Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 417/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE DE ȘEDINȚĂ NR. 417/
Ședința publică de la 12 iulie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 26.10.1982, deținut în Arestul C - împotriva încheierii de ședință nr.89 din 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiectprelungirea duratei arestării preventive (art. 155 cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă recurentul-inculpat, personal, asistat de apărător ales -avocat.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea constată că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a sesizat Tribunalul Constanța pe data de 10.07.2009, ora 13:15 cauza fiind soluționată în aceeași zi, respectiv 10.07.2009 a fost înaintat în recurs în termen de 24 de ore, la data de 11.07.2009, ora 15:00; constată că cerințele prev. de disp. art. 159 alin. 1-3 cod procedură penală, nu au fost respectate de reprezentantul Parchetului Tribunalului Constanța de a aduce dosarul cu cel puțin 5 zile înainte de expirare, ceea ce presupunea că dosarul să fi sosit la Tribunalul Constanța pe 08.07.2009. Această situație necesitând cheltuieli suplimentare pentru personalul auxiliar, avocați, cauza nefiind soluționată în termenul prevăzut de lege, cu cheltuieli inutile. Ia act că părțile nu au alte cererii și excepții de ridicat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul, solicită " admiterea recursului așa cum a fost formulat, întrucât apreciază că temeiurile care au stat la baza propunerii arestării inculpatului nu mai subzistă. A observat și instanță că este oat reia prelungire când Parchetul solicită instanțelor pentru a-l menține în arestare preventivă pe inculpatul. În opinia noastră nu este admisibil ca atâta timp cât noi, prin apărător, am solicitat proba cu martori pentru a demonstra și dovedi nevinovăția cel puțin la această fază, să nu ne fie admisă, deși au făcut patru drumuri, să nu ne fie admisă proba cu martori, care inițial acum 30 de zile, dl. procuror a fost de acord cu audierea martorilor propuși în apărare și cu suplimentul de declarație a inculpatului, lucru care nu s-a realizat în cea de- doua prelungire într-un termen de 30 de zile, solicitându-se astfel prelungirea arestării inculpatului.
Pe probe și pe temeiul juridic care a stat la luarea arestării inculpatului, urmează a se reține că temeiul juridic care a stat la baza arestării inculpatului a fost art. 148 lit. "e" cod procedură penală. Prima condiție a acestui art. este într-adevăr îndeplinită, în sensul că pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în propunere pedeapsa poate fi mai mare de 4 ani; dar nu este îndeplinită cumulativ cea de-a doua condiție și anume, nu sunt probe certe, corect dovedite că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică. Dacă ne gândim la probele care există pentru tentativă de omor, în afară de un certificat care este scos ulterior, alte probe nu avem; este cuvântul inculpatului contra cuvântului părții vătămate; în al doilea rând dacă ar fi fost un pericol social, infracțiunea de tentativă de omor este o infracțiune deosebit de gravă, am fi fost arestat atunci pe loc, ori Judecătoria Mangalia care a judecat la vremea respectivă propunerea de arestare l-a lăsat imediat în libertate pe inculpat din lipsă de probe. În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat au intrat deja în posesia actelor privind acea eternită, putem să dovedim pe fondul cauzei, pentru că se judecă doar propunerea de arestare. În ceea ce privește cealaltă infracțiune și anume, de scandalul pe care și de lovirea polițistului, exact atunci când dl. Procuror a adus, pur și simplu, o mașină cu martori de am avut impresia că suntem la defilarea din 1 și 2 Mai de pe vremea apusă; au fost martori care atunci au declarat mincinos și când li s-a adus la cunoștință de consecințele legale, că atunci când declari mincinos suporți consecințele legale, martorii au fost de acord să suporte aceste consecințe, să fie judecați în mărturie mincinoasă, dar să revină asupra declarațiilor și să spună că au fost nevoiți să spună că inculpatul l-a lovit pe polițist pentru că pur și simplu li s-a dictat și traseul și li s-a spus ca să spună acest lucru; deci în ceea ce privește probele urmează să constatați că acestea deocamdată lipsesc; desigur că judecătorul care va instrumentat acest dosar și va avea pe baza probelor convingerea proprie că se face vinovat de toate aceste infracțiuni, și, vedeți și dvs. că a fost un exces din partea Poliției de-a acumula toate aceste dosare împreună și de a avea impresia că într-adevăr este cel mai mare pericol social este prezumat a fi nevinovat și beneficiază de textele de lege înserate în Constituția României art. 28 alin. 8 coroborate cu art. 66 Cod procedură penală. Chiar dacă în acest moment există probe care atestă vinovăția inculpatului în orice fază a procesului penal poate contesta aceste probe. Urmează a se reține că inculpatul are acasă o mamă bolnavă de glaucom, el reprezintă singurul susținător al familiei, are 80 de capre, animale care au început să moară pur și simplu, nu mai are cine să aibă grijă de ele și ce pericol social poate fi un biet cioban. Este prezumat a fi nevinovat și respectuos solicită a se dispune lăsarea în stare de libertate; procurorul având destul timp, suficient ca să primească și probele în apărare și să fie echitabil cu administrarea probelor, respectiv probele acuzării și probele apărării, lucru de care orice cetățean al României beneficiază și de faptul că putea la această fază a-și formula apărările."
