prin aceeași încheiere,au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 185/D/P/2009, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 05.11.2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G, și, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 13.11.2009 până la 12.12.2009, a inculpatului, pentru o perioadă de 22 de zile, de la 21.11.2009 până la 12.12.2009 și a inculpatului, pentru o perioadă de 23 de zile, de la 20.11.2009 până la 12.12.2009, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
În referatul Parchetului se arată că, prin rezoluția nr. 298 din 18.09.2009, ora 14:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Prin rezoluția nr. 299 din 18.09.2009, ora 14:15, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Prin rezoluția nr. 300 din 18.09.2009, ora 14:30, s-a dispus începerea urmăririi penale față de G, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Prin rezoluția nr. 301 din 18.09.2009, ora 14:45, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 07.08.2009 sus-numitul a participat în mod direct la vânzarea către investigatorul sub acoperire " " - nume de cod (lucrător de poliție judiciară în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - de Combatere a Organizate B, Serviciul Antidrog) autorizat prin ordonanța acestui parchet nr. 65/2009, emisă în dosarul nr. 185/D/P/2009 la 27.07.2009, a cantității de 1,45 grame cocaină (drog de M risc), fenacetină și levamisol (raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 12.08.2009 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 900 lei (echivalentul sumei de 200 euro și 100 lei "comisionul" învinuitului ""), tranzacția efectuându-se pe raza Municipiului B, respectiv în fața Clubului, de pe Șoseaua cel M, sector 2, la această tranzacție ilicită cu droguri de M risc participând și inculpatul, "", care a intermediat această operațiune.
Prin rezoluția nr. 302 din 18.09.2009, ora 15:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Prin rezoluția nr. 303 din 18.09.2009, ora 15:15, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, " ", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 12.08.2009 sus-numitul a intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire " " - nume de cod (lucrător de poliție judiciară în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - de Combatere a Organizate B, Serviciul Antidrog) autorizat prin ordonanța acestui parchet nr. 65/2009, emisă în dosarul nr. 185/D/P/2009 la 27.07.2009, a cantității de 1,47 grame cocaină și diltiazem (raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 13.08.2009 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 250 euro, tranzacția având loc în fața Clubului din Complexul studențesc Regie - B și fiind intermediată de către inculpatul, "".
Prin rezoluția nr. 321 din 02.10.2009, ora 09:30, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Prin rezoluția nr. 320 din 02.10.2009, ora 09:15, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalPrin rezoluția nr. 322 din 02.10.2009, ora 09:45, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 03.09.2009, sus-numitul a vândut colaboratorului cu numele de cod " ", autorizat prin ordonanța nr. 165/D/P/2009 din 27.08.2009 a Serviciului Teritorial București din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM (autorizație nr. 28A/27.08.2009), cantitatea de 1,36 grame cocaină (drog de M risc), fenacetină și lidocaină (raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 09.09.2009 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor) cu suma de 800 lei (echivalentul sumei de 200 euro), tranzacția efectuându-se pe raza Municipiului B, respectiv în apropierea cazinoului, situat pe Șoseaua, sector 4, la această tranzacție ilicită cu droguri de M risc participând și inculpații, "" și, "", care au intermediat această operațiune ilicită cu droguri de M risc.
Prin rezoluția nr. 327 din 06.10.2009, ora 09:45, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, "", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 29.07.2009 sus-numitul a intermediat și participat în mod direct la vânzarea către investigatorul sub acoperire " " - nume de cod (lucrător de poliție judiciară în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - de Combatere a Organizate B, Serviciul Antidrog) și către colaboratorul acestuia " " - nume de cod autorizat prin ordonanța acestui parchet nr. nr. 65/2009, emisă în dosarul nr. 185/D/P/2009 la 27.07.2009, a cantității de 1,33 grame cocaină (drog de M risc) și fenacetină (raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 29.07.2009 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 250 euro, tranzacția efectuându-se pe raza Municipiului B, respectiv în zona benzinăriei de pe Bulevardul T, sector 6, la această tranzacție ilicită cu cocaină participând și inculpatul, "".
