Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 471/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 471/
Ședința publică din 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 34 din 30.04.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, toți personal și în stare de arest, inculpații și fiind asistați de avocat ales, iar inculpatul fiind asistat de avocați aleși și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Pentru inculpatul, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Susține că prima instanță a respins în mod nefondat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, nefiind suficientă garanția imobiliară. Arată că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1, 2 Cod procedură penală cu privire la această garanție imobiliară, că la prima instanță s-a depus un extras CF al unei terțe persoane și o procură specială autentificată la notar a proprietarului imobilului și că s-a solicitat la prima instanță luarea unei declarații judiciare a acestuia. Referitor la suma stabilită ca și cauțiune, arată că părinții inculpatului s-au prezentat la CEC să depună această sumă, dar li s-a comunicat faptul că numai persoana în cauză poate să o depună, astfel că s-au aflat în imposibilitatea consemnării cauțiunii. Mai susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1607alin. 2 Cod proc.penală, întrucât a omis să ia o declarație inculpatului prin care acesta să-și însușească cererea formulată prin apărător, omițând totodată și consemnarea pe cerere a acestui fapt.
Pentru toți inculpații recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea încheierii Tribunalului C-S și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Susține că s-au încălcat disp. art. 1607pct. 2 Cod proc.penală, tribunalul omițând să ia o declarație inculpatului, că s-au nesocotit disp. art. 160.C.P.P. privind garanția imobiliară ce se poate lăsa, precum și depunerea unei cauțiuni. Având în vedere termenul de judecată foarte scurt fixat în cauză - 2 zile, precum și suma de 250 milioane lei vechi stabilită ca și cauțiune, care este o sumă foarte mare, la dosar s-au depus extrase CF la zi pentru toți inculpații, însă instanța nu a avut un rol activ în cauză. Menționează faptul că la CEC nu există contul Tribunalului C-S, iar la CEC Reșița, inclusiv juristul instituției a afirmat că inculpatul personal trebuia să depună cauțiunea.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați, în mod corect prima instanță respingând cererile de punere în libertate pe cauțiune formulate de inculpați și pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Avocat arată că notarea în CF este atributul instanței, conform Codului d e procedură civilă nu se poate intitula actul "Convenție" cu persoanele care sunt proprietarii bunului, pentru că CF-ul ar fi respins această cerere și că exista posibilitatea ca un contract de împrumut să aibă o altă notare în CF, și nu garanția reală imobiliară.
Inculpatul recurent solicită admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 34 din 30 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S în baza art.1608alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații: (porecla "" fiul lui G și, născut la 15.09.1987 în C, jud. C-S, cu reședința în C, str.-, jud. C-S, CNP--, posesor pașaport nr. -, fără ocupație fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cetățenia română); (fiul lui și, născut la 30.12.1983 în C, jud. C-S, cu reședința în C, str. -,. 11,. B,. 3, jud. C-S, CNP--, posesor pașaport -, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, necăsătorit); (porecla "", fiul lui și născut la 21.09.1984 în C, jud. C-S, cu același domiciliu,-, jud. C-S, CNP--, posesor CI seria - nr. -, cetățean român, studii superioare, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut), cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.24 alin.1, art.25 și art.27 din Legea nr. 365/2002, art.46 alin.2, art.42 alin.1,2 și 3, art.48, art.49 din Legea nr. 161/20032 al.1 din Lega 143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, și (porecla "", fiul lui și, născut la 14.03.1988 în B, jud. C-S, domiciliat în C, Calea nr. 25, jud. C-S, CNP -, posesor CI seria - nr. -, cetățean român, studii 12 clase, student, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut) cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003, arestați preventiv prin încheierea nr. 5/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în prezent aflați în Arestul C-
În baza art. 192 alin. 2, 4 Cod procedură penală, fiecare dintre inculpați a fost obligat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C- sub nr-, inculpații, și au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 1601și art. 1602din Codul d e procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune, solicitând stabilirea cuantumului cauțiunii.
