Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 340/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 340/
Ședința publică din 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel
Judecător: - -
Judecător: G-
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.03.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 31 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit artr. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat june, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 1531/2009, depusă la dosar, intimatul inculpat, în stare de arest, lipsă fiind intimatele părți civile și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Recurentul inculpat, arată că, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta.
De asemenea, întrebat fiind de instanță, recurentul inculpat arată că, nu dorește să dea declarație.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia. De asemenea, pune în discuția părților prezente și starea de arest a recurentului inculpat.
Avocat care substituie pe avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Motivele de recurs se înscriu la pct. 8 și respectiv 18 din art. 3859Cod procedură penală. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză psihiatrică, întrucât recurentul suferă de boli psihice, depunând la dosar acte, în acest sens. Actele medicale preced actelor în care a fost săvârșită fapta, astfel că este justificată cererea de efectuare a unui raport de expertiză pentru a se verifica dacă inculpatul avea discernământ la momentul săvârșirii faptei.
Cu privire la starea de arest a recurentului inculpat solicită judecarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 3859pct. 8 Cod procedură penală, nu sunt îndeplinite, art. 117 alin. 1 și 2 Cod procedură penală nefiind aplicabile în speță. În mod corect s-a respins cererea, organele judiciare neavând îndoieli asupra stării psihice a inculpatului.
S-a reținut de instanță că, inculpatul pe fondul consumului de alcool a săvârșit infracțiunea, astfel că, corect instanța a respins cererea de expertiză psihiatrică. În cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, din interpretarea textului anterior menționat reieșind că, eroare trebuia să fie în sensul reținerii greșite a situației de fapt.
Cu privire la starea de arest a inculpatului pune concluzii de
menținere a stării de arest, subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are acte
medicale în sensul că nu este sănătos mintal. A suferit o depresie, a luat medicația corespunzătoare și pe fondul medicației a consumat aproximativ 100 gr de alcool, respectiv. După combinarea pastilelor cu alcoolul nu își mai aduce aminte nimic. Consideră că este necesară efectuarea unei expertize.
Solicită admiterea recursului, iar cu privire la starea de arest, precizează că, nu prezintă risc dacă este judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.262 din 30 octombrie 2008, Judecătoria Costești, în temeiul art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în sarcina inculpaților ȘI, prin actul de sesizare, din infracțiunile prev. de art.239 alin. 1 și 2391.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) pen. față de, respectiv din infracțiunile prev. de art. 239 alin. 1 și 2391.pen. față de inculpatul, ce privesc pe toate cele trei persoane vătămate:, și, în trei infracțiuni de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1.pen. în raport de toate cele trei persoane vătămate, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) pen.- în sarcina inculpatului, respectiv în trei infracțiuni de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1.pen. în raport de toate cele trei persoane vătămate - în sarcina inculpatului.
În temeiul art. 239 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 20.03.1976 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, recidivist, la 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 5 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) coroborat Cod Penal cu art. 34 lit. b) pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1,2 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b) pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 239 alin. 1 pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 17.02.1989 în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, fără antecedente penale la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 239 alin. 1.pen. a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 239 alin. 1.pen. a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 180 alin. 2.pen. a condamnat pe inculpatul la 5 luni închisoare.
În temeiul art. 321 alin. 1, 2 pen. a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. 2.pen. a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) coroborat Cod Penal cu art. 34 lit. b) pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1, 2 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b) pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C.P.P. a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. împotriva inculpaților și, actualmente aflați în Penitenciarul Colibași, ca urmare a împăcării părților.
A luat act că partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul A, a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților.