Conform ordonanței nr. 337 din 13.10.2009, ora 16:30 a acestui parchet, în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor penale față de învinuitul, pentru comiterea unui alt material de trafic ilicit de droguri de M risc (din 23.09.2009), precum și extinderea cercetărilor față de învinuitul, "", pentru comiterea altor acte materiale de trafic ilicit de droguri de M risc (din 04.05.2009 și din 23.09.2009).
Ulterior, prin ordonanța nr. 338 din 14.10.2009, ora 02:30, s-a mai dispus extinderea cercetărilor față de învinuitul, pentru comiterea unui alt material de trafic ilicit de droguri de M risc (din 13.10.2009), față de învinuitul, "", pentru comiterea altor acte materiale de trafic ilicit de droguri de M risc (din 13.10.2009), precum și față de învinuitul G pentru comiterea unui alt act material de trafic ilicit de droguri de M risc (din 13.10.2009).
Față de G, și, prin ordonanțele din 14.10.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul comiterii infracțiunilor care le-au fost reținute în sarcină prin actele de începere a urmăririi penale, precum și prin cele de extindere a cercetărilor pentru alte fapte.
În cauză, s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 ore a învinuiților G, ȘI, prin ordonanțele nr. nr. 131/2009, nr. 132/2009, nr. 133/2009, nr. 134/2009, nr. 135/2009, nr. 136/2009 și nr. 137/2009 din 14.10.2009 și nr. 138/2009 din 14.10.2009.
S-a arătat că din probele administrate a rezultat că inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților pedeapsa prevăzută de lege este mai M de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară în interesul urmăririi penale.
În motivarea propunerii s-a arătat că, până la acest moment procesual, urmărirea penală nu a fost finalizată, întrucât în cauză urmează să fie îndeplinite următoarele activități: identificarea persoanelor de la care au procurat drogurile unii dintre inculpații cercetați în această cauză; identificarea persoanelor cărora inculpații au vândut droguri, așa cum rezultă din unele înregistrări ale comunicărilor telefonice interceptate în baza unor autorizații emise de instanța de judecată, precum și din declarațiile unor inculpați, în scopul stabilirii în mod concret și complet a situației de fapt și a încadrării juridice; redarea în formă scrisă a tuturor comunicărilor telefonice care prezintă interes în cauză și care au fost interceptate și înregistrate în temeiul unor autorizații și încheieri emise de către Tribunalul București; realizarea percheziției informatice asupra sistemului informatic aparținând inculpatului, găsit și ridicat de la adresa la care locuiește, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare și pentru care s-a obținut autorizația instanței competente; redarea în formă scrisă a datelor din telefoanele găsite și ridicate de la inculpați, pentru stabilirea situației de fapt în mod complet; finalizarea constatărilor tehnico-științifice asupra armelor găsite la inculpații și, în scopul stabilirii încadrării juridice tuturor faptelor penale comise de către aceștia; realizarea unor activități și acte procesuale în scopul verificării unora dintre apărările inculpaților.
De asemenea, s- mai susținut că privarea de libertate în continuare a inculpaților este necesară, având în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că:
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod proc. pen. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Inculpații, G, au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, în baza mandatelor de arestare preventivă nr.224/UP, nr.225/UP, nr. 226/UP, nr. 227/UP, nr.228/UP și nr. 229/UP, emise de Tribunalul București, Secția a II- Penală, în dosarul nr-, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148 lit. f Cod proc. pen. și art. 1491Cod. proc.pen.
La data de 22.10.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, în dosarul nr- (2419/2009) dispus și arestarea preventivă pe durată de 29 zile, de la data încarcerării, a inculpaților și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.7/UP și nr.8/UP.
