Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 5/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3059/2009)
ÎNCHEIERE NR. 5/
Ședința publică de la 4 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurentul inculpat arată că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să facă declarații suplimentare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că, din analiza art. 155 și urm. Cod procedură penală, rezultă faptul că prelungirea arestării preventive trebuie să îndeplinească o condiție de formă - sesizarea instanței cu un referat motivat și oad oua condiție -în faza de urmărire penală arestarea preventivă să fie o măsură necesară organului de urmărire penală și obligatorie în privința inculpatului.
Solicită a se constata că nu are nici o legătură cu ceilalți inculpați din cauză, singura legătură fiind cea determinată de o necesitate criminalistică, respectiv folosirea colaboratorului sub acoperire - singurul care a fost implicat în derularea activității de cumpărare de droguri de la clientul său.
Sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală cu privire la săvârșirea faptei de trafic de droguri de către recurent a început la data de 21 aprilie 2009, fiind verificat și supravegheat și fiind folosiți investigatorul și colaboratorul. este singurul dintre inculpați învinuit de comiterea unei singure fapte izolate în data de 28 aprilie 2009, fiind de altfel și singurul care a recunoscut această faptă, iar în mod greșit instanța a extins atitudinea de nerecunoaștere a infracțiunii și asupra clientului său. Atitudinea acestuia trebuia luată în considerare de către instanța de fond, pentru a considera dacă este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Mai susține că actele de urmărire penală inserate în referatul parchetului se pot efectua fără privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate zădărnici aflarea adevărului și nu există pericolul influențării unor martori sau inculpați, dat fiind faptul că nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați.
Față de toate cele arătate mai sus și având în vedere și vârsta clientului său - 19 ani -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului cu punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a motivat pe larg care sunt motivele ce justifică menținerea stării de arest față de inculpat. Chiar dacă acesta este cercetat pentru un singur act material ce intră în componența faptei pentru care este cercetat, consideră că în mod corect a fost reținută incidența art.143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că nu este traficant de droguri, iar la percheziție nu s-au găsit niciun fel de probe. Mai arată că, înainte de a fi arestat, lucra fără carte de muncă, soția sa este însărcinată în luna a șaptea și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 22.12.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în baza art. 155 și urm. C.P.P. a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, G, șipe o perioadă de 30 de zile, de la data de 28.12.2009 până la data de 26.01.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu reținerea, pentru unii dintre inculpați, și a formei continuate, iar din analiza dosarului rezultă indicii temeinice că inculpații au vândut diferite cantități de heroină colaboratorilor " " sau " " la datele și împrejurările expuse pe larg în cuprinsul încheierii.
Cu privire la indiciile temeinice și probele din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, Tribunalul a avut în vedere în acest sens:procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de percheziție, precum și declarațiile inculpaților și învinuiților din prezenta cauză.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin.final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or. în speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, fiind îndeplinite disp. art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
În ceea ce privește pericolul social - condiție cumulativă prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală - nu se poate susține că nu există pericol concret pentru ordinea publică atunci când - chiar în lipsa antecedentelor penale - inculpații au produs prin faptele lor o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art. 1 Cod procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei ca urmare a reacției declanșate de faptele comise.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. în realitate, ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetați în stare de libertate.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații au afectat echilibrul social firesc și au creat o stare de temere care poate justifica - în rândul opiniei publice - o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, de insecuritate socială.
Numărul mare al persoanelor implicate, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele de bani vehiculate și presupus încă obținute din comiterea faptelor, atingerea adusă și cea care poate fi adusă în continuare ordinii sociale (procurarea de droguri pentru o doză destinată consumului propriu sau pentru avantaje materiale fiind un real pericol pentru membrii societății, în special celor care sunt sau tind să devină dependenți de droguri), necesitatea prevenirii riscului ca inculpații să se sustragă cercetării penale - îngreunând astfel desfășurarea procesului penal, sunt tot atâtea criterii de apreciere în concret a gradului de pericol social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a arătat, în esență, că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere absența oricărei legături cu ceilalți coinculpați, săvârșirea unui unic act material la data de 28.04.2009 și atitudinea sinceră manifestată față de organele judiciare.
Recurentul a susținut că aceste elemente de fapt nu au fost examinate de către prima instanță prin raportare la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. deși ele relevă împrejurarea că măsura arestării preventive nu este necesară organului de urmărire penală pentru finalizarea cercetărilor și nici oportună în privința sa.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod just că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 și urm. C.P.P. subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive impunând prelungirea acestei măsuri în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. din analiza coroborată a probelor administrate până la acest moment procesual rezultând existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că la data de 28.04.2009 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce conțineau cantitatea de 0,25 grame heroină în schimbul sumei de 100 lei.
De altfel, existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptei nu a făcut obiectul criticii în recurs, inculpatul limitându-se la a invoca argumente ce vizează exclusiv netemeinicia măsurii arestării preventive.
Curtea constată însă că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au constituit temei al arestării, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul cercetărilor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea apreciază că natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, numărul mare al persoanelor cercetate în prezenta cauză (legăturile concrete existente între acestea urmând a fi lămurite pe parcursul cercetărilor), gravitatea incontestabilă a faptei săvârșite, chiar în situația comiterii unui unic act material, amploarea acestui gen de activitate pe raza municipiului B și circumstanțele personale ale inculpatului, care este neșcolarizat și fără un loc de muncă stabil, sunt elemente ce relevă în continuare riscul ca lăsarea sa în libertate să genereze o tulburare semnificativă a ordinii publice sub aspectul încrederii colective în promptitudinea reacției organelor judiciare față de persoanele bănuite că au comis infracțiuni grave.
Desigur că lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului constituie circumstanțe favorabile acestuia, însă ele nu pot prevala asupra celorlalte elemente de fapt anterior menționate anterior, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care se mențin neschimbate și în prezent.
Nici lipsa unor legături între recurent și coinculpații în cauză nu este de natură a evidenția lipsa de oportunitate a măsurii arestării, în condițiile în care cercetările se află în curs de derulare, acest aspect urmând a fi stabilit prin efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.
În acest context, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, o altă măsură preventivă nefiind de natură a permite, la acest moment procesual, atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.
C.P.P.Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 22.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. /13.01.2010
Dact. 2 ex./13.01.2020
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Florică Duță
