Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 434
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad. împotriva încheierii penale nr. 24 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dpsar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații intimați în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de T Biroul Teritorial Arad, casarea încheierii recurate și în rejudecare, prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile și față de inculpatul pentru o perioadă de 27 zile. În motivare a arătat că încheierea este netemeinică privind durata pentru care s- dispus prelungirea arestării preventive față de inculpați, raportat la probele și actele ce urmează a fi administrate în cauză, la împrejurarea că în cauză există nenumărate plângeri formulate de persoane fizice și juridice, având în vedere și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă în continuare.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Arad ca fiind temeinică și legală, având în vedere că nu există probe certe care să incumbe pe inculpat, iar raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză infirmă că ar exista o legătură între inculpat și faptele pentru care este cercetat.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul a solicitat respingerea recursului declarat de T Biroul Teritorial Arad.
Inculpații intimați, având pe rând ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său, iar a lăsat la aprecierea instanței soluția, arătând că a fost păcălit de DIICOT să dea declarație.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 24 din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și și în consecință, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 13 zile, începând cu data de 26 aprilie 2009 până la data de 07 mai 2009 inclusiv și inculpatului, pe o perioadă de 10 de zile începând cu data de 28 aprilie 2009 până în data de 07 mai 2009 inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arada constatat următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive nr. 66 D/P/2008, din data de 16 aprilie 2009 s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților și, cu 30 de zile, respectiv 27 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, dosarul neputând fi finalizat sub aspectul urmăririi penale întrucât urmează a fi efectuate următoarele acte procesuale: audierea părților vătămate, audierea martorilor, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
S-a mai arătat că există probe certe din care rezultă că inculpații și au săvârșit infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 Cod penal și art. 282 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal, reținându-se în fapt că în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, împreună cu alte persoane au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv falsificarea unor bancnote din cupiura de 100 lei, pe care le-au vândut altor persoane cu suma de 30 lei/bancnotă, persoane care la rândul lor le-au folosit pentru cumpărarea de bunuri sau le-au vândut altor persoane; pentru faptele comise de inculpați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În propunerea de prelungire a arestării preventive se mai susține și faptul că inculpatul este cercetat și într-un alt dosar pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 Cod penal, art. 293 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal și art. 48 alin. 1 din Legea 26/1990.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 66 D/P/2008, prima instanță reținut că prin ordonanța din 27 ianuarie 2009 fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 Cod penal și art. 282 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal, reținându-se în fapt că în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, împreună cu alte persoane au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv falsificarea unor bancnote din cupiura de 100 lei, pe care le-au vândut altor persoane cu suma de 30 lei/bancnotă, persoane care la rândul lor le-au folosit pentru cumpărarea de bunuri sau le-au vândut altor persoane.
Aceste fapte au fost stabilite prin procese verbale de sesizare din oficiu, procese verbale de constatare a infracțiunii, procese verbale de ridicare a bancnotelor false, declarații de martori, declarații de învinuiți, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra bancnotelor.
Prin încheierea nr. 6 din 27 ianuarie 2009, dată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus obligarea inculpaților și ca pe o perioadă de 30 de zile să nu părăsească localitatea de domiciliu.
Împotriva încheierii Tribunalului Arads -a declarat recurs de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, iar prin decizia penală nr. 201/R/ 26.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și pe o perioadă de 29 de zile.
Față de inculpatul, care a fost prezent la judecarea recursului s-a luat măsura arestării preventive pentru 29 de zile începând cu data de 26.02.2009 așa cum rezultă din mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 26 februarie 200, mandat semnat de inculpat și din procesul verbal de introducere în arest, măsura fiind prelungită cu 30 de zile, până la data de 25.04.2009, prin încheierea nr. 20 din 23.03.2009 a Tribunalului Arad.
Față de inculpatul mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 26 februarie 2009, emis de Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru o perioadă de 29 zile, a fost pus în executare la data de 30.03.2009, prin încheierea Curții de APEL TIMIȘOARA, măsura fiind valabilă până la data de 27.04.2009.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, văzând susținerile procurorului, actele și lucrările dosarului de urmărire penală s-a reținut că urmează să fie audiate părțile vătămate, martori, să fie prezentat materialul de urmărire penală.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate, privind prelungirea arestării preventive, s-a constatat existența datelor și indiciilor temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind astfel îndeplinită condiția cerută de art. 143 alin. 3 Cod procedură penală.
