Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3024/3/2010
241/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 42/
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 113, emisă de Baroul Tulcea - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, respingerea propunerii formulată de Parchet și lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că, acesta a săvârșit fapta pe fondul unei stării de stres și al provocării de către partea vătămată, motive pentru care, consideră că nu se mai impune prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, care, nu este cunoscut cu antecedente penale și nici nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere probele și indiciile temeinice, din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina acestuia și de pericolul concret pentru ordinea publică care subzistă în cauză. Apreciază că, actele de cercetare ce urmează a fi efectuate de către Parchet, nu pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că regretă fapta săvârșită, pe fondul disperării și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art. 155 raportat la art. 159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor pe o perioadă de 30 zile, de la 31.01.2010 la 1.03.2010.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, se consideră nevinovat, a acționat pe fondul unei stări de stres și al provocării tatălui său pe care l-a lovit cu un cuțit.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prevăzut de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c și i Cod penal reținându-se că în noaptea de 31.12.2009/01.01.2010 în jurul orei 00,15, în timp ce se afla pe palierul imobilului de domiciliu, în dreptul intrării în locuință, după ce a consumat băuturi alcoolice, pe fondul unei altercații verbale și fizice spontane, grefată pe neînțelegeri vechi între părți, l-a înjunghiat - cu un cuțit tip briceag - în zona gâtului pe tatăl său, numitul, provocându-i o leziune care i-a pus viața în pericol, victima fiind supusă unei intervenții chirurgicale de urgență pentru a-i fi salvată viața.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să o justifice.
În mod corect, a dispus judecătorul prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului întrucât în cauză se mențin temeiurile care au determinat luarea ei și pentru buna desfășurare a instrucției penale efectuată de procuror măsura se impune.
Din analiza dosarului cauzei s-a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpatul aflându-se în situația prev. de art.148 lit. f Cod de procedură penală. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 C.P.P. relevante în acest sens fiind: procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medicale, declarațiile martorilor și ale inculpatului.
De asemenea, este neîndoielnica îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei infracțiunii pentru care este cercetat, pedeapsa fiind mai mare de 4 ani închisoare.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final Cod de procedură penală) printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Or, în speță, s-a constatat ca inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, precum față de urmarea ireversibilă ce putea avea loc asupra victimei.
Și prin prisma jurisprudenței CEDO, a principiilor generale stabilite cu privire la detenția preventivă și caracterul ei excepțional (cauza Wemhoff Germaniei), a termenului rezonabil apreciat în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei (Tomasi Franței, Labita Italiei) se constată că privarea de libertate a inculpatului nu se întinde dincolo de limitele rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit, arestat la 2.01.2010.
Față de specificul cauzei, de necesitatea efectuării mai multor acte de cercetare, solicitări ale Parchetului, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a fost corect admisă iar hotărârea primei instanțe apare legală și temeinică.
Prin urmare, recursul declarat de inculpat se vădește nefondat și va fi respins conform art.385/15 pct. l lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.02.2010
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Florentina Dragomir
