Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 420/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2740/2009)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
INCHEIERE NR. 420
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSURILOR declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, personal, aflat în stare de arest la Secția 15 Poliție, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar și, personal, aflat în stare de arest la Secția 15 Poliție, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, prin recursul declarat, critică încheierea din data de 24.11.2009 a instanței de fond, prin care s-a admis cererea parchetului, de prelungire a mandatului de arestare preventivă cu 10 zile, invocându-se, potrivit art. 155 Cod procedură penală, trei motive ce stau la baza acestei solicitări de prelungire, precum și faptul că, temeiurile avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă impun, în continuare, cercetarea în stare de arest a inculpatului; astfel, apreciază încheierea recurată ca fiind netemeinică, având în vedere următoarele considerente:
În considerentele încheierii se arată, ca răspuns a cererii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de prelungire a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, că temeiurile avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă și analizate din perspectiva prevederilor art. 143 Cod procedură penală, cu trimitere la art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, se mențin și, mai mult decât atât, există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de stupefiante de risc, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. de asemenea, se reține faptul că, din actele de urmărire penală rezultă că, în imobilul în care locuia inculpatul, s- găsit o cantitate de canabis cultivat de acesta împreună cu coinculpatul, in scopul de a le vinde.
Este adevărat faptul că la inculpat s-a găsit respectiva cantitate de droguri și, de asemenea, este adevărat că aceasta, împreună cu coinculpatul, cultiva acesta plante în garsoniera pe care o deținea, însă nu există nici o dovadă în sensul că scopul era acela de a comercializa aceste droguri. Apreciază că suntem în prezența unui indiciu, și raportat la acesta, organul de urmărire penală a încercat să creioneze săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Așa cum se poate constata din lecturarea actelor și lucrărilor dosarului, organul de urmărire penală a cerut și a obținut autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice,precum și autorizație de introducere în cauză a investigatorului și a colaboratorului sub acoperire.
Din modul în care au fost administrate aceste probe, respectiv înregistrarea convorbirilor telefonice, rezultă indicii că, într-adevăr, inculpatul dorea să vândă "ceva"; sunt însă de reținut și declarațiile inculpatului în care recunoaște că a deținut și cultivat canabis, dar în scopul consumului propriu, și nu al vânzării. Solicită instanței să constate că organele de urmărire penală nu au făcut dovada contrară declarației inculpatului, respectiv a traficului, în sensul vânzării acestor cantități de droguri.
și colaboratorul sub acoperire și-au desfășurat activitatea pe o perioadă de 60 de zile, cu toate acestea, din analiza dosarului de urmărire penală, nu a rezultat că inculpatul a desfășurat vreo activitate de natura traficului de droguri, activitate care însă se presupune că s-a desfășurat în respectivul interval de timp.
Așa cum rezultă din depoziția inculpatului, acesta a fost contactat de numitul "", care se presupune că ar fi colaboratul sub acoperire, în mai multe rânduri, cerându-i-se să vândă o anumită cantitate de droguri,însă inculpatul a refuzat, motivând că nu se ocupă cu vânzarea, iar cantitatea de canabis pe care o deține este pentru consumul propriu.
Pe cale de consecință, apreciază că organul de urmărire penală nu a făcut dovada existenței indiciilor temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de trafic de droguri și, în opinia sa, sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul, într-adevăr, s-a ocupat de cultivarea de canabis, și deținere de substanțe interzise, în vederea consumului propriu.
Față de toate aceste considerente, apreciază că instanța de fond în mod netemeinic a analizat propunerea parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, nefiind îndeplinită prima condiție art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, precizează că a exercitat prezenta cale de atac în temeiul art. 159 alin. 8 Cod procedură penală și critică încheierea de ședință pronunțată în camera de Consiliu de Tribunalul București - Secția I -a Penală; astfel, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, pentru o durată de 10 zile.
În susținerea recursului, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că, după expirarea termenului de 29 de zile, cât s-a dispus măsura arestări preventive, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii în parte a primei propuneri de prelungire, și a dispus doar 20 de zile prelungirea stării de arest, la prima solicitare, ulterior parchetul, pentru a nu risca o respingere totală a propunerii, a solicitat doar 10 zile, interval care, în opinia sa, este în mod vădit inutil; apreciază propunerea ca fiind nejustificată sub aspectul activităților procedurale ce ar mai fi trebuit să fie efectuate în această cauză, probe care, la acest moment, se prezintă exact în modalitatea în care parchetul le-a prezentat la momentul solicitării luării măsurii arestării preventive.