În motivarea orală a cererilor s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererile de liberare provizorie pe cauțiune fiind întemeiate, întrucât pedeapsa prevăzută pentru aceste infracțiuni este mai mică de 18 ani închisoare. Totodată, s-a învederat faptul că inculpații sunt la prima încălcare a legii penale, au o atitudine sinceră, sunt tineri, precum și faptul că cercetarea penală este aproape finalizată, inculpații neputând impieta desfășurarea urmăririi penale. De asemenea, s-a arătat că inculpații nu au fost arestați pe motiv că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, etc. sau că ar încerca să se sustragă.
În cazul admiterii cererilor, s-a învederat faptul că inculpații vor respecta obligațiile stabilite de instanță, în sensul celor reglementate și prevăzute de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
Instanța a stabilit cuantumul cauțiunii în sumă de 25.000 lei pentru fiecare dintre inculpați, aceștia depunând însă la dosar prin intermediul apărătorilor niște extrase de (nici unul dintre acestea care să ateste existența vreunui imobil în proprietatea lor), extrase de prin care au înțeles să își îndeplinească obligația de depunere a cauțiunii, nu prin plata unei sume de bani, ci prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția instanței.
La dosar s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr. 24-D/P/2008 al Ministerului Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S, vol.I-III, din analiza cărora instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Prin ordonanțele date în dosarul nr. 24-D/P/2008 - Biroul Teritorial C-S, Tribunalul C-S a dispus, la data de 11.03.2009, reținerea inculpaților pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea nr. 5/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă, pe o perioadă de 29 zile, a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 46 alin. 2, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/20032 al. 1 din Legea 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a inculpatului (alias ), pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită, iar prin încheierea nr. 9/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a prelungit în continuare măsura arestării preventive a celor patru inculpați, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09.04.2009, orele 12,30 până la data de 08.05.2009, orele 12,30, inclusiv.
Examinând cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de cei patru inculpați, tribunalul a constatat că este inutilă examinarea acestora pe fond în condițiile în care respectivele cereri nu sunt admisibile în principiu.
Astfel, art.1608Cod procedură penală statuează în primul paragraf obligația instanței de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri. În continuare, ultimul aliniat al aceluiași articol impune respingerea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune dacă nu a fost depusă dovada de consemnare a cauțiunii. Pe de altă parte, s-a constatat că dispozițiile art. 1605alin. 2 Cod procedură penală menționează faptul că se poate consemna o cauțiune, fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instanță, fie prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția instanței care a stabilit cauțiunea. La rândul său, art. 1605alin. 3 Cod procedură penală prevede faptul potrivit căruia consemnarea cauțiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului și la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cauțiunii.
După cum s-a mai arătat, la dosarul cauzei au fost depuse patru extrase de care atestă aflarea în proprietate a unor imobile în ceea ce-i privește pe numiții, și, împreună cu și. Nici unul dintre respectivele imobile nu sunt grevate de vreo sarcină. S-a constatat așadar că nici una dintre dovezile prin care se atestă - potrivit susținerilor apărătorilor - așa-zisa depunere a unor cauțiuni pe numele inculpaților și la dispoziția instanței, nu fac vorbire și nu demonstrează acest lucru, la dosar nefiind depuse pe de altă parte nici un fel de înscrisuri care să probeze existența vreunei convenții între proprietarii tabulari ai respectivelor imobile (evidențiați în -uri) și inculpați, convenții din care să rezulte notarea în a vreunui drept real în favoarea inculpaților. Mai mult, nici un înscris nu demonstrează transferul vreunui drept real în profitul vreunuia dintre inculpați, astfel încât aceștia să aibă vreun patrimoniu pe baza căruia să poată fi instituită vreo garanție imobiliară la dispoziția instanței.
Având în vedere faptul că dispozițiile art. 44 alin. 2 Cod procedură penală statuează că orice chestiune prealabilă se judecă de către instanța penală potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite în acest sens dispozițiile relevante din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată și actualizată. Astfel, art. 20 alin. 1 din acest act normativ statuează că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscris în pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. La rândul său, art. 21 din același act normativ prevede faptul că modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale. În sfârșit, art. 22 prevede două posibilități stricte de înscriere a unui drept, anume doar împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută și împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.