Din analiza dosarului cauzei s-a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpații aflându-se în situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681.C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, au deținut în vederea vânzării, au vândut și au intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor beneficii financiare.
că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați au la bază: procese-verbale de redare în scris a comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza unor autorizații emise de Tribunalul București; procese-verbale de redare în scris a discuțiilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, în baza unor autorizații emise de Tribunalul București și a unor ordonanțe provizorii emise de acest parchet; procese-verbale de supraveghere operativă (filaj); procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor cumpărate de la persoanele cercetate penal în această cauză realizată de către specialiștii din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și adresele emise de către aceeași instituție; procese-verbale de verificare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul investigațiilor din prezenta cauză; procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe, precum și a unor autovehicule care au legătură cu persoanele care fac obiectul investigațiilor din prezenta cauză; dovezile de depunere a cantităților de droguri rămase în urma efectuării analizelor la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția și Evidență Operativă; procese-verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante; procese-verbale privind efectuarea unor percheziții domiciliare; procese-verbale privind efectuarea unor percheziții corporale; procese-verbale privind efectuarea unor percheziții asupra autovehiculelor; declarațiile învinuiților și inculpaților audiați în prezenta cauză; declarațiile martorilor identificați până în prezent; procese-verbale de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantelor; proces-verbal întocmit în temeiul dispozițiilor art. 224 alin. 3.C.P.P. art. 2241și următoarele C.P.P. precum și art. 22 din Legea nr. 143/2000; și alte acte de urmărire penală.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în practică, au fost avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților, etc.
Or, în speță, s-a constatat că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, de urmarea produsă și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
S-a apreciat că faptele de natura celei ce face obiectul cauzei au o gravitate socială concretă extrem de ridicată, fenomenul traficului de droguri conturându-se cel puțin la nivelul mun. B ca un adevărat flagel, cu consecințe deosebit de grave asupra consumatorilor de droguri, sub toate aspectele personalității și existenței acestora, în acest context impunându-se din partea organelor judiciare o reacție fermă și eficientă.
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a constatat, că susținerile inculpaților prin apărători aleși în sensul că referatul întocmit de parchet nu este motivat, sunt neîntemeiate deoarece din cuprinsul acestuia se observă că presupusa activitate infracțională a inculpaților este amplu descrisă și motivată, iar faptul că nu este indicat fiecare act procedural ce urmează a fi efectuat față de fiecare dintre inculpați nu are relevanță atâta vreme cât există interdependență între faptele pentru care inculpații sunt cercetați.
Totodată, s-a constatat complexitatea cauzei determinată de numărul inculpaților, infracțiunile investigate, identificarea unor persoane care au legătură cu pretinsele fapte reținute în sarcina inculpaților, ceea ce nu echivalează cu lăsarea cauzei în nelucrare.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura prelungirii măsurii arestării preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 al. 1.C.P.P. în vederea finalizării actelor de urmărire penală, enumerate în referat.
Astfel, în baza art. 155-159.C.P.P. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a fost dispusă prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G, -, -, Și pe o perioadă de 30 zile de la 13.11.2009 la 12.12.2009, inclusiv, a inculpatului - pentru o durată de 22 zile de la 21.11.2009 la 12.12.2009, inclusiv și a inculpatului - pe o perioadă de 23 zile, de la 20.11.2009 până la 12.12.2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenții inculpați G, -, și solicitând Curții casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Astfel, apărătorul recurentului inculpat Gaî nvederat Curții, în susținerea motivelor de recurs, că referatul de propunere a prelungirii arestării preventive întocmit de Parchet nu-l vizează pe recurent, iar motivul invocat de Parchet cu privire la necesitatea unor acte de urmărire penală nu-l privesc pe acesta. De asemenea, s-a mai arătat că necesitatea prelungirii arestării preventive trebuie justificată, iar punerea în libertate a recurentului inculpatului nu ar influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, a procesului, transcrierea convorbirilor telefonice neputând fi alterate, modificate în conținutul lor.