În temeiul art. 350.pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În temeiul art. 88 Cod penal, a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada reținerii dispusă prin ordonanța nr. 330/P/2008 din data de 19.03.2008 și a arestului preventiv, dispus prin încheierea nr- din data de 19.03.2008, a Judecătoriei Costești, începând cu data de 19.03.2008 la zi.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2.pr.pen. a obligat inculpații la plata sumelor de câte 600 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sume ce includ și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul, la data de 18 martie 2008, împreună cu inculpatul și aflat într-o stare vădită de ebrietate, a pătruns fără drept, pe porțile de acces în gospodăria părții vătămate, a amenințat în mod direct pe persoanele vătămate - agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu agresiuni fizice și cu moartea, îndreptate împotriva lor și a familiilor lor, amenințări apte să alarmeze, prin modalitatea de săvârșire a amenințării, circumstanțele în care au fost adresate amenințări, caracterul repetat și insistent al acestora, reputația inculpaților și modul cum au fost percepute de către destinatari, și de a se deda la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a produs scandal public și s-a tulburat grav ordinea și liniștea publică.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, în principal pentru greșita condamnare, considerând că se află în una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume lipsa discernământului în momentul săvârșirii faptelor în înțelesul prevederilor de art. 48, iar în subsidiar, solicitând mai întâi liberarea sub control judiciar și ulterior aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.31 din 12 februarie 2008, Tribunalul Argeșa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul - inculpat.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, a menținut starea de arest a apelantului - inculpat și a dedus în continuare detenția, și a obligat pe apelantul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei onorariu avocat oficiu, și s-a dispus ca onorariul avocat oficiu pentru intimatul - inculpat se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că afecțiunile psihiatrice pe care inculpatul le invocă, nu au fost dovedite prin nici un act medical.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă pe considerentul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și administrarea probei expertizei psihiatrice, în raport de actele medicale existente la dosar pentru se demonstra existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei imputate, respectiv iresponsabilitatea.
Se invocă drept temei al criticilor, dispozițiile art.385/9 pct.8 și 18 Cod procedură penală referitoare la obligativitatea efectuării expertizei psihiatrice și la eroarea gravă de fapt comisă de către instanțele de fond, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului care va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Motivele de recurs invocate se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de textele de lege amintite anterior.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de judecătorie, reținându-se că la data de 18 martie 2008, împreună cu inculpatul și aflat într-o stare vădită de ebrietate:
- a pătruns fără drept, pe porțile de acces în gospodăria părții vătămate;
- a amenințat în mod direct pe persoanele vătămate - agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu agresiuni fizice și cu moartea, îndreptate împotriva lor și a familiilor lor, amenințări apte să alarmeze, prin modalitatea de săvârșire a amenințării, circumstanțele în care au fost adresate amenințări, caracterul repetat și insistent al acestora, reputația inculpaților și modul cum au fost percepute de către destinatari;
- s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, prin care s-a produs scandal public și s-a tulburat grav ordinea și liniștea publică.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a justificat infracțiunile săvârșite prin invocarea lipsei de discernământ generată de consumarea băuturilor alcoolice.
În legătură cu această apărare, care, de altfel constituie primul motiv de recurs, este necesar a se aprecia dacă, în raport de actele medicale depuse la dosar și conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, se impunea efectuarea în mod obligatoriu, a expertizei psihiatrice.
Punctul de plecare în această analiză îl constituie dispozițiile art.117 Cod procedură penală.
Astfel, textul de lege menționat anterior se referă la efectuarea unei expertize psihiatrice, între alte cazuri, atunci când instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. În acest caz, ea devine obligatorie.
Lecturând practicalele încheierilor, sentinței și deciziei recurate și analizând reacțiile inculpatului, cu ocazia judecării recursului, se observă că acesta a avut o comportare corespunzătoare care nu a pus la îndoială starea sa psihică și care să imprime expertizei psihiatrice caracterul obligatoriu astfel cum este impus prin lege.
În altă ordine de idei, s-a susținut de către inculpat că antecedentele medicale psihiatrice reliefate prin actele medicale demonstrează necesitatea efectuării expertizei solicitate.
Este de necontestat că inculpatul a fost internat în anii 2003-2004, conform foilor de observație existente la dosarul cauzei însă nici acest argument nu este suficient pentru administrarea probei.
Aceasta, deoarece actele medicale indicate de inculpat au fost avute în vedere cu ocazia expertizării sale într-o altă cauză penală, iar analizarea lor din nou, devine inutilă.
În acest sens, expertiza medico-legală psihiatrică nr.A1/5753 efectuată de INML Minovici, prin examinarea inculpatului la data de 27.04.2004, a demonstrat existența discernământului în raport cu fapta pentru care era cercetat atunci.
Cum în cauză inculpatul nu a depus acte medicale noi și ulterioare anului 2004 și, reținând considerentele ce preced, în opinie majoritară, curtea apreciază ca nefiind utilă și concludentă proba expertizei psihiatrice.
