Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 57/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea nr. 57/R Dosar nr-
Ședința publică de la 02 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 3o4 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat și recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin 1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpaților și, iar în temeiul art.70 alin 2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acestora faptul că pot sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva lor.
Recurenții inculpați declară că doresc să dea declarația în fața acestei instanțe.
Instanța în temeiul art. 140/3 alin 2 Cod procedură penală procedează la ascultarea inculpaților, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Apărătorii aleși ai recurenților inculpați și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pronunțată de Tribunalul Brașov, în baza dispozițiilor art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În primul rând, consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, care a fost formulată oral și consemnată în cuprinsul încheierii de ședință a Tribunalului Brașov, la fila 3 alin.7, în care se spune că s-a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsi țara, măsură prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. Tribunalul Brașov nu s-a pronunțat asupra cereri și nu se poate spune că prelungind măsura arestării preventive a inculpaților, implicit s-a pronunțat pe această cerere.
Apreciază că instanța era datoare să se pronunțe expres în sensul admiterii sau respingerii cererii pe care a formulat-o în numele clientului să.
Prin urmare, solicită casarea și trimiterea spre rejudecare a dosarului, în baza dispozițiilor art. 3859pct. 10, fiind privați de calea de atac.
În al doilea rând, apreciază că încheierea Tribunalului Brașov este nelegală, în sensul că nu s-au respectat dispozițiile cu privire la sesizarea instanței, dispoziție de normă absolută, având în vedere că dispozițiile din Codul d e procedură penală spun că dosarul se înaintează și se înregistrează cu 5 zile înainte, acest lucru este pentru a se garanta dreptul la apărare a inculpatului și pentru ca avocatul să poată studia dosarul și să pună concluzii calificate.
Dosarul a fost înaintat instanței de judecată în vederea discutării prelungirii arestării preventive, termenul de judecată fiind fixat pentru a doua zi. Apărătorii inculpaților au fost anunțați de seară pentru a doua zi de termenul de judecată fixat, astfel că, a fost în mod grav încălcat dreptul la apărarea inculpatului.
În recurs, la o prelungire anterioară a măsurii arestării preventive a inculpatului nu i s-a luat o declarație, cu toata că aducerea și ascultarea inculpatului este obligatorie potrivit art. 1403Cod procedură penală, astfel că apreciază că este vorba de o altă nulitate, dar care este relativă, și care nu s-a acoperit cu toate că acesta a dat o declarație. Prin faptul că inculpatului nu i s-a luat o declarație, în recurs, consideră că recurentului i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Consideră că sunt afara termenului prelungirii arestării preventive anterioare, respectiv inculpatului i-a expirat în data de 29.07.2008 și inculpatului în data de 1.08.2008, iar dacă s-ar admite recursurile inculpaților ar rămâne câteva zile neacoperite.
Dacă se va trece peste aceste aspecte de procedură, în ceea ce privește temeinicia acestei măsurii apreciază că nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive întrucât prin referatul parchetului s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru prevenirea comunicării dintre cei doi și ceilalți participanții, audieri de martorii, percheziții informatice, verificării de unități bancare implicate, verificarea posturilor telefonice și gradul de complexitate a cauzei.
În ceea ce privește prevenirea comunicării dintre cei doi inculpați și ceilalți participanții, arată că nu mai are importanță întrucât dosarul de urmărirea penală aproape a fost finalizat.
Deși se vorbește în continuare de audieri de martori pe care inculpatul iar putea influența, arată că s-au luat toate declarațiile de la persoanele care știu despre cauză, aceste fiind coroborate și cu declarația lui.
Se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru a se face percheziții informatice, dar acestea s-au realizat deja, există la dosar procese verbale prin care s-a stabilit că pe cadrul respectiv nu exista nici o informație care să intereseze cauza, precum și de pe CD-urile ridicate de la nu există nici o informație care să intereseze cauza. Rezultă în mod clar și cert că inculpatul nu a participat la contrafacerea cardurilor, iar cele care au fost ridicate în timpul percheziției sunt deja desecretizate.
