Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2767/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.414/
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu nr.60/C din data de 26 noiembrie 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.036.872/27.XI.2009, depusă la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu învederează faptul că recurentul-inculpat solicită un termen pentru a fi asistat juridic de apărătorul ales.
Recurentul-inculpat, personal, arată că faptul că apărătorul său ales nu poate veni la acest termen.
Curtea, având în vedere dispozițiile art.159 alin.8 Cod procedură penală, potrivit cărora recursul se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară, precum și faptul că la dosar nu se află depusă delegația unui apărător ales, iar, în fața instanței de fond, inculpatul a fost asistat juridic de un apărător desemnat din oficiu, respinge cererea recurentului-inculpat de amânare a judecății cauzei și, nemaifiind cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că, în libertate, ar zădărnici buna desfășurare a procesului penal și, având în vedere faptul că starea de arest este una excepțională, consideră că nu se mai justifică privarea, în continuare, de libertate a inculpatului, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare și finalizare a urmăririi penale, în cauză mai fiind de efectuat actele de urmărire penală redate în referatul procurorului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Prin încheierea nr.60/C din data de 26.11.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Teleorman - Secția Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și în conformitate cu disp. art. 155 Cod procedură penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 29.11.2009 la 28.12.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că temeiul care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate, măsură considerată necesară pentru finalizarea cercetării penale.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, arătând că privarea de libertate nu se mai justifică întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că, lăsat în libertate, ar zădărnici buna desfășurare a procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia încheieri de ședință prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul este cercetat sub acuzația de comitere a infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) Cod penal existând probe, în sensul art. 143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că, la data de 26.10.2009, în jurul orelor 14, în spațiul comun al locuinței conjugale, a incendiat-o pe soția sa, în vârstă de 46 de ani, cauzându-i leziuni grave în urma cărora aceasta a decedat.
În considerarea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143 Cod penal s-au avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente, declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetărilor și concluziile provizorii ale raportului de necropsie.
Curtea constată îndeplinite și exigențele impuse de art. 148 lit. f) Cod procedură penală apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat și care aduce atingere uneia din cele mai importante valori proteguite judiciar (viața omului), circumstanțele reale ale comiterii faptei (incendierea unei glugi de coceni, așezată pe un cadru metalic sub care se adăpostise soția sa în urma violențelor exercitate de inculpat) și urmarea produsă (moartea victimei).
În acest context, Curtea constată că măsura privării de libertate a inculpatului este adecvată și proporțională cu scopul urmărit,al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, în acord cu exigențele impuse de art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind corect aplicate dispozițiile art. 155 Cod procedură penală
Se mai constată că este prima prelungire a măsurii privative de libertate a inculpatului, iar la acest moment procesual, menținerea motivelor plauzibile că inculpatul a comis infracțiunea gravă de care este acuzat este suficientă și relevantă pentru validitatea continuării privării de libertate.
Totodată, în acord cu exigențele art. 136 Cod procedură penală măsura privativă de libertate a inculpatului este în continuare necesară în vederea bunei desfășurări a fazei de urmărire penală și îndeplinirii scopului urmărit de acesta, al strângerii tuturor probelor pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Drept pentru care, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul și în conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care se cuprinde și costul asistenței juridice de care a beneficiat recurentul inculpat prin desemnarea din oficiu a unui apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, în Dosarul nr-.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - /07.12.2009
Dact./ 16.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Damian
