Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 419/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2746/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
INCHEIERE NR. 419
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la. I, asistat de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, prin recursul declarat, critică încheierea din data de 24.11.2009 a instanței de fond, pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive, și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită instanței să aibă în vedere perioadă mare de timp scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive, precum și faptul că, lăsarea inculpatului în stare de libertate, nu periclitează, în nici un fel, buna desfășurare a cercetări penale, actele de urmărire ce urmează să fie efectuate în cauză, menționate de parchet în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, putând fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Deși măsura arestării preventive durează de aprox. 5 luni, dat fiind specificul și complexitatea cauzei, apreciază că aceasta este legală și temeinică și, în continuare, subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente,solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul, ca neîntemeiat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită instanței de recurs să constate că este arestat de aprox. 160 zile, timp în care parchetul nu a probat vinovăția sa.
Se susține de parchet că există probe și dovezi în sensul vinovăției sale însă, solicită să se aibă în vedere că, deși a cerut confruntări, aceasta probă nu i s-a admis. Așa cum se poate constata din actele și lucrările dosarului, au fost audiați patru martori, din declarațiile acestora nereieșind că el se face vinovat.
Este nevinovat și solicită admiterea recursului și continuarea cercetărilor în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.11.2009 a Tribunalului Ialomița, Secția Penală constată:
Prin încheierea de ședință din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Penală, în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT Parchetul Teritorial Ialomița. S-a admis prelungirea arestării preventive a inculpatului. Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului justiției și Libertăților
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, sub numărul -, Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT - Biroul Teritorial Ialomița, a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 24.10.1985, CNP- -, aflat în Arestul I, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27.11.2009.
În motivarea cererii s-a arătat că urmărirea penală nu a putut fi definitivată din cauza complexității acesteia, fiind necesară efectuarea următoarelor acte și măsuri: efectuarea de confruntări între partea vătămată și martorul zis ""; efectuarea de confruntări între partea vătămată și martorul zis " "; audierea în calitate de martor a numitului, și în funcție de poziția acestuia, în raport de faptele ce fac obiectul cauzei, eventuale confruntări cu părțile vătămate și; identificarea și audierea numitului "", văr cu învinuitul; prezentarea materialului de urmărire penală celor doi inculpați și învinuitului; întocmirea actului de sesizare a instanței.
A reținut Tribunalul că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 155-156 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Ialomițaa reținut următoarele;
Prin Ordonanța nr.43/D/P din data de 30.06.2009, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T- Biroul Teritorial Ialomița, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr.678/2001, raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, totul cu aplicarea art. 41 alin. 1 și 2 Cod penal.
Prin încheierea de ședință nr.15 din data de 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a luat față de inculpatul măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.06.2009, până la data de 29.07.2009, în temeiul art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 17/UP/30.06.2009.
S-a reținut, în fapt, că în cursul lunilor martie -mai 2009 prin violențe și amenințări, a recrutat-o pe minora, în vârstă de 14 ani, pe care împreună cu o altă persoană a exploatat-o sexual, faptă ce constituie o infracțiune de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din legea 678/2001, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea din data de 27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- (nr. format vechi 8/PL/2009), s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 28.08.2009.
Prin încheierea din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- (nr. format vechi 10/PL/2009), s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 29.08.2009 până la data de 27.09.2009.
Prin încheierea din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- (nr. format vechi 12/PL/2009), s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.09.2009 până la data de 27.10.2009.
Prin încheierea din data de 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- (nr. format vechi 19/PL/2009), s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009.
În conformitate cu prevederile art.155 alin.1 Cod procedură penala, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate.
A reținut Tribunalul că, din actele dosarului, reiese că urmărirea penală nu este definitivată, din cauaz complexității acesteia, fiind necesară efectuarea următoarelor acte și măsuri:
-confruntări între partea vătămată și martorul zis "";
-confruntări între partea vătămată și martorul zis "";
-audierea în calitate de martor a numitului, și în funcție de poziția acestuia, în raport de faptele ce fac obiectul cauzei, eventuale confruntări cu părțile vătămate și;
-identificarea și audierea numitului "", văr cu învinuitul;
-prezentarea materialului de urmărire penală celor doi inculpați și învinuitului;
-întocmirea actului de sesizare a instanței.
Totodată, se apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă atât sub aspectul pedepsei aplicabile cât și cu privire la cea de-a doua condiție, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică, existența pericolului public rezultând între altele, din modalitatea concretă a comiterii faptelor, (prin violențe și amenințări), din elementele ce caracterizează persoana inculpatului care, deși comiterea faptelor, la dosarul cauzei există probe și indicii certe care în indică ca autor, din elementele ce caracterizează persoana inculpatului cunoscut cu antecedente penale.
S-a avut în vedere rezonanța negativă a acestui gen de fapte în rândul comunității, sentimentul de insecuritate pe care îl insuflă în rândul semenilor, precum și săvârșirea repetată a unor fapte antisociale.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul, criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea sa în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de minori constând în aceea că în perioada martie - mai 2009, recrutat-o pe minora în vârstă de 14 ani, pe care împreună cu o altă persoană a exploatat-o sexual.
Conform art.156 Cod procedură penală, arestarea inculpaților poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.156 raporta la 148 litera f Cpp), rezultă că, la prelungirea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. a,e,f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Inculpatul s-a aflat în situația prev. de art.148 lit.a, b, e, f din Codul d e procedură penală, întrucât: deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la data, ora și locul indicat sustrăgându-se astfel urmăririi penale; au existat date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea unei părți și a unor martori; au existat date că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanei vătămate sau că a încercat o înțelegere frauduloasă cu aceasta; a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recrutarea unei persoane minore în scopul exploatării ei sexuale, prin determinarea la practicarea prostituției, determină aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - neîncrederea populației în sistemul legislativ, în capacitatea autorităților de a proteja persoanele, îndeosebi minorii, de abuzuri.
Inculpatul este recidivist, recidivă atrasă de săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Săvârșirea ulterioară a unei infracțiuni de trafic de minori, infracțiune considerată gravă, indică o periculozitate socială sporită a infractorului.
Temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, există temerea că lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor și părții vătămate, că va exercita presiuni asupra acestora sau va încerca o înțelegere frauduloasă cu victima.
Cu atât mai mult acum, inculpatul va încerca să se sustragă urmăririi penale, posibil chiar prin părăsirea teritoriului țării.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.a, b, e, f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de trafic de minori.
Totodată, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 30.06.2009 de către Tribunalul Ialomița, fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respins. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru trafic de minori - dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de minori.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.a, b, e, f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. a, b, e, f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura prelungirii arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.În analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 24.11.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția Penală, ca nefondat.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