În ceea ce privește verificarea de unități bancare implicate, acestea s-au făcut deja, existând la dosar dovada, iar privind verificarea posturilor telefonice utilizate și a informaților rezultate din listinguri, de asemenea s-au verificat listingul titularilor și a locațiilor dar aceste nu pot fi atașate la dosar deoarece nu a existat o autorizație în acest sens.
Cu privire la gradul de complexitatea cauzei, apreciază că nu este un dosar extrem de complex, într-adevăr este un dosar voluminos în care în mare parte sunt fotografii.
Apreciază că instanța de fond în cazul în care va mai prelungi măsura arestării preventive inculpatului, în considerente trebuie să arate de ce celelalte măsurii preventive nu sunt incidente în cauză, ceea ce nu a văzut în motivare încheierea Tribunalului Brașov.
Apreciază că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara poate fi dispusă cu anumite obligații în sarcina inculpatului și dacă nu sunt respectate se poate revoca măsura și n inculpatul se întoarce din nou la arest.
Prin urmare în cazul în care se va admite recursul și inculpatul va fi pus în libertate acestuia poate să i se îngrădească libertatea de mișcare și libertatea de decizie prin aceasta asigurându-se buna desfășurare a procesului penal.
Avocat, apărător al recurentului inculpat solicită admiterea recursului și ca o consecință să se dispună cercetarea acestuia, în cursul urmării penale, în stare de libertate.
Achiesează la concluziile avocatului cu privire la aspectele procesuale incidente în această cauză.
Apreciază că recursul trebuie judecat în interiorul termenului celor 30 zile din prelungirea măsurii anterioare.
Arată că, inculpatul de la bun început și-a recunoscut vina, că a colaborat într-un mod desăvârșit cu organele de cercetare, că a acceptat să i se facă percheziția la momentul respectiv, că a dus organele de anchetă la mașină unde erau celelalte carduri și că a predat toate actele pe care le avea asupra lui.
Din analiza actelor de la dosar reiese că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră și că a dorit să se afle adevărul, de astfel nu avea nici un motiv să ascundă acest aspect deoarece el nu a fost decât " o mână lungă" a săvârșirii infracțiunilor. Desigur el a fost persoana care a probat acele carduri, dar neavând nici o contribuție majoră, acesta primind câte 1 000 000 lei pentru fiecare extragere pe care urma să o facă.
A se avea în vedere că au trecut 2 luni de când se află arestat, într-un dosar cu o complexitate medie, iar celelalte acte de urmărire penală se pot efectua și cu inculpatul în libertate mai ales că există un plic atașat dosarului din care rezultă că s-au făcut acele schițe și desfășurătoare cu convorbirii telefonice, astfel în cât menținerea stării de arest prin prisma acestor considerente apare ca inutilă.
Arată că a solicitat și la Tribunalul Brașov înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv C, urmând ca inculșpatul să se prezinte ori de câte ori este chemat și de asemenea luându-se în seama acestuia toate măsurile și obligațiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
Apreciază că recursul inculpatului este admisibil, astfel că solicită admiterea lui.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați,ca nefondate.
În primul rând, sub aspect procedural, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare în opinia sa cele trei aspecte invocate sunt total nefondate.
Cu privire la cererea formulată, în subsidiar, aceea de aplicare a măsurii preventive prevăzută de art. 145 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, în speță nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală care face trimitere la anumite temeiuri prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, singurul incident care s-ar putea pune în discuție ar putea fi pct.10, ori la act punct în final se face precizarea că să se dispună această măsură în condițiile în care aceea nepronunțare a avut consecințe asupra procesului ori în condițiile în care s-a prelungit starea de arest preventivă este evident că acestă cerere de înlocuirea măsurii a fost respiunsă.
În al doilea rând, în privința termenul de sesizare a instanței după cum se constată din analiza Cod procedură penală nu prevede o sancțiune, pe de altă parte ar fi o nulitate relativă iar dreptul la apărare a fost respectat, inculpații au fost asistați.
Cu privire la fondul cauzei, chiar dacă o parte din actele de procedură care sau invocat în cererea de prelungire au fost efectuate, urmărirea penală evident nu este finalizată, cel puțin pentru audierea inculpaților și se impune această măsură.