Este de reținut faptul că nu sunt elemente care să ateste aserțiunea în sensul încadrării juridice la art. 2 alin. 1; pentru a exista cultivare droguri în vederea traficului, este imperativ necesar să existe o piață de desfacere, să existe un potențial cumpărător, ori o persoană căreia, cu orice titlu, să i se remită drogul de risc obținut în modalitatea cultivării. Acest lucru nu s-a realizat și, totodată, solicită instanței să constate că, instanțele, în mod constant, și când au emis mandat de arestare preventivă, și cânt s-au pronunțat în recurs, și când au admis recursul parchetului împotriva unei încheieri prin care tribunalul admisese cererea inculpatului de liberare sub control judiciar, folosesc drept singur argument față de inculpatul, împrejurarea că era ofițer de poliție și, pe cale de consecință, pregătirea profesională a acestuia, absolvirea Universității îi crea acestuia responsabilități juridice și morale mult mai ridicate și, pe cale de consecință, aceasta ar trebui privită drept cauză de agravare răspunderii penale.
Solicită instanței să aibă în vedere că, și când se discută de prelungirea măsurii arestării preventive, trebuie să ne raportăm la exigențele art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, text ce stabilește situațiile în care se ia și, în egală măsură, și situațiile în care se prelungește, ori, la judecată, se menține o măsură preventivă, adică împiedicarea față de cel față de care se ia măsura de a impieta asupra bunului mers al procesului penal, indiferent în ce fază se află.
Apreciază că pregătirea universitară a inculpatului, interesul pe care acesta l-a manifestat pentru ridicarea acestui nivel de pregătire, și care rezultă actele în circumstanțiere aflate la dosarul de urmărire penală, sunt argumente de natură să creeze certitudinea că acesta nu și-a propus nici un moment să impieteze ancheta. Comportamentul procesual al inculpatului fost sincer, corect, dacă va fi găsit vinovat în legătură cu această faptă care, în ceea ce-l privește se rezumă la împrejurarea că pus la dispoziție o garsonieră, pentru închiriere, unui coinculpat ( acesta fiind în stare de libertate ca urmare a admiterii unei cereri de liberare sub control judiciar), care a cultivat canabis în această garsonieră. Inculpatul a luat cunoștință de faptul că acolo se petrec lucruri ce încalcă legea penală si nu a avut o reacție de fermitate, așa cum era de așteptat, dar de aici și până la a fi incriminat de o manieră care să facă imposibilă întrevederea unei stări de libertate față de acesta, apreciază că este o pedeapsă mult prea aspră.
Toate argumentele folosite de instanțe pot fi avute în vedere însă, așa cum a mai precizat și anterior, apreciază că acestea sunt aspecte ce pot fi analizate la o individualizare judiciară de pedeapsă, dacă va fi cazul, și dacă inculpatul va fi găsit vinovat.
De asemenea, solicită să se constate și faptul că asupra inculpatului, cu ocazia efectuării percheziției, nu au fost găsite nici un fel de droguri, nimeni cu a atestat că ar fi consumator ori implicat în vreo rețea de trafic de droguri. În aceste condiții, Apreciază că toleranța pe care manifestat-o inculpatului față de această situație, este destul de pedepsită prin faptul că acesta urmează să fie trimis în judecată și, mai mult decât atât, din punct de vedere profesional, să fie în imposibilitate de a se mai putea integra.
De reținut este și stadiul foarte avansat în care se află urmărirea penală, fiind deja prezentat materialul de urmărire penală, urmând doar să fie sesizată și instanța cu rechizitoriu.
Astfel, apreciază că nu se mai impune o prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat, cu atât mai mult cu cât declarațiile au fost luate.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului în sensul celor de mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpații și ca fiind nefondate.
În cauza au fost cercetați trei inculpați, doi sunt în prezenta cauză, împreună cu inculpatul, aceștia punând bazele unei seri în miniatură, de cultivare de canabis, într-o garsonieră, care a fost dotată cu toate instalațiile necesare asigurării unui cadru propice cultivării și dezvoltării acestor plante până la maturitate.
