Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 436/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2895/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 436
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat aflat în stare de arest, asistat de apărător ales cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită amânarea cauzei față de împrejurarea că inculpații și nu au fost citați pentru acest termen cu toate că au declarat recurs în cauză și față de lipsa dosarului de urmărire penală.
Reprezentanta Ministerului Public se opune amânării cauzei având în vedere că dosarul de urmărire penală este atașat.
Apărătorul ales solicită disjungerea cauzei cu privire la recursurile celor doi inculpați și.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune disjungerii cauzei având în vedere că cei doi inculpați nu au fost citați pentru acest termen de judecată.
Curtea după deliberare dispune disjungerea cauzei în ceea ce privește pe inculpatul, iar în cauza având ca obiect recursurile inculpaților și acordă termen de judecată la data de 06 ianuarie 2010, dispunând citarea acestora la locurile de detenție.
Apărătorul ales solicită proba cu înscrisuri respectiv contractul de muncă din care rezultă că inculpatul a fost angajat pe o perioadă de 5 luni la SC SRL în perioada iulie 2009 - noiembrie 2009, iar importurile cu pastilele de slăbit au fost făcute în 2008 și în aprilie 2009, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Reprezentanta Ministerului Public se opune la administrarea probei solicitate, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2008- noiembrie 2009, apreciind că înscrisul nu este concludent și util cauzei, motiv pentru care solicită respingerea ca atare.
Curtea după deliberare, încuviințează și administrează proba cu înscrisuri.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 385 ind. 9 pct. 15, Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea în parte a încheierii Tribunalului București, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală.
Apărătorul arată că inculpatul a lucrat la firma SC SRL în perioada iulie 2009 - noiembrie 2009, iar importurile au fost făcute în 2008 și în aprilie 2009, inculpatul nefiind angajat în acea perioadă. De asemenea inculpatul avea doar calitatea de vânzător și nu avea cunoștință despre conținutul pastilelor de slăbit. Acesta a fost un vânzător de bună-credință, fiind angajat cu contract legal de muncă, îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu. astfel, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, în ceea ce privește pericolul social.
Critică de asemenea Încheierea Tribunalului București apreciind că nu a fost motivat pericolul concret pentru ordinea publică pentru fiecare inculpat în parte.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod corect a analizat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive având în vedere probele administrate la dosar din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală.
Din actele și probele existente la dosar se reține că în perioada 2008 - noiembrie 2009, inculpatul împreună cu și au constituit un grup infracțional organizat în vederea efectuări unor operațiuni ilegale de import și distribuire a unor produse contrafăcute respectiv suplimentul nutritiv capsula de slăbit, fiind similar cu produsul capsula de slăbit vândut de o societate care avea acte de comercializare ale acestuia.
Este de reținut faptul că în toate aceste produse de slăbit se regăsea o substanță numită sibutramină, un derivat al amfetaminei.
Din probele administrate la dosar respectiv interceptările telefonice, declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul se face vinovat pentru infracțiunea pentru care este cercetat.
Cu privire la criticile aduse de apărarea în ceea ce privește motivarea Încheierii Tribunalului București, reprezentanta parchetului arată că în mod corect instanța a analizat condiția prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, reținând modul de săvârșire al acestor infracțiuni, prezentând pericol social ridicat.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea Încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul ales, având cuvântul în replică arată cu privire la existența substanței sibutraminei, că toți cei trei inculpați erau în eroare de fapt cu privire la prezența acestei substanțe în componența capsulei de slăbit.
În ceea ce privește convorbirile telefonice arată în dosarul de urmărire penală nu există nicio autorizație legală de interceptare a acestor convorbiri.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că în dosarul de urmărire penală s-a emis o Ordonanță prin care s-a extins cercetarea penală față de inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ceea ce impunea prelungirea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat arată că s-a prezentat la această societate, întrucât avea nevoie de un loc de muncă în domeniul în care avea experiență și nu a făcut altceva decât să vândă produse naturiste. Arată că nu este vinovat cu nimic de săvârșirea faptei, doar a vândut produse la societăți comerciale respectându-și atribuțiile de serviciu.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 11.12.2009 până la data de 09.01.2010, inclusiv.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că există indicii temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor imputate și că sunt întrunite condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea lor în libertate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și.
La termenul din 16.12.2009, Curtea a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații și, astfel că se va analiza doar recursul declarat de inculpatul.
Inculpatul a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală și solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Rezultă din actele dosarului că prin ordonanța nr. 223/D/P/2009 din 25.11.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și.