Apreciază că prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent și că măsura dispusă de Tribunalul Brașov, respectiv de prelungire a măsurii arestării preventive, este perfect justificată raportat la natura infracțiunilor comise de către inculpați, și pe de altă parte de modalitatea concretă a săvârșirii infracțiuni.
Pentru aceste considerente apreciază recursurile ca nefondate și solicită respingerea acestora.
Recurent inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate având în vedere că dorește să-și continue facultatea și să stea alături de familie.
Recurent inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, judecarea în stare de libertate dorind să stea acasă cu tatăl său.
curtea
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 29.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, în temeiul art. 155, art.156 și art.159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și în consecință a prelungit arestarea preventivă a inculpaților:
- - fiul lui și, născut la data de 20.03.1986, domiciliat în mun. C, str. -, -. 2,.3,. 16, jud. D, CNP -
- - fiul lui și, născut 03.06.1985, domiciliat în mun. C,-,.43,.2,.2, ap12Jud D, CNP -
pe o durată de 30 zile, în ceea ce îl privește pe începând cu data de 30.07.2008 și până la data de 29.08.2008 inclusiv, iar în ceea ce îl privește pe din 2.08.2008 și până la data de 31.08.2008 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că temeiul avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea administrării probatoriului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând nelegalitatea hotărârii. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, respingerea propunerii de arestare preventivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recursul se judecă în afara termenului prevăzut imperativ de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, respectiv asupra cereri privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, că inculpatului nu i s-a respectat dreptul de apărare, nefiind respectat termenul de 5 zile, prevăzut de art. 159 alin. 1 Cod procedură penală și nefiind ascultat cu ocazia judecării recursurilor declarate împotriva încheierii anterioare de prelungire a arestării preventive. Totodată, se arată că prelungirea măsurii preventivă este neîntemeiată, întrucât toate motivele invocate de către parchet în propunerea de prelungire a arestării preventive nu se justifică, din moment ce martorii au fost audiați, perchezițiile informatice au fost efectuate deja, listingurile verificate, iar gravitatea faptei și complexitatea cauzei nu pot justifica prelungirea arestării preventive.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, respingerea propunerii de arestare preventivă. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recursul trebuia judecat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate, iar pe fondul cauzei se arată că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, putând locui la tatăl său care îi poate asigura mijloacele de subzistență.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 8 Tribunalului Brașov, pe o durată de 29 de zile, din data de 4.06.2008 până în data de 2.07.2008 inclusiv, pentru faptul că în data de 31.05.2008 a deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate și a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, neautorizate de către titularul instrumentului de plată, ce pot constitui infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. 2 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durată de 29 de zile, începând din data de 1.06.2008 până în data de 29.06.2008 inclusiv pentru faptul că în data de 31.05.2008 a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, efectuând operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, neautorizate de către titularul instrumentului de plată.
Temeiul arestării preventive l-a constituit în cazul fiecărui inculpat situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală,
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2008, pronunțată în dosarul penal nr- de Tribunalul Brașov, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și cu încă 30 de zile, începând din data de 3.07.2008 până în data de 1.08.2008, pentru inculpatul și din data de 30.06.2008 până în data de 29.07.2008, pentru inculpatul.
În prezent temeiul avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă în cazul fiecărui inculpat, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de aceștia, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, caracterul organizat al acestora și numărul persoanelor implicate, urmările care s-ar fi putut produce, având în vedere numărul mare de instrumente de plată electronică falsificate, elemente ce reprezintă tot atâtea probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, trebuie subliniată și rezonanța socială a faptelor, starea de insecuritate a membrilor societății, utilizatori legali ai unor instrumente de plată electronică, creată de astfel de fapte, ceea ce contribuie la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților. Într-adevăr, pericolul social generic al faptei nu poate fi avut în vedere la luarea unei măsuri preventive, însă în speță se au în vedere acele elemente care definesc și gravitatea faptei și care constituie tot atâtea dovezi în privința existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește necesitatea măsurii preventive în acest stadiu procesual, curtea apreciază că parchetul a justificat-o prin actele de urmărire enumerate în propunerea de prelungire, respectiv efectuarea unor audieri de martori, percheziții informatice, verificări la unitățile bancare implicate, verificarea informațiilor rezultate din listingurile posturilor telefonice utilizate în perioada premergătoare și la momentul comiterii faptelor, ce urmează a fi derulate, având în vedere complexitatea cauzei, cât și împrejurarea că și până în prezent parchetul a efectuat numeroase acte procedurale, în cadrul prelungirii anterioare a măsurii preventive a celor doi inculpați, audiind martori și punând sub învinuire și o altă persoană, prezumtiv participant la săvârșirea faptelor.