Și recurentul inculpat, prin apărătorul său, a susținut că oportunitatea prelungirii arestării preventive trebuia raportată la situația concretă. Astfel, s-a subliniat de către apărare, că recurentul inculpat este consumator de droguri, aspect pe care, de altfel, l-a recunoscut, însă legat de activitatea sa infracțională, s-a arătat că el nu a asistat decât la o cumpărare de droguri, iar punerea sa în libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, iar starea privativă de libertate, ca măsură privativă, nu trebuie să devină din excepție, o regulă.
De altfel, în propunerea de prelungire a arestării preventive apar aceleași indicii considerate de Parchet temeinice la luarea măsurii arestării preventive, însă - susține apărarea - acestea se fundamentează pe înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce nu poate constitui probă. Singurele probe se bazează pe perchezițiile efectuate în cauză, însă ocazie cu care nu s-a găsit nimic.
Prin urmare se concluzionează că cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală nu sunt satisfăcute și nu au fost respectate nici disp. art. 911Cod procedură penală, iar recurentul inculpat nu a săvârșit vreo faptă penală.
Apărătorul acestui recurent a precizat Curții că solicită în subsidiar, luarea față de acest recurent a unei măsuri restrictive de drepturi.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a învederat Curții că instanța de fond nu a motivat în ce constă, în mod concret, pericolul pe care lăsarea sa în libertate l-ar crea pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f) Cod procedură penală. Pe de altă parte, în cauză nu există -în opinia apărării- probe, dar nici indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de către recurent, atâta vreme cât presupunerea rezonabilă se bazează pe declarația inculpatului -, care-l incriminează, fără coroborare cu alte probe. În fapt, se arată că recurentul inculpat ar fi vândut o cantitate de 4 grame cocaină, ceea ce nu denotă pericol concret pentru ordinea publică,nefiind îndeplinite cerințele art. 143 - 148 lit. f) Cod procedură penală, referatul de prelungire a arestării fiind o copie a celui de arestare preventivă.
Și recurentul - a solicitat Curții să aibă în vedere că modul de administrare a probelor în cursul urmăririi penale nu a evidențiat existența unor indicii temeinice, a probelor în sensul săvârșirii infracțiuni, iar recurentul nu a vândut droguri, ci a intermediat tranzacții, iar punerea sa în libertate nu e de natură să creeze pericol concret pentru ordinea publică.
S-a precizat de către apărătorul recurentului inculpat -, că investigatorii sub acoperire au fost cei care l-au determinat să efectueze tranzacțiile de droguri, astfel încât Curtea va trebui să aibă în vedere și disp. art. 68 Cod penal, privind legalitatea obținerii probelor.
Recurentul, prin apărătorul său, a subliniat în expunerea și suținerea motivelor de recurs - care în opinia sa determină casarea încheierii - că în cazul său nu există indicii temeinice, probe în sensul art. 143 Cod procedură penală, iar referatul cu propunerea de arestare preventivă coincide cu cel vizând prelungirea arestării preventive.
Se arată, că în concret, recurentul inculpat doar l-a însoțit pe fratele său, în două rânduri, fără a efectua vreo tranzacție, astfel încât cerințele art. 136, art. 143 și respectiv art. 148 lit. f) Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, atâta timp cât nu a săvârșit vreo faptă penală.
Recurentul inculpat a invocat în susținerea recursului său circumstanțele sale personale, dar și cele reale ale faptei ce i se reține în sarcină.
Astfel, pornind de la lipsa antecedentelor penale, de la atitudinea sa cooperantă cu organele de anchetă, de la conduita sa corespunzătoare în societate, manifestată anterior săvârșirii faptei, fiind încadrat în muncă, prima instanță ar fi trebuit să constate că acesta nu prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică, nici un element neputând determina concluzia că, pus în libertate, recurentul inculpat ar putea influența negativ urmărirea penală, ar zădărnici aflarea adevărului ori s-ar sustrage de la proces.