Prin încheierea de ședință din 26.11.2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați pe o perioadă de 15 zile, începând cu 26.11.2009 și până la 10.12.2009, inclusiv.
În fapt, s-a reținut că SC SRL are ca asociați și administratori pe inculpații și, având sediul în B, Calea nr. 119, -B,.3,. 8,.98, sector 3.
Inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul, având drept scop comercializarea printr-o rețea de distribuție paralelă a unor produse contrafăcute, suplimente nutritive, similare până la identitate cu produsele importate și comercializate de către SC " Farm" SRL.
Astfel, inculpatul, a fost angajat la SC "" SRL în funcția de șef de zonă distribuție (societate comercială având ca obiect de activitate comercializarea de produse din categoria medicamentelor) la propunerea inculpaților și, folosindu-se de relațiile pe care le avea în rândul farmaciștilor și gestionarilor de magazine tip "", le-a oferit acestora spre vânzare produsul " de slăbit" contrafăcut, fără documente de proveniență, la prețuri inferioare produselor originale.
În vederea acaparării unor noi segmente de piață de către SC " " SRL inculpatul s-a folosit și de calitatea de agent de distribuție al acestei societăți, dar și de alți agenți de distribuție pe care-i cunoștea, angajați ai unor firme de distribuție consacrate pe piață, prin intermediul cărora a fost prezentat drept rudă sau prieten apropiat al acestora, pretext sub care a putut să prezinte diverselor magazine oferta de produse contrafăcute, precum și să justifice prețul mult mai ieftin al acestora, motivând lipsa adaosului comercial sau a documentelor de proveniență.
S-a conturat astfel, rolul pe care inculpatul l-a avut în cadrul grupului infracțional și care constă în acela de distribuitor a produselor contrafăcute, fără documente legale, găsirea unor clienți noi, precum și colectarea sumelor de bani rezultate din vânzarea acestora fără documente.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se aibă în vedere însă, nu numai natura faptei reținute în sarcina inculpatului, ci și persoana inculpatului.
Ori, din acest punct de vedere se constată că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei.
Având în vedere atât natura infracțiunilor, dar și persoana inculpatului nu se poate reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce trebuie să fie concret, să constea într-o amenințare efectivă a ordinii publice.
De menționat că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consemnează că detenția unui inculpat nu poate fi legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, prelungirea detenției neputând să servească pentru a anticipa o eventuală pedeapsă privativă de libertate.
Prima instanță a examinat într-o manieră pur abstractă necesitatea prelungirii lipsirii de libertate insistând asupra gravității infracțiunilor săvârșite.
Pericolul pentru ordinea publică avut în vedere de legiuitor nu poate fi dedus din gravitatea faptei săvârșite și de urmările sale, deoarece această gravitate are drept consecință îndeplinirea primei condiții prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală și anume prevederea unei pedepse mai mari de 4 ani.
El nu poate fi dedus însă nici din modalitatea de individualizare a pedepsei permisă de legiuitor pentru infracțiunea respectivă, deoarece nu se poate anticipa o asemenea condamnare, dată fiind prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
De altfel, actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate și care sunt inserate în referatul întocmit de organele de urmărire penală, se pot realiza și cu aflarea inculpatului în stare de libertate, nefiind necesară ținerea lui în arest preventiv.
În contextul celor arătate mai sus, Curtea apreciază că nu se mai impune prelungirea arestării preventive a inculpatului și este cazul ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă.
În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală, referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive, precum și cu cele ale art. 1451din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în "obligarea de a nu părăsi țara", Curtea apreciază că această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de recurentul - inculpat.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul inculpatului, se va casa încheierea și rejudecând în fond se va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - de prelungire a arestării preventive și se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului cu măsurii obligării de a nu părăsi țara pe timp de 30 de zile.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va disjunge cauza cu privire la inculpații și și se va fixa termen pentru rejudecarea recursurilor la data de 06.01.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Casează în totalitate încheierea și rejudecând în fond respinge propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT de prelungire a arestării preventive și dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe timp de 30 zile.
Pe durata măsurii de a nu părăsi țara impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție, desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție de la domiciliu;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor impuse, se va dispune arestarea preventivă, în condițiile prevăzute de lege.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Disjunge cauza cu privire la inculpații și și fixează termen pentru judecarea recursurilor la data de 6 ianuarie 2010.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./03.02.2010
2 ex.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
