Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2722/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.409
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/26.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de președintele completului de judecată dacă consimte să dea declarație în fața instanței de recurs, acesta arată că se prevalează de dispozițiile art.70 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat precizează că acesta se află în stare de sevraj și de aceea nu dorește să dea declarație în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat critică încheierea atacată, considerând că nu este motivată. De asemenea, consideră că nu este motivată nici propunerea de prelungire a duratei arestării. Astfel, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, subliniind că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta neavând antecedente penale și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale, actele de urmărire penală putând fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate. Consideră că efectuarea actelor de urmărire penală nu poate justifica pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului așa cum s-a reținut.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului așa cum corect a hotărât instanța de fond când a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive raportat la infracțiunile pentru care este cercetat - trafic de droguri (cannabis și heroină), deținere de armament și conducere fără permis - și la împrejurarea că nu are loc de muncă.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt,se raliază susținerilor apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr-), a fost admisă cererea Parchetului - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.11. 2009 până la data de 22.12.2009, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținutcă inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000,art 279 Cpp, art 86 alin 1 din OUG 195/2002, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală că, inculpatul a comis faptele penale pentru care sunt cercetat, fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora.
Prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
Prin cererea nr.2424D/P/2009 din 18.11.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 18.11.2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor art.2 al.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art.279 Cod penal, art.86 aliun.1 din nr.OUG195/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În motivarea propunerii, s-a susținut că este necesară prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea sa de libertate.
Analizând cererea Ministerului Public în raport de actele și lucrările dosarului, dar și de dispozițiile legale în materie, instanța fondului a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 25.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, fiind emis nr. 250/UP/25.10.2009.
În fapt, s-a reținut că, la data de 24.10.2009, a fost surprins de către organele de poliție în timp ce conducea un autoturism fără a poseda permis de conducere, iar cu ocazia efectuării controlului autoturismului, au fost găsite un de calibru 9 mm prevăzut cu încărcător cu 10 cartușe și un marca prevăzut cu două încărcătoare, fără cartușe. De asemenea, în autoturism au mai fost găsite 2 (două) pungi cu fragmente vegetale (295 grame canabis) și 4 (patru) punguțe cu pulbere de culoare albă (2,67 grame cocaină), pe care le deținea în vederea vânzării.
Potrivit art. 155 alin. 1.C.P.P. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a apreciat că propunerea Ministerului Public este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acel moment procesual, ci și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, analizând materialul probator administrat până la momentul procesual respectiv, Tribunalul a constatat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în sensul art. 143 rap. la art. 681.C.P.P. relevante sub acest aspect fiind următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico- științifică
Totodată, tribunalul a apreciat că subzistă și condițiile prev. de art. 148 al.1 lit.f C.P.P. întrucât pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în actele și lucrările dosarului ca fiind comise de inculpat, modalitatea concretă în care se reține că acesta a acționat și urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor, de natură să amenințe sănătatea publică. Toate aceste aspecte - arată instanța - îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală a declarat recurs inculpatul.
În motivele de recurs se solicită punerea în libertate a inculpatului având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru prelungirea măsurii preventive.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legalitatea deținerii, Curtea subliniază faptul că, cerința existenței unui fundament continuu al fiecărei privări de libertate se întinde pe toată durata detenției. O privare de libertate în afara reținerii, arestării preventive, executării unei pedepse se situează în afara cadrului legal.
Inviolabilitatea libertății individuale fiind consacrată în art.23 din Constituție, o măsură de restrângere sau de privare de libertate reprezintă o excepție reglementată de lege, astfel încât să se evite abuzurile și erorile și să fie garantate drepturile celui împotriva căruia este dispusă măsura, de a se apăra împotriva învinuirii ce i se aduce.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În recursul declarat de inculpat, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
Se impun a fi verificate, față inculpatul pentru care s-a solicitat dispunerea măsurii preventive, existența probelor conform cărora lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și verificarea aspectelor privind pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite(dacă este îndeplinită cerința art.148 lit.f p Cod Penal ca pedeapsa să fie închisoarea mai mare de 4 ani).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin mandatul nr 250.10.2009, fiind verificată periodic de instanța de fond. Încheierile anterioare au fost cenzurate de Curtea de Apel, iar recursurile au fost respinse.
Existența probelor sau indiciilor temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În analiza primei condiții, în mod corect instanța de fond a examinat elementele de fapt care provin din mijloacele de probă prevăzute de lege cât și din elemente de fapt.
Probele administrate până în prezent conduc la concluzia că există indicii privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, conducere fără permis.
La data de 24.10.2009, a fost surprins de către organele de poliție timp ce conducea un autoturism fără a poseda permis de conducere, iar cu ocazia efectuării controlului autoturismului, au fost găsite un de calibru 9 mm prevăzut cu încărcător cu 10 cartușe și un marca prevăzut cu două încărcătoare, fără cartușe.
De asemenea, în autoturism au mai fost găsite două pungi cu fragmente vegetale (295 grame canabis) și patru punguțe cu pulbere de culoare albă (2,67 grame cocaină), pe care le deținea în vederea vânzării.
Infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt infracțiuni grave pentru care legea prevede închisoarea mai mare de patru ani, astfel încât și această condiție este îndeplinită.
Necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale sau judecății determinată de scopul măsurilor preventive (asigurarea unei desfășurări a procesului penal).
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertatea inculpatului, Curtea constată că acesta decurge din natura faptelor descrise mai sus, din cantitatea de droguri și modul în care inculpatul a acționat.
La luarea măsurilor preventive instanța de fond a motivat în mod corect existența scopului măsurii preventive.
Tribunalul a reținut în cauză, în mod corect, existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.
Analizând condiția negativă, tribunalul a constatat că există la acest moment procesual date care justifică temerea că este necesară starea de arest pentru a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni (natura faptelor comise, prejudiciul creat).
În aceste condiții, împrejurarea că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Reținând că infracțiunile pentru care este cercetat sunt infracțiuni grave și că există indicii privind săvârșirea acestora de către inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2009 Tribunalului București Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./3.12.2009
Dact./8.12.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