Recurentul a invocat, prin apărătorul său, în sprijinul solicitării sale de punere în libertate, aspectul că poziția sa procesuală de recunoaștere a faptei, de regret demonstrează că nu prezintă vreun pericol social concret pentru ordinea publică.
În fine, toți recurenții inculpați au precizat, în susținerea motivelor de recurs, că circumstanțele personale le sunt favorabile și desfășurarea în continuare a urmăririi penale nu impune prelungirea stării lor privative de libertate, persoanele lor neprezentând pericol concret pentru ordinea publică, în sensul tezei a II-a din art. 148 lit. f) Cod procedură penală, temei în baza căruia s-a dispus inițial măsura arestării preventive împotriva lor.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și susținute, și având în vedere dispozițiile art. 38515Cod procedură penală, dar și art. 155 și urm. din Codul procedură penală, vizând instituția prelungirii arestării preventive, Curtea consideră nefondate recursurile promovate de recurenții inculpați, iar pe cale de consecință, le va respinge în virtutea argumentelor ce urmează:
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive, măsură prelungită ulterior pentru reținerea în sarcina acestora a săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 41 alin. 2 Cod penal în cazul inculpaților -, G,.
În fapt, s-a reținut de către organele de urmărire penală că, în urma strângerii probelor conform art. 200 Cod procedură penală, a rezultat că în perioada anului 2009 inculpații atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, au deținut în vederea vânzării, au vândut și intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de M risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Probele strânse în cursul urmăririi penale cu privire la existența infracțiunilor, la stabilirea răspunderii acestora, în sensul art. 200 Cod procedură penală, precum și actele premergătoare efectuate în prezenta cauză - în vederea începerii urmăririi penale, au evidențiat în opinia Curții - existența unor probe, indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, creându-se astfel o bănuială legitimă și rezonabilă în acest sens.
Susținerile recurenților inculpați cu privire la încălcarea dispozițiilor legale în activitatea de strângere a probelor de către Parchet nu pot fi primite de C, întrucât atât actele premergătoare efectuate,cât și ansamblul probator strâns în cursul urmăririi penale s-a făcut cu respectarea disp. art. 200, art. 224 Cod procedură penală, iar aspectul potrivit căruia unii dintre inculpați ar fi fost constrânși de către investigatorul sub acoperire, să acționeze în mod ilicit, nu prezintă suport real.
Natura infracțiunilor de care sunt acuzați recurenții inculpați, gradul ridicat de pericol social pe care-l reprezintă prin urmările, implicațiile pe care le are în rândul comunității, în planul sănătății fizice și psihice, caracterul preponderent recurent al activității infracționale, natura drogurilor tranzacționate, faptul că inculpații s-ar fi aprovizionat unii de la alții, au constituit elemente pe care instanța și-a fundamentat dispozițiile de luare a măsurii arestării preventive împotriva inculpaților, iar ulterior a prelungit această măsură în urma constatării subzistenței acestor temeiuri.
De altfel, recurenții inculpați - mai puțin recurenții inculpați și ar fi vândut cantități de droguri în mod curent în tot cursul anului 2009.
Prin urmare, Curtea va constata îndeplinite exigențele art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor temeinice, a probelor, în accepțiunea art. 68 Cod procedură penală, iar din această perspectivă va ține seama de procesele verbale de redare în scris a comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul București, procesele verbale de supraveghere operativă, rapoartele de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor; procesele verbale de percheziție, dar și declarațiile inculpaților, precum și actele întocmite în sensul art. 224 alin. 3 și art. 224 Cod procedură penală.