Văzând totodată că există și cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, sub acest aspect decizia penală nr. 201/R/26 02 2009 Curții de APEL TIMIȘOARA având caracter obligatoriu, iar temeiul care a determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impune prelungirea acesteia;
În baza art. 155-159 Cod procedură penală, raportat la art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul, considerând necesară măsura privării de libertate a inculpaților, pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal dată fiind acuzația adusă acestora, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 13 de zile, începând cu data de 26 aprilie 2009 până 07 mai 2009 inclusiv și a inculpatului pe o perioadă de 10 zile, din data de 28 aprilie 2009 până în data de 07 mai 2009 inclusiv.
În ce privește termenul până la care s-a prelungit măsura arestării preventive, tribunalul a considerat că acesta este suficient pentru realizarea actelor procedurale și procesuale la care se referă procurorul în referatul prin care motivează solicitarea de prelungire a arestării celor doi inculpați.
Împotriva încheierii penale nr.24 din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, DIICOT- Biroul Teritorial Arad, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 22.04.2009.
În motivarea recursului s-a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii penale și urmare a rejudecării admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive pe o perioadă de 30 zile pentru inculpatul și 27 zile pentru inculpatul deoarece actele de urmărire penală ce se mai impun a fi administrate nu pot fi realizate într-o perioadă de 13, respectiv 10 zile cum s-a dispus de către prima instanță.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală în privința prelungirii duratei arestării preventive a celor doi inculpați, fiind în schimb netemeinică în privința duratei pentru care s-a luat această.
În privința soluției primei instanțe, instanța de recurs constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților. De altfel, inculpații nu au declarat recurs împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță și nu au contestat incidența art.159 pr.pen deci problema temeiniciei prelungirii arestării preventive nu se pune în discuție, ci doar durata de timp necesară îndeplinirii actelor procesuale menționate în cuprinsul motivării propunerii de prelungire a arestării preventive.
Prin rezoluția din data de 26.01.2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Lg.39/2003, art. 215 alin.3 p și art. 282.p cu aplic.art.33 lit.a,b p, reținându-se în fapt că, în perioada decembrie 2008- ianuarie 2009, împreună cu alte persoane, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv falsificarea unor bancnote din cupiura de 100 lei, pe care le-au vândut altpr persoane cu suma de 30 lei/bancnotă, persoane care la rândul lor le-au folosit pentru cumpărarea de bunuri sau le-au vândut altor persoane.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit.f p Cod Penal, respectiv acela că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, subzistă, iar pentru aceasta s-a pronunțat și instanța supremă care a statuat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoane inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă însă, că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Instanța a motivat că termenul până la care a prelungit măsura arestării preventive este suficient pentru realizarea actelor procedurale și procesuale la care s-a făcut referire în propunerea de prelungire. Așa cum s-a arătat în referat, în cauză există sesizări înregistrate la organele de urmărire penală din județele T și C S, un număr total de 15 plângeri de la diverse persoane fizice și juridice, sesizări la care este necesară audierea părții vătămate, prezentarea planșelor foto în vederea recunoașterii persoanei care a folosit banii falși și luarea constituirilor de parte civilă.
Totodată urmează ca la finalizarea acestor acte să se procedeze la prezentarea materialului de urmărire penală pentru un număr de doi inculpați și 15 învinuiți ( dintre care 2 locuiesc în Franța ), precum și întocmirea rechizitoriului.
Ori în cazul în care măsura arestării preventive a celor doi inculpați este prelungită doar până la data de 07.05.2009, rămân doar 15 zile pentru îndeplinirea actelor de urmărire penală, din care trebuie scăzute 5 zile necesare pentru sesizarea instanței în vederea realizării dispozițiilor art. 3001și 313.p Cod Penal cu privire la menținerea arestării preventive, rămânând doar 10 zile efective pentru terminarea urmăririi penale, timp insuficient pentru realizarea tuturor actelor.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad.
Se va casa încheierea penală nr. 24 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad și rejudecând, în temeiul art. 159.C.P.P. se va prelungi starea de arest a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile și a inculpatului pe o perioadă de 27 zile, pentru primul inculpat de la 25.04.2009 până la 24.05.2009, iar pentru al doilea de la 28.04.2009 până la 24.05.2009.
Văzând și prevederile art. 192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad.
Casează încheierea penală nr. 24 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad și rejudecând:
În temeiul art. 159.C.P.P. prelungește starea de arest a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile și a inculpatului pe o perioadă de 27 zile, pentru primul inculpat de la 25.04.2009 până la 24.05.2009, iar pentru al doilea de la 28.04.2009 până la 24.05.2009.
În temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/28.04.09
Tehnored AJ/2 ex/6.05.09
Prima instanță: Trib. A-
06 Mai 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
