Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 71/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 535/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.71
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat arată că dorește să precizeze că a sunat de zece ori la Serviciul 112, s-au prezentat organele de constatare însă acestea nu au întocmit nici un proces verbal de constatare ci doar s-a limitat a lua anumite date de stare civilă, apoi i s-a interzis a apela Serviciul 112, organele de constatare precizând că va primi amendă în cazul în care vor mai fi deranjate. Sub acest aspect, arată că a formulat o plângere la parchet la data de 5 februarie 2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o poziție procesual sinceră, a recunoscut și regretat faptele, a cooperat cu organele de anchetă, astfel încât, în opinia sa, apreciază că, lăsat în libertate nu va impieta buna desfășurare a cercetărilor și nici nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, în raport de probatoriul administrat, acestea se mențin și impun în continuare ca inculpatul să fie cercetat în stare privativă de libertate. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că, în speță există probe și indicii temeinice în sensul art.143 pr.pen. în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și,de asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezidă din gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și consecințele pe care le-au produs, numărul de persoane implicate. Pe de altă parte, arată că se impune menținerea inculpatului în stare de arest și pentru efectuarea actelor procedurale și procesuale necesare finalizării urmăririi penale.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că soția sa a fost lovită de părțile vătămate și numai astfel a ripostat, producându-se altercația. Arată că regretă faptele si solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2009 Tribunalului București, Secția I Penala, constată:
Prin încheierea din 27 februarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului București, s-a admis propunerea Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 155 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile de la 07.03.2009 până la 06.04.2009, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și lovire și alte violențe, prevăzută de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal și art.180 alin.2 Cod penal (patru infracțiuni), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, întrucât, la data de 21.12.2008, împreună cu alte persoane, i-a agresat pe și, precum și pe membrii familiilor acestora, cauzându-Ie leziuni, fiind internați la Spitalul Clinic Universitar B, deoarece prezentau mai multe plăgi înjunghiate penetrante. În cursul aceluiași conflict, au suferit uni provocate de lovire cu corpuri dure.
În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia arătat că se impune prelungirea arestării preventive a inculpatului în vederea efectuării următoarelor activități:efectuarea unei constatări tehnico-științifice; finalizarea rapoartelor medico-Iegale privind leziunile suferite de victime; audierea altor persoane și efectuarea altor acte de urmărire penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că:
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP/08.01.2009, emis de către Tribunalul București Secția I-a Penală, reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit. f și art. 149/1 Cod proc.pen.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există probe care justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat (declarațiile inculpatului de recunoaștere și regret a faptei, declarațiile părții vătămate, -, ale martorilor,; procesele - verbale încheiate de organele de poliție, planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, precum și înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea de comitere a faptei, prelungirea duratei arestării preventive fiind necesară pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicare în referatul Parchetului.
În consecință, Tribunalul în baza art. 155 și următorii Cod proc. pen. a admis propunerea și să prelungească durata arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe considerente de netemeinicie, deoarece instanța, în mod greșit, a reținut existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond, rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor luându-se - în faza urmăririi penale - măsura arestării preventive.
La prelungirea măsurii arestării preventive în mod corect instanța de fond a avut in vedere existenta unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat admițând propunerea parchetului în concordanță cu dispozițiile legale.
Instanța a constatat de asemenea, în mod corect, că există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă (în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum sunt analizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei)că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Față de faptul că inculpatul afirmă că a sunat la Serviciul 112, pentru a sesiza fapta comisă împotriva sa, Curtea constată că în dosar nu există probe de natură a susține precizările făcute de recurent.
Probele administrate până în acest moment procesual arată că, în cauză, conflictul a fost pornit de către inculpat, care împreună cu alte persoane a agresat victimele, faptele comise de el având o gravitate deosebită.
Nici susținerea inculpatului, cu privire la faptul că a ripostat ca urmare a loviturilor aplicate de părțile vătămate soției sale, nu se confirmă.
Deși este real că soția recurentului a fost lovită, acest lucru s-a întâmplat, după începerea litigiului dintre părți.
Curtea constată că, în cauză, există indicii temeinice și probe în sensul prev. de art.143 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei. Sub acest aspect, instanța a avut în vedere, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul-verbal de recunoaștere după fotografii, raportul de constatare tehnica-științifică, declarațiile martorilor.
De asemenea, Tribunalul a constatat - în mod corect - că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea uneia dintre faptele reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de tentativă de omor.
A fost reținută în cauză și existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.
Analizând condiția negativă, se constată că existau la acel moment procesual date care justificau temerea că este necesară starea de arest pentru a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau date care să justifice temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de împiedica săvârșirea unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Reținând că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este o infracțiune gravă și că există indicii privind săvârșirea ei de către inculpat, luând în considerare și poziția inculpatului de încercare de a zădărnicii aflarea adevărului, Curtea constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
Văzând și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Red. /25.03.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Dumitrița Piciarcă Piciarcă DumitrițaJudecători:Dumitrița Piciarcă Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia