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, în primul rând cu problema sesizării instanței având în vedere că a mai avut un dosar și în data de 11.07.2009, și-a permis și l-a sunat pe procuror, astăzi, 12.07.2009, în condițiile în care a avut în vedere art.159 alin.1 cod procedură penală; a luat legătura telefonic cu acesta și i s-a comunicat că dosarul l-a primit cu trei zile înainte de a sesiza Tribunalul Constanța și că acesta este motivul pentru care nu a putut să sesizeze instanța în termenul prevăzut de lege și zis că dacă este necesar va dovedi acest lucru respectiv, că la primit cu trei zile, putând dovedi aceasta.
Pe fondul cauzei, concluziile sunt de respingere a recursului declarat de către recurentul-inculpat ca nefondat să mențineți hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a solicitat 20 de zile prelungire; în mod corect a apreciat instanța, respectiv Tribunalul Constanța că pentru administrarea probelor îi sunt suficiente 15 zile. Apreciază că această hotărâre este legală și temeinică, că urmărirea penală nu a fost finalizată inclusiv probele pe care le-a solicitat în apărare deci urmează să fie administrate, așa se reține chiar și în propunerea de prelungire plus probele care sunt de reaudiere a inculpatului pentru a face confruntări între inculpat și părți și martori; de asemenea de a fi identificate bunurile ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunii precum și cele ce au rezultat din comiterea infracțiunilor și totodată, deci, așa cum am precizat să fie administrate și probele solicitate în apărare iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare ele nici nu s-au modificat și nu au apărut până la acest moment elemente noi în favoarea inculpatului. Față de aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea încheierii nr.89/P/10.07.2009 a Tribunalului Constanța ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită "lăsarea în stare de libertate pentru a-și aduce și el martorii pentru audiere pe care i-a propus de mult dar dl. procuror nu-i audiază și arată că patronul G fabricat dovezile".
Instanța rămâne în pronunțare.
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 88 din 10.07.2009, Tribunalul Constanța, în baza art.155 și urm. din Codul d e procedură penală a admis, în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la data 26.10.1982 în M, județul C, deținut în Arestul C pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 13.07.2009 și până la data de 27.07.2009 inclusiv.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Constanța reține împrejurarea că se impune menținerea stării de arest pentru buna desfășurare a urmării penale în sensul de aflarea adevărului prin reaudierea inculpatului, efectuarea de confruntări între inculpat și părțile vătămate pe de o parte și între inculpat și martor pe de altă parte.
De altfel instanța de fond motivează caracterul excepțional al măsurii arestării preventive și în raport de faptul că Procurorul de caz prin cererea de prelungire a arestării preventiva a vizat aceleași motive de prelungire examinate la data de 10.06.2009, dată de la care nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală, nedepunându-se eforturi pentru valorificarea prelungirii anterioare de 30 de zile.
În aceste condiții s-a dispus prelungirea cu 15 zile a măsurii arestării preventive, pentru administrarea probelor indicate de procuror în cele două cereri de prelungire cea din 10.06.2009 și cea din 10.07.2009, cele două cererii de prelungire fiind identice.
În termen legal, inculpatul prin apărător angajat aad eclarat recurs prin care solicită casarea încheierii de ședință și pe fond respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a susținut că probele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai regăsesc în celelalte probe administrate până în prezent iar lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefundat:
La data de 15.04.2009 s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile până în prezent dispunându-se trei prelungiri. Este adevărat că ultima prelungire este pe o durată de 15 zile întrucât cauza a rămas în nelucru de către procurorul de caz, neadministrându-se nici o probă din cele solicitate prin cererea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Este adevărat că apărările inculpatului nu sunt confirmate în totalitate și în cauză sunt necesare și utile reaudierea acestuia, confruntarea între inculpați și părțile vătămate, cât și administrarea probatoriului în apărare propus de inculpat.
Este adevărat că în prezent subzistă temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. "f" Cod pr. penală în sensul că pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat când închisoarea este mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică determinat de modul și împrejurării comiterii faptelor, de urmările produse, de valorile sociale cărora li s-a adus atingere, de rezonanța socială a acestui gen de fapte.
Pe cale de consecință pentru finalizarea urmării penale și administrarea probelor invocate de procuror fiind utile cauzei pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului -recurent.
Pe cale de consecință cum nu s-a constatat vreun caz de nulitate absolută a hotărârii recursul este nefundat și urmează a fi respins în temeiului art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală va fi obligat recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul inculpatul - fiul lui și, născut la data de 26.10.1982, deținut în Arestul C - împotriva încheierii de ședință nr.89 din 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul prev. art. 192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă pe recurent să plătească statului 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
12 iulie 2009
jud. fond.
red. dec. jud.:
tehnored. gref.
ex. 2/13.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Jelena Zalman
