Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 408/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 43993/3/2009
2605/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.408
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de inculpații (fostă ), și împotriva Încheierii de ședință din data de 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați (fostă ) și, personal, în stare de arest preventiv, ambii asistați juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.13/12.11.2009 (fila 9 dosar) și, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.15238/12.11.2009 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că a fost atașată la dosar Încheierea de ședință nr. 350/13.10.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventiv, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați și solicită a se observa că nu au fost respectate dispozițiile Deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că termenul în care se putea judeca acest recurs a fost cu mult depășit, având în vedere că primul mandat de executare al pedepsei expira la data de 14.11.2009, iar astăzi este data de 26.11.2009, termenul fiind depășit cu 12 zile.
Pentru acest motiv, solicită Curții să constate că măsura arestării preventive a încetat de drept față de inculpații și.
În altă ordine de idei, un al doilea motiv de nelegalitate constă în faptul că, așa cum a arătat și instanței de fond, la momentul în care s-a pus în discuție prelungirea duratei arestării preventive, lipsea de la dosar hotărârea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, condiții în care au fost încălcate dispozițiile art.197 al.1 Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a analiza care au fost temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru a aprecia dacă subzistă sau nu, iar, pe de altă parte, inculpații nu și-au putut exercita dreptul la apărare, neavând posibilitatea de a aprecia dacă s-au schimbat sau nu temeiurile luării măsurii arestării preventive. Consideră că acest motiv este întemeiat și prin faptul că instanța de recurs a amânat judecarea cauzei de două ori pentru atașarea la dosar a hotărârii în baza căreia au fost emise mandatele de arestare preventivă.
Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, subliniind că Tribunalul București nu a soluționat fondul cauzei dat fiind faptul că nu a avut la dispoziție hotărârea prin care au fost emise mandatele de arestare preventivă pentru a aprecia dacă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă sau nu.
Mai critică încheierea atacată pentru netemeinicie, susținând că lăsarea inculpaților în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică atâta vreme cât faptele au fost săvârșite în septembrie 2001- ianuarie 2002, iar de la acel moment și până în prezent nu mai există date din care să rezulte că cei doi inculpați au mai săvârșit alte infracțiuni. Totodată, mai învederează că inculpații nu s-au sustras de la urmărirea penală, predându-se de bunăvoie organelor de poliție.
Dacă se va trece peste primele două motive de nelegalitate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive ca neîntemeiată.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a urmăririi penale, mai ales că părțile vătămate și inculpatul au dat declarații în cauză, în prezent, așteptând-se doar anumite relații de la Ambasada. Mai arată că inculpatul nu a desfășurat activitate infracțională din septembrie 2001 până în 2002, ci, așa cum s-a și reținut, acesta este acuzat doar de faptul că a luat părțile vătămate în ianuarie 2002 și le-a pus în legătură cu inculpata.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, dacă se va aprecia necesar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la motivul de nelegalitate invocat în apărare, în sensul că măsura arestării preventive a încetat de drept raportat la Decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicită a se avea în vedere că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.140 Cod procedură penală în care se prevăd, în mod expres, cazurile de încetare a unei măsuri. Orice măsură încetează la data stabilită de organele judiciare, legiuitorul având în vedere doar termenele pe care organele judiciare le fixează la luarea unei măsuri preventive. Având în vedere că în recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când s-a menționat sintagma "se soluționează înainte de expirarea duratei arestării anterioare" nu s-a prevăzut, în mod expres, și sancțiunea aplicabilă, așa cum de regulă Curtea Supremă procedează, sunt aplicabile dispozițiile art.140 Cod procedură penală. Mai mult de atât, solicită a se observa evoluția acestui dosar, în sensul că prelungirea duratei arestării preventive a fost dispusă de către instanța fondului la 06.11.2009, iar apărarea, urmărind să ajungă în această situație, a solicitat amânarea cauzei, astfel, la primul termen, care a fost pe data de 12.11.2009 (înainte expirării duratei arestării anterioare), cauza a fost amânată la 19.11.2009 și, ulterior, la 26.11.2009.