Este fără dubiu că inculpatul a săvârșit, cu discernământ, infracțiunile pentru care a fost condamnat, fiind conștient că impulsivitatea manifestată în timpul incidentului este determinată de consumul voluntar de alcool.
Aceasta este, de altfel, și opinia specialiștilor exprimată în raportul de expertiză amintit anterior.
În baza acestei argumentații, existența discernământului exclude reținerea stării de iresponsabilitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
În fine, în legătură cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, se constată că instanțele de fond au reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate, care justifică aplicarea pedepsei închisorii.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, demonstrează, cu prisosință, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor imputate, conturează situația de fapt reținută în rechizitoriu și confirmată de instanțele de fond și, nici o altă probă nu dovedește contrariul.
Așadar, și cel de-al doilea motiv de recurs este lipsit de fundament.
Și individualizarea judiciară a pedepsei respectiv a modalității de executare a pedepsei rezultante a fost judicios realizată, prin prisma dispozițiilor art.72 și art.52 cod penal.
În acest sens, întinderea pedepselor aplicate satisface pe deplin exigențele dispozițiilor art.72 Cod penal, iar detenția este singura modalitate de executare a pedepsei de către inculpat, acesta săvârșind infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru toate aceste considerente, motivele de recurs sunt neîntemeiate iar hotărârea recurată, legală și temeinică.
Prin urmare, în opinia majoritară, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Inculpatul fiind arestat preventiv, va fi dedusă detenția preventivă începând cu data pronunțării deciziei penale nr.31/12.02.2008, până la data pronunțării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.03.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 31 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Deduce arestarea preventivă începând cu data pronunțării deciziei penale nr. 31/12.02.2008, până la data pronunțării prezentei decizii.
Obligă pe recurent să plătească 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 5.06.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, consider că recursul declarat de inculpat este întemeiat și trebuia admis ca atare, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul d e procedură penală, pentru considerentele pe care le voi expune în continuare.
În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9 din Codul d e procedură penală, întrucât efectuarea expertizei psihiatrice a inculpatului era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1 din același cod.
Aceasta, întrucât textul de lege anterior invocat obligă organele de urmărire penală și instanța de judecată să dispună proba respectivăatunci când are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
În speță, inculpatul era cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de violență, în stare de recidivă postexecutorie, și anume: lovirea și alte violențe, violarea de domiciliu, ultrajul contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii publice și ultrajul.
Faptele imputate acestuia constau, în esență, în aceea că la data de 18.03.2008, în timp ce se afla în barul din localitatea, fiind sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu coinculpatul a provocat o discuție în contradictoriu cu partea vătămată, ospătar la acel bar, iar în momentul în care aceasta din urmă a mers într-o încăpere alăturată, cei doi au urmărit-o și au pătruns în acea încăpere izbind ușa cu picioarele, după care au lovit-o pe victimă în cap, au trântit-o la pământ și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele pe corp.
Se mai reține de către acuzare că, la intrarea paznicului de noapte, inculpații și-au întrerupt activitatea infracțională, iar partea vătămată a reușit să fugă din încăpere, pe fereastră.
Inculpații au ieșit, apoi, în fața barului și au spart geamurile cu pumnii, au răsturnat cele două grătare aflate afară, după care au pătruns în curtea părții vătămate, patronul barului, au luat două tije metalice și au început să lovească ușile casei și alte construcții.
La sosirea polițiștilor, inculpații și-au pus la gât cioburi mari de sticlă și au amenințat că, în cazul în care se va încerca imobilizarea lor, se vor sinucide; de altfel, ambii inculpați, care erau în acest moment dezbrăcați până la brâu, chiar s-au tăiat pe piept, pe abdomen și pe brațe cu cioburile.
În final, inculpații s-au întors, în prezența polițiștilor, în fața barului, unde au spart cu răngile geamurile rămase și s-au retras, proferând amenințări celor prezenți, cărora le-au provocat o temere serioasă.
Conflictul s-a încheiat doar la sosirea de ajutoare în sprijinul polițiștilor, cei doi inculpați fiind cu greu imobilizați.
În faza de urmărire penală, a fost depusă la dosar ( 121, 122) copie după expertiza medico - legală psihiatrică nr. A-, efectuată într-o altă cauză penală, în care recurentul - inculpat a fost cercetat pentru săvârșirea unor fapte de același gen (pronunțându-se, în legătură cu acestea, condamnarea sa la pedepse cu închisoarea - 65 verso, dosar ).
