Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 419/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(3051/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 419/
Ședința publică de la data de 30 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/30.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual și recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 223/30.12.2009 emisă de Baroul Prahova - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebați fiind referitor la fapta pentru care sunt cercetați arată că nu mai au nimic de adăugat față de declarațiile date anterior.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate.
Astfel, arată că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, în prezent s-au modificat, iar scopul măsurii preventive poate fi realizat și cu acesta în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Depune concluzii scrise la dosar și solicită a se avea în vedere, că infracțiunea de tăinuire nu există întrucât lipsește elementul material al infracțiunii, de asemenea, nu a fost recunoscut de nicio parte vătămată, că prejudiciul nu a fost stabilit,nu există probe că inculpatul se va sustrage cercetării și că va influența aflarea adevărului. Totodată, apreciază că este necesară egalitatea de tratament judiciar față de coinculpatul care este cercetat în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită de asemenea, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, iar liber fiind inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe că inculpatul se va sustrage cercetării și că va influența aflarea adevărului. De asemenea, apreciază că este necesară egalitatea de tratament judiciar față de coinculpatul care este cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, încheiere prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că cercetările în cauză nu sunt finalizate, probatoriul nu este administrat în totalitate, nefiind definitivat cadrul procesual. Totodată, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, iar lăsarea în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Așa fiind, consideră că sunt realizate cerințele art. 143 rap. la art. 68/1 Cod procedură penală, precum și condițiile prev. art. 148 lit. b, f Cod procedură penală.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ca fiind nefondate.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați, solicită cercetarea lor în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 23 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 10 de zile, începând cu data de 1 ianuarie 2010 până la data de 10 ianuarie 2010 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce-i privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, că măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în vederea finalizării actelor de urmărire penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de prelungire măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.155 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Față de aceste exigențe legale, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, nu este necesară a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăția inculpatului, știut fiind că până la judecarea cauzei operează prezumția de nevinovăție; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii preventive, ceea ce se constată pe deplin în speță.
Astfel există indicii temeinice, respectiv probe din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Relevante în acest sens sunt procese-verbale de identificare a învinuiților și inculpaților și de percheziție, declarații martori, înregistrări video, planșe foto și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în mod legal.
Curtea constată că în cauză sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea inculpaților în libertate, concretizat în specificul infracțiunilor, în caracterul organizat al ilicitului penal, în modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura preventivă a arestării se impune a fi prelungită și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 23 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.01.2010
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Iuliana Ciolcă, Elena Ursulescu