Temeiul reglementat în art. 148 lit. f) Cod procedură penală - cu accent pe teza a II-a - subzistă și la acest moment procesual, și el rezidă în împrejurările concrete în care s-ar fi săvârșit faptele, în rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, infracțiuni de natură și în măsură să creeze în rândul comunității o stare de neîncredere și insecuritate, mai ales în contextul în care asemenea activități nelegale tind să capete dimensiunile unui fenomen, cel puțin la nivelul Municipiului
Concluzia la care a ajuns prima instanță, în prelungirea măsurii arestării preventive, aceea conform căreia, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică este - în viziunea Curții, în urma propriului examen - justificată.
Pe de altă parte, motivul invocat de recurenții inculpați, în sensul nemotivării referatului întocmit de Parchet în vederea prelungirii arestării preventive a cestora nu poate fi avut în vedere de C, deoarece astfel cum Tribunalul Bucureștia constat, din cuprinsul acesteia rezultă cu claritate considerentele avute în vedere de organele de urmărire penală, precum și activitatea infracțională ce se reține în sarcina acestora.
În fine, Curtea, pornind de la complexitatea cauzei generată de numărul inculpaților, de natura infracțiunilor investigate, de necesitatea identificării și altor persoane ce s-au aflat în legătură cu pretinsa activitate ilicită a inculpaților, apreciază că cerințele art. 136 Cod procedură penală impun, în scopul unei bune desfășurări a procesului penal, în cauza de față, a fazei procesuale a urmăririi penale, prelungirea arestării preventive.
Prelungirea detenției provizorii a recurenților inculpați apare justificată și în conformitate cu jurisprudența, în condițiile existenței indiciilor concrete ale unui interes general care, în ciuda prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulii respectării libertății individuale (cauza Vrencev, 2361/05, 23, septembrie 2008; Lettellier Franței, 26 inie 1991; Labita Italiei, 26772/95, 6 aprilie 2006).
Astfel, din perspectiva art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților se fundamentează pe existența unor fapte, informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt urmăriți penal.
Este știut că instanțele naționale au obligația de a motiva corespunzător hotărârea prin care prelungesc detenția, pornind de la circumstanțele concrete ale cauzei și să se asigure, în același timp, că deținerea unei persoane nu depășește o perioadă rezonabilă.
Raportându-ne la cauza de față, Curtea constată că există suficiente elemente ce permit în continuare privarea de libertate a recurenților inculpați și invocă în concret: gravitatea particulară a faptelor, reacția publicului la săvârșirea unor asemenea infracțiuni, tulburarea socială de natură a justifica o detenție provizorie, pericolul efectiv ca odată puși în libertate, acuzații să comită activități nelegale similare celor pentru care sunt cercetați, pericolul concret de sustragere de la urmărirea penală, dar mai ales de influențare în mod negativ a derulării viitoare a procedurilor judiciare, și nu în ultimul rând, existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activităților infracționale a inculpaților.
Așadar, în opinia Curții - într-o asemenea cauză complexă, cu numeroși acuzați și cu o pretinsă activitate infracțională amplă, riscul ca recurenții inculpați - odată puși în libertate, să încerce să obstrucționeze desfășurarea anchetei este foarte
În acest sens, a acceptat că nevoia de a obține numeroase dovezi din mai multe surse, complexitatea anchetei, constituie motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția pe timpul anchetei (a se vedea Kumkowski Poloniei, 10268/03, 4 octombrie 2005).
Acestea sunt considerentele care - în opinia Curții - nu mai obligă la efectuarea unui examen cu privire la posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative, iar Tribunalul București prin respingerea cererilor formulate, în subsidiar de către recurenții inculpați în vederea luării unor măsuri restrictive de drepturi, a procedat la o corectă evaluare.
În virtutea argumentelor înfățișate, Curtea va respinge recursurile promovate, concluzionăm în sensul legalități și temeiniciei încheierii atacate.
Sub incidența art. 192 alin. 2, 4 Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). pr.penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, și împotriva încheierii de ședință din data de 6.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 și 4.pr.penală obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de cate 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
ta
Red. - / 24.11.2009
Dact./ 27.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Magdalena Iordache, Cristina Carmen