Considerațiile legate de scopul pentru care cei trei au încheiat afacerea și au pus bazele acesteia, în opinia acuzării, au fost lămurite în mod definitiv de către instanța de judecată la momentul la care a luat măsura arestării preventive, precum și de către instanța de recurs care a analizat încheierea de luare a măsurii arestării preventive, ocazie cu care s-au constatat indiciile și probele administrate până la acel moment procesual, toate acestea conducând la ideea că, pentru inculpați, există indicii în sensul vinovăției pentru faptele prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și nu cele ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din aceeași lege, care are alte limite de pedeapsă.
Referitor la chestiunile invocate cu privire la ceea ce puteau face cei trei inculpați cu plantele de canabis odată ajunse la maturitate, având în vedere piața de desfacere existentă pe teritoriul Municipiului B, apreciază că o astfel de problemă nu se poate pune în condițiile în care, în mod cert, din convorbirile telefonice dintre inculpați, că scopul era comercializarea și obținerea de profit, pe lângă sumele investite inițial în achiziționarea de instalații.
În ceea ce privește susținerea că parchetul a cerut prelungirea arestării preventive doar pentru 10 zile, și că dosarul se afla în același stadiu ca și pe data de 24.11.2009, precizează că, într-adevăr, tribunalul fost sesizat cu rechizitoriu în ceea ce privește faptele comise de cei trei inculpați, astfel încât, în mod cert, rezultă că procurorul a solicitat acest interval, tocmai în ideea finalizării urmăririi penale și sesizării instanței de judecată.
Concluzionând, apreciază că încheierea prin care s-a admis cererea de prelungire a măsurii arestării preventive în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor formulate de aceștia ca fiind neîntemeiate.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că în garsonieră era o plantație cu canabis, însă aceste plante erau destinate doar consumului lor; de asemenea, precizează că și cantitatea de canabis demonstrează că nu se putea face trafic, în condițiile în care din aprox. 40 plante ajunse la maturitate, doar 15 puteau fi consumate. Precizează că este consumator de canabis și a cultivat aceste plante întrucât pe piața de desfacere prețul era ridicat iar el nu-și permitea să achiziționeze, în condițiile în care consumă în fiecare zi. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorul său și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând,asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.11.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a II-a Penală în baza art.155 Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 10 zile,începând de la 27.11.2009 la 06.12.2009 inclusiv.
In considerentele încheierii tribunalul a reținut că rin p. referatul întocmit în dosarul nr.144/D/P/2009 la data de 24.11.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-, a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și,cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev.de art.2 al.1 din Legea143/2000 cu aplic,art.41 al.2 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal, reținându-se în fapt în sarcina inculpaților că în perioada iunie-octombrie 2009,inculpații, și au deținut și cultivat cannabis în locuința din B,--49,."",.B,.149, sector 1,în scopul comercializării; de asemenea, inculpatul a pus la dispoziție în acest scop locuința sa de la adresa susmenționată, inculpatul a procurat instalația de întreținerea acestei culturi, iar inculpatul a pus la dispoziție o parte din suma necesară întreținerii culturii, toți 3 urmând să împartă profitul rezultat; toți inculpații au întreținut cultura, procedând cu schimbul la îngrijirea acesteia, aspecte ce rezultă și din convorbirile telefonice aflate la dosar.
S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
Există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală că, inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați,fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor pentru care sunt cercetați,ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei.
Prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
In termen legal,împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și solicitând judecarea în stare de libertate,susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, examinând recursul declarat de inculpați,constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.155 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestora. Nu se poate face abstracție în operațiunea de examinare a temeiurilor menționate art.148 lit.f,art.143 și art.151 Cod procedură penală privind regăsirea indiciilor temeinice în sensul comiterii faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, a pericolului concret pentru ordinea publică și a legalității și justificării măsurii dispuse.
Realizarea cerinței art.136 alin.1 Cod procedură penală în sensul bunei desfășurări a procesului penal, efectuarea actelor procesuale și procedurile menționate în referatul parchetului justifică,de asemenea, prelungirea arestării preventive.
Pe cale de consecință și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a încheierii,urmează ca potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,recursul inculpaților să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate,recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva încheierii de ședință din 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ex./ 6.01.2010
Tribunalul București 2:
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