Referitor la cel de-al doilea motiv al recursului, potrivit căruia Tribunalul București nu a soluționat fondul cauzei, neavând încheierea prin care Curtea de APEL BUCUREȘTIa luat măsura arestării preventive față de cei trei inculpați, precizează că orice cauză se judecă în limitele învestirii, iar instanța de fond a fost învestită cu propunerea Parchetului de prelungire a arestării preventive, aceasta având în vedere mandatele de arestare preventivă, percepția că inculpații sunt arestați, precum și dacă o propunere de prelungire a arestării preventive se încadrează în dispozițiile art.155 raportat la art.1491Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă, în raport cu fapta săvârșită, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră că instanța fondului, în mod corect, a apreciat că se impune prelungirea arestării preventive atât față de natura și gravitatea faptei, cât și pentru buna desfășurarea a urmăririi penale, în vederea efectuării comisiilor rogatorii pe care le consideră deosebit de utile cauzei, având în vedere că activitatea infracțională a inculpaților a constat în racolarea, cazarea, transportarea unor tinere minore și majore în Serbia, pe care le-au predat unor cetățeni albanezi, organizați într-o grupare care avea ca scop obținerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceste femei. Ori, fără concursul inculpaților din această cauză, trimiterea părților vătămate de pe teritoriul României nu ar fi avut loc.
Cu privire la susținerea apărării că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăriri penale, arată că scopul măsurilor preventive constă în aceea de a răspunde penal față de fapte grave săvârșite. Prin urmare, în raport cu fapta săvârșită și cu persoana inculpaților, solicită să se constate că arestarea preventivă a fost prelungită în condițiile legii.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați și, în replică, subliniază că scopul măsurilor preventive nu este de a îi trage la răspundere pe inculpați pentru faptele comise, ci trebuie asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Mai precizează că art.140 al.1 lit.a) Cod procedură penală este pe deplin aplicabil în cauză, întrucât de pe data de 14.11.2009 până azi, 26.11.2009, inculpații stau în arest preventiv pe o hotărâre care nu este definitivă, ori Curtea Europeană a stabilit că, în materie penală, trebuie respectat dublu grad de jurisdicție.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, se raliază susținerilor apărătorului. Precizează că are 63 de ani.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că atunci când a fost emis mandatul de arestare pe 29 de zile, s-a predat de bunăvoie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 6 noiembrie 2009 (dosar nr-), Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților (fostă ), și pe o perioadă de 30 zile de la 12.11.2009 la 11.12.2009, inclusiv.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații (FOSTĂ ), și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat - în principal - că: 1. măsura arestării preventive a încetat de drept, față de dispozițiile Deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că termenul în care se putea judeca acest recurs a fost cu mult depășit; că în cauză lipsea de la dosar hotărârea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, situație în care au fost încălcate dispozițiile art.197 al.1 Cod procedură penală, iar - în subsidiar - s-a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, având în vedere că nu există date că de la data comiterii și până în prezent au mai comis alte infracțiuni, învederând că aceștia nu s-au sustras urmăririi penale, ci s-au predat de bună voie.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În referatul Parchetului s-a arătat că, prin rezoluțiile din data de 10.03.2009, ora 1500, din data de 11.03.2009, ora 1200, precum și din data 12.05.2009, ora 1100emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-a început urmărirea penală față de inculpații (FOSTĂ ) - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp, art. 13 alin. 1 și alin. 2 lit. a și alin. 3 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 Cp și art. 42 Cp cu aplic. art. 13 Cp, art. 329 alin. 2 și 3 art. Cp cu aplic. art. 13 Cp, art. 71 alin. 1 teza II din nr.OUG105/2001 cu aplic. art. 41 Cp și art. 13 Cp, art. 323 alin. 1 și alin. 2 Cp, toate cu aplic art. 33 lit. a Cod penal; - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp, art. 13 alin. 1 și 2 lit. a și alin. 3 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp, art. 323 alin. 1 și alin. 2 Cp, toate cu aplic art. 33 lit. a Cp și - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp, art. 13 alin. 1 și alin. 2 lit. a și alin. 3 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cp, art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001 cu aplic art. 13 Cp, art. 323 alin. 1 și alin. 2 Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
Prin ordonanța nr. 117/D/P/2007 din data 06.10.2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiții (fostă ), și.