Din aspectele particularizate mai sus privind situația de fapt aplicabilă în speță, s-a constatat în mod evident că inculpații nu se încadrează în nici una dintre situațiile expuse la art. 20-22 din Legea nr. 7/1996, astfel încât în mod automat nici nu au avut cum să instituie vreo garanție imobiliară pe numele lor. Dat fiind faptul că ei nu au depus suma de bani stabilită de instanță cu titlu de cauțiune, nedepunând în sensul legal nici vreo garanție reală imobiliară la dispoziția aceleiași instanțe, s-a concluzionat că aceste aspecte echivalează cu nedepunerea cauțiunii stabilită, fapt care atrage aplicabilitatea art.1608alin.3 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, având în vedere disp.art.1608Cod procedură penală și văzând și disp.art.1605Cod procedură penală, tribunalul a respins cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și după pronunțarea hotărârii, recursurile nefiind motivate în scris ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorii aleși ai inculpaților, care au solicitat casarea hotărârii penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 1607.C.P.P. că instanța nu a avut un rol activ în ceea ce privește depunerea cauțiunii, inculpații neavând posibilitatea să depună cauțiunea la CEC din diverse motive neimputabile acestora, iar extrasele CF care au fost depuse la instanță nu au condus la ideea că ar fi fost depuse în mod corect garanțiile imobiliare.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că se impune respingerea cererilor de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații, și, deoarece în speța de față nu s-a făcut dovada consemnării cauțiunii fixate în cuantum de 25.000 lei pentru fiecare inculpat în parte.
Dispozițiile art. 1605alin. 2.C.P.P. prevede că cuantumul cauțiunii este de cel puțin 1.000 lei și consemnarea sa se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instanță, fie prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția instanței care a stabilit cauțiunea, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că această consemnare se face pe numele învinuitului sau inculpatului, la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cauțiunii.
Suma de 25.000 lei pentru fiecare inculpat în parte a fost cauțiunea stabilită de către instanță și care, chiar conform spuselor apărătorilor acestora, nu a putut fi depusă din diferite motive, astfel că această variantă a consemnării sumei de bani la dispoziția instanței nu a fost realizată.
La dosarul cauzei au fost depuse extrase de CF, care au atestat că anumite persoane, cum ar fi, și, împreună cu și, sunt proprietarii unor imobile, însă din aceste documente nu a rezultat că vreunul din aceste imobile ar fi grevat de vreo sarcină, iar la dosar nu au fost depuse alte înscrisuri care să probeze existența vreunei convenții între proprietarii tabulari ai acestor imobile și inculpați, convenții din care să rezulte vreun drept real în favoarea inculpaților.
Instanța observă că din aceste extrase de CF nu rezultă că vreunul dintre cei trei inculpați ar fi proprietarul tabular al vreunui imobil, ca să existe posibilitatea instituirii unei garanții imobiliare la dispoziția instanței, astfel că nu putea fi pusă în aplicare nici teza a II-a a dispozițiilor art. 1605alin. 2 rap. la alin. 3 al aceluiași articol, instanța de fond făcând în mod corect o raportare și la dispozițiile Legii nr. 7/1996 care se referă la modalitățile de înscriere a drepturilor în cartea funciară.
În aceste condiții, văzând că cauțiunea nu a fost consemnată la dispoziția instanței, este evident că procedura judecării cererii de liberare provizorie pe cauțiune nu și-a mai urmat cursul, practic judecata făcându-se pe excepție.
S-a mai invocat de către apărătorii inculpaților și nerespectarea de către instanță a dispozițiilor art. 1607pct. 2 Cod proc.penală, însă Curtea apreciază că nu au fost încălcate aceste dispoziții legale, pentru că cererile de liberare provizorie pe cauțiune au fost formulate de către inculpați prin apărătorii aleși, nefiind nevoie de o însușire a cererii de către inculpați, dispozițiile art. 1606alin. 1.C.P.P. făcând vorbire doar de soțul sau rudele apropiate ale inculpatului, caz în care este nevoie de această însușire.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu sunt incidente motive de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală, astfel că recursurile formulate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 34 din 30.04.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./14.05.2009
Tehnored./2 ex./14.05.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 471/
Ședința publică din 4 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 34 din 30.04.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
