Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 572 /
Ședința publică din 29 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, din probatoriul administrat până în prezent rezultă vinovăția inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 mai 2008 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap.la art. 160 alin.1 și 3 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 07.08.1971 în N, jud. B N, domiciliat în L,-,. C. 5 jud. T, fără forme legale în Coștei nr. 316 jud. T, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură subzistă și în prezent, nu au intervenit modificări care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de pericol, prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv infracțiunea de trafic de persoane.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO; tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere atât persoanei și demnității acesteia, cât și relațiilor interumane, fapte care au un impact social deosebit prin repercursiunile pe cale le generează, astfel că, în temeiul art. 3002Cpp rap.la art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, singurele aspecte relevante fiind acelea legate de existența indiciilor temeinice că a fost săvârșită o infracțiune gravă raportat la limitele de pedeapsă, în sensul că infracțiunea de trafic de persoane este prevăzută cu închisoarea de la 3 la 12 ani, precum și la pericolul concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii penale din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 16.04.2008.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este neintemeiat.
In mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozitiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel,în temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN / 03.06.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 03.06.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 572 /
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