În concluzie, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru desfășurarea procesului penal. Durata arestării preventive a celor doi inculpați, având în vedere cele expuse mai sus, complexitatea și natura cauzei, se înscrie în limitele termenului rezonabil.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursurile declarate sunt nefondate.
Criticile formulate de către inculpați sunt neîntemeiate.
Chiar dacă recursul se judecă în afara termenului prevăzut de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, deci după expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate, aceasta nu este o cauză de încetare de drept a măsurii arestării preventive decât în situația în care prin încheierea atacată s-ar fi dispus revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, caz în care măsura preventivă ar fi încetat la expirarea termenului, dacă recursul nu s-ar judeca înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior. În situația în care instanța dispune prelungirea arestării preventive, recursul nu este suspensiv de executare, astfel încât arestarea preventivă este menținută în baza dispoziției primei instanțe, iar faptul că recursul nu se judecă înainte de expirarea duratei arestării dispuse anterior încheierii atacate nu poate duce la nulitatea absolută a unei măsuri procesuale legal dispusă. De aceea trebuie făcută distincția între natura termenelor, art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, referindu-se la termenul de judecare a recursului și nu la termenul pe care se ia o măsură preventivă. Art. 159 alin 8 Cod procedură penală, nu prevede care este consecința nerespectării termenului pe care îl prevede, astfel că nu se poate trage concluzia că nerespectarea acestuia duce la încetarea de drept a măsurii preventive, pentru care de altfel există un text special de lege, respectiv art. 140 Cod procedură penală, care nu prevede această situație. Totodată, inculpații nu au dovedit faptul că judecarea recursului după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate au suferit vreo vătămare. În plus, se poate observa că, cel puțin în cazul inculpatului acest termen nu a putut fi respectat datorită modului în care și-a exercitat drepturile procesurale, acesta solicitând amânarea cauzei pentru a putea fi asistat de avocatul său ales.
Nici nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de art. 159 alin. 1 Cod procedură penală, de depunere la instanță a dosarului și a propunerii de prelungire a arestării preventive, nu este sancționată cu nulitatea absolută a propunerii, fiind un termen de recomandare. Totodată, inculpații nu au făcut dovada faptului că au fost vătămați în drepturile lor procesuale, prin nerespectarea acestui termen.
Împrejurarea că prima instanță, dispunând prelungirea arestării preventive nu s-a pronunțat în mod expres asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu poate duce la casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în această situație nefiind aplicabile dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală. Potrivit art. 140/3 alin. 7 Cod procedură penală, când apreciază că măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanța de recurs o revocă, astfel încât este de prisos a fi trimisă cauza pentru rejudecare la prima instanță de vreme ce instanța de recurs poate dispune în acest sens chiar din oficiu.
De asemenea, este nefondată susținerea inculpatului în sensul că, nefiind ascultat în recurs cu ocazia prelungirii anterioare a măsurii arestării preventive, i s-a încălcat dreptul la apărare. Acesta a fost asistat de avocat ales și nu a dovedit că a suferit vreo vătămare procesuală prin faptul că nu a fost ascultat în instanță, potrivit art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală, vătămare care să conducă la nulitatea actului procedural dispus de către instanță.
Și criticile privind netemeinicia măsurii dispusă de către prima instanță nu pot fi reținute, având în vedere considerentele expuse mai sus cu privire la subzistența temeiului avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și în prezent, cât și cu privire la necesitatea prelungirii măsurii preventive.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și și va menține ca fiind legală și temeinică încheierea atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Dosar penal nr-
pentru aceste motive
în numele legii
Dispune:
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.08.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - C
grefier
red. /6.08.2008
dact. /7.08.2008
jud. fond -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Alina Constanța
