Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 4013/3/2009
342/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.65
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanță, arată că își menține declarațiile date în cauză și nu mai are altceva de declarat.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a procesului.
Invocă principiul egalității de tratament juridic, în sensul că întrucât în aceeași cauză penală, pentru aceleași infracțiuni, ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, se impune ca și clientul său, care nu este recidivist, care era student și care înainte de comiterea presupusei fapte lucra în portul C, să fie cercetat în stare de libertate.
Consideră că actele de urmărire penală enumerate în referatul parchetului nu justifică prelungirea duratei arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, existând temerea că lăsat în libertate inculpatul ar comite același gen de infracțiuni sau s-ar putea sustrage cercetării judecătorești, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina lui, infracțiuni ce presupun o anumită specializare, precum și împrejurarea că acesta făcea parte dintr-un grup infracțional bine organizat, fiecare membru al grupului având sarcini precise, de asemenea, temerea că acesta s-ar putea sustrage cercetării judecătorești este justificată de împrejurarea că în privința sa s-a emis un mandat de arestare în lipsă încă din cursul lunii mai 2006 acesta sustrăgându-se urmăririi penale.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat subliniază că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, acesta părăsind teritoriul României cu două luni înainte de începerea oricărui act de urmărire penală față de el.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică mai mare decât ceilalți inculpați lăsați în stare de libertate. Totodată, solicită a se avea în vedere că are 24 de ani și este student în anul II la Facultatea de Științe Economice.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 8 februarie 2009,până la data de 3 martie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că elementele care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa - prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise - este mai mare de 4 ani închisoare, reținând și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Rezultă din actele dosarului că, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b, pct.18 din Legea nr.39/2003, art.26 raportat la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 raportat la art.27 pct.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, alături de alți inculpați, printre care, a participat la constituirea unui grup infracțional organizat, sens în care,împreună cu ceilalți inculpați au pus în comun bani, mijloace materiale, iar ulterior a participat la comiterea infracțiunilor de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, efectuare de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, iar în zilele de 23 și 24 februarie 2006, a fost retrasă de la bancomate de pe raza județului C, prin utilizarea clonelor unor instrumente de plată electronică (cărți de credit) emise de bănci din Italia, suma de 600.000.000 lei.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, precum și la datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun în continuare privarea acestui de libertate, Curtea reține că - în mod întemeiat - instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din camera de Consiliu de la 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./2.04.2009
Dact./3.04.2009
Ex.2
Red.- --II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