Potrivit acestui act medical, la data examinării (27.04.2004) el prezenta tulburare de personalitate de tip polimorf, abuzuri etilice, lues în tratament, având discernământul diminuat în raport cu faptele pentru care era cercetat.
În fața primei instanțe, la solicitarea judecătorului fondului, Spitalul de psihiatrie " " din Vedea, județul Aac omunicat că recurentul - inculpat a fost internat în această unitate spitalicească în perioada 16.10.2003 - 13.11.2003 și 10.05.2004 - 11.05.2004, cu diagnosticul tulburare organică a personalității decompensată, post și somatic ( 103).
Au fost înaintate, în copii, foile de observație clinică generală ale pacientului ( 104 - 115).
De asemenea, directorul Penitenciarului Colibașia învederat instanței, prin adresa nr. L - -/ANP/CM//21.10.2008 ( 132), că inculpatul este diagnosticat cu afecțiune psihică și că primește tratament medicamentos pentru aceasta.
Deși în mod constant cel în cauză a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice, care să stabilească dacă, pe fondul afecțiunilor psihice pe care el le prezintă, dovedite prin actele medicale la care am făcut referire, și al consumului de alcool, a avut sau nu discernământ la comiterea faptelor, procurorul, și apoi instanțele de judecată, au respins această probă, pe care nu au considerat-o utilă, pe motiv că "nu au avut dubii cu privire la existența discernământului inculpatului, nici cu privire la starea psihică a lui", ori că "motivele invocate în apel, privind starea sa de sănătate psihică, nu au fost susținute de niciun act medical".
S-a mai invocat și faptul că aspectul inculpatului și modul în care acesta s-a prezentat în fața instanțelor nu erau de natură a conduce la concluzia că ar fi lipsit de discernământ, iar pretinsa lipsă de autocontrol s-a datorat consumului voluntar de alcool, inculpatul cunoscând cu precizie efectele pe care această substanță i le producea.
Or, corelând datele prezentate anterior, și anume: 1) antecedentele penale ale inculpatului, starea de recidivăspecialăpostcondamnatorie în care acesta se găsește, prin comiterea în mod repetat a unor fapte grave, îndreptate împotriva unor valori fundamentale protejate prin lege (ca integritatea persoanei, a domiciliului acesteia, autoritatea statului și păstrarea liniștii publice și a bunelor moravuri), 2) antecedentele sale patologice (conform copiei după raportul de expertiză psihiatrică efectuat într-o altă cauză, inculpatul a suferit în anul 1996 un, prin lovire în regiunea frontotemporală stg. și, de atunci, a avut repetate internări la spitale de psihiatrie), 3) actele medicale emise pe numele inculpatului, care confirmă că a fost internat, suferind de tulburări psihice ( 103 - 115 și 121 dosar fond) și, nu în ultimul rând, 4) modalitatea în care faptele au fost comise, atitudinea extrem de violentă a inculpatului și disprețul său față de forțele de ordine, împrejurarea că el se afla în stare de ebrietate, nu putem pretinde că nu se serioase îndoieli asupra stării psihice a inculpatului.
Existând acte medicale din care rezultă că inculpatul a suferit în trecut boli psihice grave, devine obligatorie expertiza medico - legală psihiatrică, potrivit art. 117 alin. 1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, iar existența la dosarul cauzei a unei alte expertize, realizate cu 4 ani în urmă, nu poate suplini lipsa acestei probe în cauza de față, știut fiind că în perioada de timp îndelungată care a trecut boala ar fi putut avea o evoluție mai degrabă nefavorabilă, iar discernământul se determină în raport cu faptele pentru care inculpatul este cercetat, și nu generic, ori în raport cu alte infracțiuni, comise cu mult timp înainte.
Doar concluzia medicilor experți, privitoare la existența discernământului, în condițiile mai sus expuse, ar fi putut sta la baza unei soluții de condamnare, iar nu simplele supoziții, contrazise de actele medicale la care am făcut referire.
În concluzie, opinez în sensul arătat la începutul prezentei expuneri, acela de admitere a recursului, ca fondat.
Judecător,
G -
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Gabriel