În fapt, s-a reținut că, inculpații (fostă ), și învinuitul, în perioada septembrie 2001 - ianuarie 2002, au recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părțile vătămate minore -, în vârstă de 16 ani, (fostă, în vârstă de 14 ani, în vârstă de 17 ani, precum și pe partea vătămată majoră, acestea fiind cazate, respectiv găzduite de inculpata (fostă ) în apartamentul său din B, iar ulterior, o parte dintre acestea au fost transportate în T de către inculpată împreună cu fiul său, inculpatul și transferate în scopul exploatării sexuale unor cetățeni români, neidentificați, din acest oraș, care, la rândul lor, le-au trecut pe părțile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia și le-au transferat în același scop unor cetățeni și macedoneni.
Astfel, în luna septembrie 2001, recrutat-o prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră -, în vârstă de 16 ani, pe care a dus-o la locuința inculpatei (fostă ), care i-a întărit convingerea părții vătămate că o va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia.
După ce a fost convinsă că va fi găsit un loc de muncă în străinătate, partea vătămată a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Mun. T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "", de către patronul, de etnie albaneză, ulterior fiind vândută în unui alt patron de club, unde a fost obligată să practice prostituția până în luna aprilie 2004, când a reușit să fugă din clubul respectiv.
În acest interval de timp, în luna decembrie 2001, a reușit să o convingă pe mama părții vătămate -, martora, să o lase și pe cealaltă fiică, partea vătămată (fostă ), să plece în Italia, unde să lucreze împreună sora ei, motivându-i că aceasta își găsise un loc de muncă și este bine.
Astfel, Constantun le-a dus pe partea vătămată (fostă ), în vârstă de 14 ani, și pe mama acesteia, martora, la inculpata (fostă ), aceasta întărindu-le convingerea că ceea ce învinuitul le-a spus este adevărat, reușind astfel să o determine pe mama părții vătămate să o lase să plece la muncă în Italia, unde va lucra împreună cu sora sa la un supermarket.
După ce a fost convinsă că i se va găsi un loc de muncă în străinătate, partea vătămată (fostă ) a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Mun. T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut- fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "", de către patronul, de etnie albaneză, până la data de 24.01.2002, data la care în urma unor verificări efectuate de autoritățile macedonene a fost identificată în clubul respectiv și eliberată.
Totodată, inculpatul, în luna ianuarie 2002, recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră pe care le-a dus la locuința inculpatei (fostă ), care le- întărit convingerea parților vătămate că le va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia, găzduindu-le în apartamentul său din
Ulterior, inculpații (fostă ) și le-au transportat pe părțile vătămate în T, unde le-au transferat unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia unde, la rândul lor, le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar partea vătămată au exploatat- într-un club din Serbia.
Partea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii și, de etnie albaneză, până în luna ianuarie 2003, când a fost eliberată de autoritățile macedonene din clubul de noapte "69", urmare a demersurilor făcute anterior de către concubinul ei, martorul, care aflase că aceasta este sechestrată și obligată să se prostitueze într-un club din.
Inculpatul, în luna ianuarie 2002, împreună cu mama sa, inculpata (fostă ), le-a transportat în T și le-a transferat pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră, unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar pe partea vătămată într-un club din Serbia.
Părtea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii Și, de etnie albaneză, iar partea vătămată într-un club din Serbia.
