Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 43/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 43/
Ședința publică din 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel
Judecător: - -
Judecător: G-
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, în C, județul A, CNP - -, domiciliat în comuna, sat., nr. 67, județul A, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr. 38/CC din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul numărul -.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales.
HGProcedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere apărătorului HG, să depună
la dosar delegația avocațială, până la sfârșitul ședinței de judecată.
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, curtea, permite apărătorului ales, să ia legătura cu intimatul inculpat aflat în stare de arest.
De asemenea, curtea întreabă recurentul dacă dorește să dea declarație, punându-i în vedere acestuia prevederile legale privind dreptul la tăcere și posibilitatea folosirii celor declarate împotriva inculpatului în ipoteza în care acesta dorește să fie ascultat de către instanța de judecată.
Recurentul inculpat precizează că, nu dorește să dea declarație și că, le menține pe cele anterioare.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru HG recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Susține că, inculpatul nu a săvârșit fapta, fiind imposibil ca acesta să întrețină un raport sexual, deoarece, în zona genitală prezintă leziuni proeminente. Astfel că, un raport sexual normal era dificil cu atât mai mult, unul oral, ca cel reținut. A recunoscut că i-a făcut o propunere, dar, relația sexuală era imposibil de întreținut. Mai arată că, nu prezintă pericol social dacă ar fi lăsat în libertate. Inculpatul este căsătorit, are un copil, iar soția acestuia nu realizează venituri. Solicită punerea în libertate a inculpatului, deoarece are o situație familială grea.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate. Urmărirea penală în cauză nu este finalizată astfel că, se impune menținerea inculpatului în stare de arest. Mai sunt de efectuat expertiza medico-legală precum și testul ADN.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Are un copil în întreținere, are rate la bănci și o situația familială grea.
CURTEA:
Asupra recursului penal:
Prin încheierea nr.38/CC din 15 mai 2009, Tribunalul Argeș, a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și n temeiul art.155 Cod pr.penală rap.la art.159 Cod pr.penală, a prelungite măsura arestării preventive a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983 în orașul C, jud. A, -, domiciliat în comuna, sat, nr.67, jud. A, cetățenie - română, loc de muncă - fără, ocupația-fără, studii-10 clase, necăsătorit, 1 copil minor, antecedente penale-fără, în prezent aflat în Arestul IPJ A cu 30 de zile, începând cu data de 23.05.2009 până la 22.06.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauza de față, în raport de disp. art. 143 Cod pr. pen. art. 148 lit. f Cod pr. pen. se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Ca situație de fapt s-a reținut că la data de 25.03.2009, pe raza comunei, judetul A, inculpatul profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei de 12 ani și de a-și exprima voința, inculpatul Gaî ntreținut raporturi sexuale orale cu aceasta.
Față de toate acestea se apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului fiind necesară prelungirea duratei arestării preventive și pentru că până în prezent nu a fost finalizată urmărirea penală întrucât, pentru soluționarea cauzei urmează se efectueze actele indicate în referatul anexat propunerii de prelungire, respectiv: obținerea rezultatului de la SML A cu privire la alcoolemia inculpatului; efectuarea constatării tehnico-științifică (ADN) și obținerea rezultatului; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale.
În baza celor ce preced, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul care criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea propunerii de arestare preventivă.
Se invocă lipsa pericolului social al unei eventuale lăsări în libertate a inculpatului, nevinovăția acestuia, dar și situația familială deosebită care justifică cercetarea sa în libertate.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului declarat, care va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a drepturilor omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune, sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Chiar dacă în stadiul actual al urmăririi penale nu se poate vorbi de existența unor probe indubitabile de vinovăție în ceea ce privește săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunii de viol, există neîndoielnic, indicii temeinice că el a comis această infracțiune.
Or, potrivit art.143 Cod procedură penală la care face trimitere art.148 alin.1 Cod procedură penală, referitor la arestarea inculpatului, nu este necesar ca la luarea măsurii arestării preventive și respectiv, la prelungirea duratei acestei măsuri să existe neapărat probe de vinovăție, fiind suficientă existența unor indicii temeinice.
În legătură cu pericolul social potențial al unei eventuale lăsări în libertate a inculpatului G, curtea îl apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptei pretins a fi fost săvârșită și nu numai cu datele legate de persoana inculpatului. Nu trebuie ignorate datele referitoare la faptă, deoarece nu de puține ori, aceasta din urmă este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În fine, modul în care se bănuiește că a fost săvârșită fapta, pentru care există indicii temeinice care conduc la o atare presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică, prin gravitatea deosebită intrinsecă a acesteia.
Din acest motiv, curtea apreciază că, în acest moment procesual, interesul comunității, raportat la gravitatea faptei este acela ca inculpatul să fie menținut în stare de arest preventiv.
În fine, în raport de condițiile impuse de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, curtea constată că acestea se mențin în continuare, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate, prin prisma celor menționate anterior, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Un argument în plus în favoarea prelungirii arestării preventive este și necesitatea efectuării actelor de urmărire penală indicate în propunerea de prelungire a arestării preventive.
Pentru considerentele ce preced, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate.
Așadar, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar motivele de recurs formulate de inculpat, neîntemeiate.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, care în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, în C, județul A, CNP - -, domiciliat în comuna, sat., nr. 67, județul A, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr. 38/CC din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul numărul -.
Obligă pe recurent să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./03.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Gabriel