Împotriva inculpaților fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr.350 din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală și emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.13/UP/13.10.2009 - pentru; nr.14/UP/13.10.2009 - pentru și nr.15/UP/13.10.2009 - pentru.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de (FOSTĂ ), și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală; relevante în acest sens fiind probele administrate până la acest moment procesual, având în vedere și faptul că urmărirea penală nu a putut fi definitivată, din cauza sesizării autorităților judiciare române în cursul acestui an de către autoritățile judiciare străine.
Referitor la motivul invocat în apărare, în sensul că măsura arestării preventive a încetat de drept raportat la Decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.140 Cod procedură penală în care se prevăd, în mod expres, cazurile de încetare a unei măsuri. Orice măsură încetează la data stabilită de organele judiciare, legiuitorul având în vedere doar termenele pe care organele judiciare le fixează la luarea unei măsuri preventive.
Astfel, Curtea arată că în recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când s-a menționat sintagma "se soluționează înainte de expirarea duratei arestării anterioare" nu s-a prevăzut, în mod expres, și sancțiunea aplicabilă, așa cum de regulă Curtea Supremă procedează, sunt aplicabile dispozițiile art.140 Cod procedură penală. În plus, este de observat evoluția acestui dosar, în sensul că prelungirea duratei arestării preventive a fost dispusă de către instanța fondului la data 06.11.2009, iar apărarea, urmărind să ajungă în această situație, a solicitat amânarea cauzei, astfel, la primul termen, care a fost pe data de 12.11.2009 (înainte expirării duratei arestării anterioare), cauza a fost amânată la 19.11.2009 și, ulterior, la 26.11.2009.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia Tribunalul București nu a soluționat fondul cauzei, neavând încheierea prin care Curtea de APEL BUCUREȘTIa luat măsura arestării preventive față de cei trei inculpați, Curtea constată că orice cauză se judecă în limitele învestirii, iar instanța de fond a fost învestită cu propunerea Parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, aceasta având în vedere mandatele de arestare preventivă, percepția că inculpații sunt arestați, precum și dacă o propunere de prelungire a arestării preventive se încadrează în dispozițiile art.155 raportat la art.1491Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă, în raport cu fapta săvârșită, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, Curtea apreciază că instanța fondului, în mod corect, a apreciat că se impune prelungirea arestării preventive atât față de natura și gravitatea faptei, cât și pentru buna desfășurarea a urmăririi penale, în vederea efectuării comisiilor rogatorii pe care le consideră deosebit de utile cauzei, având în vedere că activitatea infracțională a inculpaților a constat în racolarea, cazarea, transportarea unor tinere minore și majore în Serbia, pe care le-au predat unor cetățeni albanezi, organizați într-o grupare care avea ca scop obținerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceste femei. Ori, fără concursul inculpaților din această cauză, trimiterea părților vătămate de pe teritoriul României nu ar fi avut loc.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptelor, precum și de modalitatea de săvârșire a acestora; în acest context, se remarcă abilitatea de care au dat dovadă inculpații în a determina părțile vătămate la practicarea prostituției, producându-se urmarea gravă - respectiv folosirea acestora (unele fiind minore la acea dată) în practicarea proxenetismului de către inculpații din speță, în vederea obținerii de venituri ilicite, în cuantum substanțial și într-un timp scurt, părțile vătămate fiind identificate și eliberate în urma unor verificări efectuate de autoritățile străine.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsați în libertate, inculpații s-ar putea manifesta în același mod, ceea ce determină, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În plus, Curtea apreciază că susținerile invocate de inculpați, în apărare, referitoare la datele personale, reprezintă mai mult circumstanțe agravante, dacă avem în vedere circumstanțele personale ale inculpaților - vârsta, studii, toți trei fără antecedente penale - se impunea ca aceștia să conștientizeze urmările faptelor lor.
Oricum, faptul că s-ar fi predat de bună voie excede cauzei deduse judecății în acest moment procesual, această împrejurare urmând a fi valorificată în cadrul unui eventual proces de individualizare a pedepsei, dacă se va stabili vinovăția.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați (FOSTĂ ), și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
